Arhivă pentru martie 2009

the end

Cum spumegam eu in voie din cauza site-ului, vorbesc cu o prietena pe mess, imi vars nervii… si m-a linistit… de tot!

Serios! Lucrurile au fost ceva de genul:

– De ce i-ai dat sa iti faca site-ul?

– Ne cunosteam, am zis sa manance si el o paine castigata cinstit, dar de buna ce-am fost, uite ce trag cu prostul. Dar lasa, ca ma duc la toate televiziunile locale, ii pun controale pe cap, il fac vedeta, sa vada si el cu cine s-a pus si ca mi-a ajuns rabdarea la limita limitelor

Ea, calma (d-aia m-a si calmat imediat):

– Nu iti mai face sange rau… daca  ai vrut sa-i faci un bine, nu ii mai intenta proces, nu ii fa rau atat de mult, esti mult mai buna decat el. Pentru orgoliul tau, l-ai facut sa ii fie frica, dar lasa-l”

Si gata. M-am hotarat sa inchei subiectul. Asa e, de facut rau e mult prea usor, vreau sa fiu mai buna, treaca de la mine, nu o sa mai tzip la el, nu o sa il mai amenint… nu o sa ii mai intentez proces. Elena, ar fi bine sa-ti multumeasca!

Si cum stateam noi de vorba pe urma calme si vorbim fiecare ce-a mai facut, imi spune ca are nevoie de o colega de apartament si daca stiu pe cineva! Tot ea a venit cu ideea in gluma sa zic pe blog ca poate se scapa de o grija 🙂 Si cum nu trebuia sa-mi zica de 2 ori, m-am conformat 🙂 E cineva interesat? Se cauta colega de apartament cu 2 camere, aprox.150 euro partea de chirie pentru fiecare, plata pentru chirie se face in avans pe minim 2 luni, deci trebuie sa aveti macar 300 euro la purtator 😛

Pentru mai multe detalii: ingeritzaa@yahoo.com

Si tot in gluma, zicea sa fac un casting ca nu gaseste si ea un printz calare, frumos, destept, intelegator, toate cele 🙂

Daca se arata doritori, fac si casting 😛

 

Cand credeam ca am scapat …

vine bomba, adica mailul de la ora 23:08 si zicea asa: „Mai da-mi te rog odata linkul catre flashul pe care il vrei . cu stima Cezar R.”, am lasat eu R. ca sa nu ii dezvalui numele de familie si i-am sters numarul de telefon, ca-s o finutza.

Eu i-am spus ca daca nu imi face flash-ul, modificarile cerute si nu e in primele 5 rezultate de pe prima pagina de google, cum am semnat contractul, mare judecata ce-l paste si daune de platit. Omu’ a simtit ca nu mai e de gluma, in schimb a dat cu bata in balta inca o data.

Ii trimit si eu raspuns: „

Nu e posibil asa ceva, ar fi a patra oara cand ti-l dau! Nu ai si tu obraz? Cum sa-mi ceri asa ceva, cand ti l-am mai dat de 3 ori, atat interes ai avut? sa-ti iei banii ai stiut! de banii aia sa platesti avocati! asta sa fie paguba mea! sa mi se intoarca inzecit! o sa am grija si de tine sa ai o reclama buna!
Lasa-ma ca ma apuca nervii, n-am vazut atata incompetenta in viata mea!
Sa-mi dai tot ce ai prelucrat, inclusiv Sources Available: .PSD; .HTML;.FLA;.SWF.
Nu te mai chinui, ca esti varza si sa faci acum site de 265 euro fara tva peste noapte cand vezi ca nu iti mai inghit minciunile, ma ia scarba!
Parca trebuia sa fie in primele 5 rezultate din prima pagina de la google, nu e nici in primele 50, nu apare nici cand dai pur si simplu „print services”. Macar asta rezolva, in rest nu mai am nevoie de nimic. Ma lipsesc de orice din partea ta!”
Deja devine telenovela….. si simt brusc nevoia sa-l bat pana ma plictisesc!
Presimt ca va mai urma… din pacate!
P.S. Pentru cei care inca nu stiu telenovela si ca sa nu ma mai repet ca ma iau nervii, click  aici: https://crocoditza.wordpress.com/2009/03/27/profesionistii/   https://crocoditza.wordpress.com/2009/03/30/cum-e-ziua-de-luni-asa-e-toata-saptamana/

Marti, de dupa luni :)

Ce bine e sa dai cateva telefoane …. am rezolvat cu site-ul, partial… scapam toti de stresul asta 🙂 eu de nervi, voi de a mai fi nevoiti sa cititi de nervii mei provocati de un amarat de site.

Firma unde a fost gazduit … oameni seriosi (v-am zis ca le-am trimis o plangere), au pus mana pe telefon, l-au contactat pe profesionistul meu, acesta de rusine, de frica sau ce sentimente l-or fi incercat mi-a dat toate datele de administrare a site-ului, mi-a adus si chitanta. Ce sa mai … fericire mare! Dar oricum nu il las sa scape, de acum joaca el ca mine si cand cant eu! Tot azi am aflat si o gramada de chestii folositoare despre site-uri de la TheNutz. Deocamdata am o batalie castigata, satisfactie maxima, eram numai un zambet.

Pe urma ma gandeam … ce ma agit eu atat, de ce trebuie sa pun la suflet tot, sa iau in seama toti „neica nimeni”… eu chiar ma enervez, ma doare capul, nu-mi vine sa cred de ce specimene ma lovesc uneori.

Daca v-as povesti cate tzepe mi-am luat… si profesional, si legat de prieteni, in general de la oameni, intr-un fel sau altul. De fiecare data ramaneam cu un gust amar ca am incredere in oameni, ca sper ca si cei din jur sa fie sau sa gandeasca asa ca mine, sa fie de buna credinta. Dupa fiecare experienta eram convinsa ca o sa am grija sa nu mai existe o data viitoare. Pana data viitoare! 🙂 Nu stiu de ce sunt asa… nu pot sa tin suparare, sa port pica, sa ma uit invidios pe careva, daca ma „razbun” e o chestie pur si simplu de orgoliu si doar in ultima instanta, cand simt ca de buna ce-am fost, m-a luat cineva de proasta, mai scot si eu gherutele asa de control cand e nevoie. As vrea sa fiu si eu mai afurisita, mai indiferenta …

Intr-un fel ma bucur, nu vreau sa ajung imuna, nu vreau sa ma afecteze atat marlaniile unora si nesimtirea din jur incat sa fiu un munte in permanenta defensiva, sa suspectez pe toata lumea. Prefer sa am incredere in oameni, vreau sa cred ca mai exista oameni in firea lor, ca sunt si oameni cu bun simt, cu intentii bune. Vreau sa fiu om si sa raman om!

Cum e ziua de luni, asa e toata saptamana?!?

Zi frumoasa de luni … cald, pomi infloriti, o placere sa stai afara. Am muncit ce am muncit, am ras, am incins telefonul de atata vorba…am dat mail la firma care gazduieste site-ul, le-am explicat ca astia  niste nesimtiti si ca nu pot sa ma bazez pe ei si nu vreau sa depind de ei, sa-mi dea datele despre site, sa-mi schimbe mailul, sa faca ce-or face, oamenii prompti mi-au dat raspuns intr-o juma’ de ora ca le pare rau de situatie, sa mai incerc sa vorbesc inca o data cu astia de aici si daca nu rezolv nimic, sa le dau de stire. In acest caz, sunat una bucata profesionist de pe un nr de telefon pe care nu il stie si spus „vreau chitanta si date site!!!”, si el spus „vin in 15 minute”. Asta se intampla la orele 19:00. Intre timp ma hotarasc sa studiez contractul pe care l-am semnat ca primarul, adica necitindu-l si mergand pe incredere. Am ramas paf… contractul l-am semnat in 7 octombrie 2008, deci eu ma rog de asta de 6 luni. Contractul tine cu mine 🙂 Cica el, profesionistul lu’peste prajit, se obliga ca site-ul sa apara in primele 5 rezultate de pe prima pagina de la google. Serios? Eu am dat search si nu apare nici in primele 50 de pagini. Ca in 14 zile de cand s-a facut plata integral beneficiez de tot ce am cerut. Serios? 🙂 Nici de chitanta n-am beneficiat, darmite de servicii, ce-i drept mi-a facut niste nervi bonus. Pus mana pe telefon si sun un avocat. Cica avem caz. M-am linistit. I-am zis ca daca in 2 zile nu o rezolv cu el omeneste, ma are de clienta sigur. Pe la orele 19:45 ma hotarasc sa vad cam dupa care fus orar are ceasul programat, sun de la mine de pe telefon… suna… nu raspunde nimeni… iesit fum de urechi, inrosit toata de nervi, apasat butonul cu „creare mesaj” si scris „Mai vii sau nu mai vii? ca a trecut sfertul de ora de vreo juma’ de ora. Daca nu termini cu minciunile, ma superi si discutam altfel. Nu ma lua de proasta”, dat send. El in schimb nu a dat niciun semn de viata. Din alte „surse” aflu ca vine maine (marti) la 9:30 dimineata la birou. Serios? Sa o vad si pe asta! Ca sa fie seara si mai frumoasa, m-am certat si cu izbitul.

Concluzia? O zi frumoasa de primavara… inceputa bine, sfarsita prost. Daca imi merge toata saptamana ca azi, cred ca ma apuc de Emo 🙂

Raceala-Eu, minutul 82, scor 1-1

Ieri am innebunit, la figurat desigur, de plictiseala. Fiind inca in tratative cu raceala sa isi faca bagajele si sa se mai duca in … zarile indepartate, am decis sa nu mai ies din casa toata ziua, sa ma bibilesc, ca nu mai suport. Luat pastile, supt pastile, baut litri de ceai, facut baie fierbinte, pus sare fierbinte pe piept, facut baitza la picioare cu apa cu sare. Ce sa mai … tot tacamul. De-abia astept sa merg la serviciu, nu pot sa stau atat timp in casa, o iau razna. A trecut ziua atat de greu … mai aveam putin si ma urcam pe pereti, am luat toate blogurile cunoscutilor la rand, nimic postat, nimic de comentat, era weekend, toata lumea era in sanul familiei, petrecea sau isi reveneau dupa sambata noaptea. M-am jucat canasta pe yahoo, ba chiar am bagat si somn de dupa-amiaza, am butonat televizorul … am simtit ca nu mai vine luni. Eram invitati la o zi de nastere (eu cu prietenul) la niste prieteni acasa care au si copil mic. Am zis sa mearga singur sa nu contaminez copilul cu gripa (ca pe mama, matusa, cam tot care sunt in jurul meu am reusit sa-i pricopsesc cu simptomele). Asteptam cu nerabdare sa vina luni, sa fac ceva, sa ies din casa, sa ma duc sa muncesc, sa ma agit.

E luni. E soare. Ma simt mai bine. Vreau afara. Zambesc. Nu ma mai doare in gat. Ma gandesc cu ce sa ma imbrac. Ma duc la munca, dar tinand cont ca ma chinui de 3 zile in casa, azi parca e o zi speciala si m-as gati putin 🙂 Am plecat. Paaaaaaaaaaaaa

Zi de bilant

Duminica, 29 martie 2009 – pentru voi o zi normala. Pentru mine acum se face o saptamana de la primul articol scris, 5 zile de cand e public si am tzipat ca am blog. Stiu. La Multi Ani, mie! 🙂 Am invatat multe in saptamana asta, cele mai multe legate de wordpress, ce face aia, ce face cealalta optiune, mi-am bagat si widget-ul de zelist, de fapt m-a ajutat tot Ada 🙂 Azi la ora 11:20 aveam 557 views in alea 5 zile de cand e public si nu doar pentru sufletul meu. Am zis ca-s adormita, ca poate nu vad bine, m-am sters la ochisori, am dat refresh, vedeam bine, atat scria. Woooooooooooow. Nu stiu daca vi se pare mult sau putin, pentru mine e cea mai mare reusita. Initial ma gandeam sa fie ceva doar pentru sufletul meu, sa tzip aici ce ma doare, ce nu ma doare, sa fie un refugiu, aveam o frica sa zic ca am blog, parca n-as fi zis nimanui si as fi scris eu asa singurica. Poate pe la vreo 40 ani, adunam insemnarile si scriam o carte. Pe urma ma gandeam ca daca imi intra prietenii si fac o leapsa e suficient, nu vreau sa ajung mai celebra decat vreunul din cei mai cunoscuti bloggeri. Stiti povestea mea cu bloggerii celebri? 🙂 Nu o stiti! La roblogfest era scris peste tot Zoso, exagerez cu peste tot, in vreo 3 locuri dar era mai mare, iesea in evidenta. Si eu o intreb pe Ada „cine Zoso? fata sau baiat?” „cum? nu stii cine e Zoso??!?!” Recunosc, sunt vinovata, nu stiam cine e Zoso 🙂 De unde era sa stiu cine e Zoso daca Zoso nu stie cand plang, nu stie cand ma bucur, nu mi-e alaturi si oricum n-aveam eu mare treaba cu blogurile. Nu ca as avea acum mare treaba, dar ma straduiesc, da? Sper sa fie apreciat efortul 🙂

Singurul loc in care intram, si acolo ajunsa din greseala, era pe blogul lui Dono, am leshinat de ras cateva zile la rand la posturile lui, am gasit o gasca foarte tare cu care rad, in mijlocului careia ma simt bine. Pe urma am vazut ca fiecare avea blog, ca fiecare tzipa ce-l doare, ce-a patit, ca unii au facut niste trasnai la viata lor si au talent de povestitor de traiesti efectiv ce citesti. Si-am inceput sa citesc. Si m-a prins vraja blogului. Am vrut si eu blog. Nu era ceva imposibil, tinea de mine, zis si facut.

Si-acum am blog. Viata nu mi s-a schimbat. Eu nu m-am schimbat daca am 557 views, dar as vrea sa stiu daca pentru voi, cei care ati avut bunavointa sa cititi, s-a schimbat ceva? Nu stiu … ati aflat ceva nou, m-ati injurat in gand sau cu voce tare, m-ati facut nebuna, m-ati gasit simpatica, ati trait si voi ceva asemanator, pierdeti 5 minute din timpul vostru pretios citind ce scriu … ceva, orice! Ca vorbesc mult si ca televizorul, e una, dar n-as vrea sa cred ca vorbesc mult, prost si fara rost!

Din capitolul VICII

De cand cu blogul, observ ca ma deranjeaza foarte multe lucruri: lipsa de atitudine a femeilor care stau prinse intr-o relatie care nu le implineste, infidelitatea, „profesionistii” nostri cei de toate zilele. Mai adaug la arhiva FUMATUL, CAFEAUA, ALCOOLUL. Cititi linistiti ca nu incerc sa fac pe lupul moralist si nu vreau nici sa va plictisesc, dar poate reusiti sa vedeti lucrurile si din alt punct de vedere.

Daca macar unei persoane i s-a ridicat un semn de intrebare dupa ce mi-a citit vreunul dintre posturi, daca macar una are mai multa incredere in ea, atunci n-am scris degeaba, n-ati citit degeaba. Viciile sunt prea „de suflet”, prea tentante. Campania mea anti-fumat o duc de cand ma stiu 🙂

Sa incepem sistematic … adica fix cu inceputul 🙂

Parintii mei nu fumeaza. Din cei 4 bunici, nu a fumat decat un bunic, care a si murit din cauza tigarilor, restul de 3 fiind pe cat posibil de bine tanand cont de varsta inaintata (peste 80 de ani).

Eu n-am fumat. Cum cititi! Nici macar tigara in gura n-am pus, n-am vrut nici macar sa incerc sa vad cum e. Si discutii cu ai mei pe tema asta n-am avut niciodata, nici macar sa-mi spuna ca nu e bine sau sa nu ma apuc, pur si simplu am avut o repulsie fata de tigari. Prin clasa a 7-a incercau colegele sa ma convinga sa incerc, la liceu toata lumea fuma, la fel, zeci de incercari sa ma „corupa”. Noroc ca sunt o fire tare, altcineva sigur ar fi cedat. Nu am fost niciodata genul sa fac ce face toata lumea, eu mi-am respectat hotararile si principiile, chiar daca nu erau „la moda”.

Sa revenim la tigari, am mai spus-o si o mai repet: nu pot sa inteleg cum poti sa vrei sa iti faci rau singur? pe banii tai? Marea mea dilema existentiala. Au pus poze pe pachetele de tigari, degeaba, majoritatea le rup, le intorc, le baga in husa, solutii se gasesc ca asa suntem noi romanii, inventivi. Bunicul meu care nu mai e, Dumnezeu sa-l odihneasca, fuma in disperare pana a aflat ca are plamanii varza… toata viata a zis ca nu poate sa se lase de fumat, cand a aflat asta s-a lasat in secunda 2, dar era prea tarziu … stati voi cu un om care are plamanii varza din cauza tigarilor, sa-l vedeti cum mai are putin si scuipa tot din el, sa-l vedeti in ce fel sufera si cum se chinuie, si cat de dureros este si pentru cei din jur si dupa ce treceti prin asta sa-mi spuneti daca sunteti tot la fel de inconstienti sa puneti tigara in gura. Eram destul de mica, cred ca aveam vreo 10 ani cand a murit … m-a marcat, urasc tigarile si suferinta produsa de ele, vroia sa traiasca, vroia sa-si vada nepotii mari, vroia sa se schimbe … nu mai avea timp! Multi dintre voi mai aveti timp, ganditi-va serios daca vreti sa va vedeti copiii mari, daca vreti ca si copiii vostri sa fie „obligati” sa vada in vreo situatie delicata din cauza tigarilor. Bun, m-ati contrazice, ca il stiti pe nenea X care fumeaza de la 15 ani si a prins 80 de ani. E un caz…. unu’ la 10.000! Sunteti gata sa riscati viata voastra sa vedeti daca sunteti printre norocosi? Viata e cel mai de pret lucru, daca noi ne batem joc de noi … Zilele trecute, Dono zicea ca s-a reapucat de fumat pentru ca viata e grea, bine el mai in gluma, mai in serios, mai mult de pofta tigarilor cred, nu ca viata e grea 🙂 Nu mi-am permis sa incep discursul meu motivant contra tigari, erau prea multe de spus si nu era nici locul, nici momentul si cred ca nici nu avea chef sa ma asculte. Sa zicem prin absurd ca da, un om s-ar reapuca de tigari din cauza unor greutati ale vietii in momentul ala. Argumente am, ohoooo, cu duiumul: tigarile nu rezolva probleme, ba fac gauri in buzunar ca s-au scumpit acum, daca as fi fumatoare mi-ar tremura mana sa dau atatia bani zilnic pe tigari, mai agraveaza si problemele de sanatate sau te rezolva de tot, adica mori din cauza lor. Bine, o sa ziceti ca asa mori si pe strada sanatos, ca te impiedici si cazi cu capul de una dintre bordurile schimbate de 10 ori pe an in capitala. Asa e, corect, dar de ce iti inmultesti sansele de a scapa de viata asta? asa cum o fi ea, buna, rea!

 Si de cafea. Cu cafeaua e mai greu, stiu, 99,99% dintre oameni sunt „dependenti” de cafea sub pretextul ca nu sunt buni de nimic daca nu isi beau cafeaua de dimineata, pretexte! Dar sa zicem ca pentru unii, cafeaua e un „rau necesar”. Mai bine cafeaua decat tigarile. De departe as alege asta.

Alt punct de atins … alcoolul. Ca bei un pahar de pofta, nu zic nu, si eu mai beau un pahar de vin, de whisky, de lichior de ciocolata, de ce am pofta atunci. Dar sa bei pana cazi sub masa, de plictiseala, din cauza problemelor (bun alcoolul asta, o fi frate de sange cu tigarile de se pricep  asa la rezolvat problemele?). Cel mai des aud „ia si bea si tu ca sa te simti bine”, tin sa va anunt ca nu m-am imbatat, pot sa ma simt bine la o petrecere si fara sa beau, ba chiar sunt sufletul petrecerii, dansez non stop, sunt „nebuna” fara sa pun picatura de alcool pe limba. Orice viciu presupune cheltuiala din banii aia munciti de tine, sanatate pusa in pericol, viata ta e la ruleta, sa vezi daca scapi de cruzimea viciului sau te afli prin „exceptiile care confirma regula”.

De droguri nici nu vreau sa ma apuc sa discut, ca ma iau nervii. Drogurile mi se par cea mai mare prostie! Cel mai de „fitze” viciu, esti cel mai smecher daca iei droguri … mda …. mai bine ma opresc ca daca incep, nu stiu cand mai termin.

Mi-am spus si eu parerea, sper sa n-aruncati cu rosii 😛 Nu judec pe nimeni, fiecare e „stapan” pe viata lui.  

Va urez sanatate, putere si rezistenta in fatza viciilor!

cica e sambata azi!

De cand cu raceala asta, am pierdut notiunea timpului … Azi-noapte am reusit sa dorm, mai mult de o ora pe noapte 🙂 nu v-o interesa, dar eu sunt odihnita si chiar pot sa vorbesc dupa ce ieri cred ca am luat 6 strepsils, 4 trachisept, 6 trachisan, vreo 5 cani de ceai fierbinte. A meritat! Pot sa articulez cuvintele, pot sa vorbesc cu voce tare… cred ca nici mama nu s-a bucurat atat cand am zis primul cuvant 🙂 Cum am deschis ochisorii, am deschis gura si am zis sa fac „proba” si zic „vorbesc”, se auzea!!!! Ce sentiment, ce senzatie, ce fericire!

Ma uit la telefon sa vad cat e ceasul.. 6:40… caaaaaaaaaaaat? eu treaza la ora asta? mda… e vreo minune… alta minune…. telefonul meu zice ca e sambata! sambata? deja? da’ cu luni, marti… ce s-a intamplat ca parca nici n-au fost.  cica trece repede timpul cand te simti bine, eeeeeeeee, iata ca va dau o veste, ce repede trece timpul si cand nu te simti bine si esti racit!

Va urez o sambata excelenta, plina de soare si zambete!

Leapsa… avem leapsa la cina!!!

  • Daca am stat acasa toata ziulica sa zac … am avut un exces de zel 🙂 si v-am oferit postul de dimineata, de pranz si acum la cina va servesc o leapsa.
  • Am „furat” leapsa de la Ada care o are de la Marmo, care o are de la Marul, care o are de la Dili, care Dili o are de nu stiu unde… cert e ca am vrut si eu leapsa.
  • Se numeste „Tell me your first”, si incep usurel
  • Car – prima masina a familiei a fost traditionala Dacie, prima masina pe care am condus-o Tico, prima mea masina Matiz
  • Trip within the borders – pai cred ca la bunici, la tzara, da… sigur! 🙂
  • Trip abroad – eeee, aici e mai complicat, prima a fost sigur la Ruse (Bulgaria), ma ducea tata in fiecare sambata si mancam cea mai buna inghetata. Am pastrat obiceiul, ei au in continuare cea mai buna inghetata la cornet la taraba d-aia de strada, eu insa nu mai merg cu tata 🙂
  • Memory – acum nu stiu care e prima dintre ele 🙂 dar am mai multe „fragede” amintiri, cum arfi : la 6 si ceva dimineata ma pregateam sa merg la camin si tata intra in baie sa se spele pe fata, pe dinti, pe urma intorcea un lighean mare cu fundul in sus, eu ma suiam pe el ca pe podium si ma spalam pe ochisori si pe dinti, pe urma faceam concurs care se imbraca mai repede si cine era gata zicea „am fost gata cat ai zice peste”. Ar mai fi una, tot asa micutza eram, cred ca pe la 4-5 ani, m-a lasat mama dormind si a coborat pana la scara sa ia paine de la chioscul din bloc, am vazut ca sunt singura si am inceput sa urlu dupa ce am cautat-o prin toata casa, m-a auzit de la parter cum imi spuneam focul si m-a gasit stand pe un pepene in bucatarie 🙂
  • Pet – cat am fost mica nu prea am avut animale, nu vroia mama, de fapt am avut un catelush vreo 2 zile si a varsat niste cutii de vopsea pe covorul din sufragerie, l-a dat mama altcuiva in secunda 2 🙂 acum cand m-am facut mare, mi-am luat un pechinez corcitura cu canish pitic, si o cheama Tzitzilica.
  • Crush – am rupt inimi la gradinita, tot striga un baietel, Dan, ca sunt gagica lui si eu ma inroseam si fugeam departe de el, crush-ul lui pentru mine, crush-ul meu pentru alt baiat a fost cred ca prin clasa a 2-a 
  • Discovery -prima descoperire care m-a marcat a fost… creionul, fie el colorat sau nu, scriam si coloram pe tot ce apucam 🙂
  • Job – primii bani facuti de mine au fost din bursa de la facultate
  • Idol – multe variante oricum n-aveam, pe Michael nu-l suportam mai ales cand vedeam ca toata lumea era leshinata, eu nu vroiam sa fiu ca toata lumea, Backstreet Boys nu mi se pareau asa deosebiti, in schimb aveam casete cu Madalina Manole si Mariah Carey, invatasem versurile, si la alea in engleza unde nu intelegeam „inventam” eu un cuvant care sa rimeze, il englezuiam putin si gata 🙂 
  • Creation – la creatii sunt tare. am fost la atelierul Fantezie din cadrul Clubului Elevilor si am facut si tablouri din coji de ou pictate, din boabe de grau, am taiat, am cusut, di tati 🙂 dar cred ca prima a fost o felicitare de 8 martie pentru mama la gradinita. Se pune ca la toate bluzele cand nu imi mai placeau le taiam mainecile si le faceam imediat tricouri daca aveam o foarfeca in zona? 🙂 aaaaa… si vedeam eu la televizor un model de tricou asa cu mai putin material si nu gaseam sa-mi cumpar si mi-am cusut eu cu manutza mea (bine, ca eram mai mare, la vreo 12 ani asa), a iesit foarte frumos, l-am pastrat 🙂
  • Cine vrea leapsa, e liber/a sa se serveasca si sa o dea mai departe!
  • Raceala-eu, scor la pauza 1-0

    Cand am inceput sa ma exprim oficial pe blog, era prima zi de raceala. Inca nu mi-a trecut, mai am pana se face saptamana 🙂 Dupa vreo 2 zile am crezut ca am pacalit-o si ca am terminat meciul cu raceala ca deja zburdam si n-am mai luat medicamente, nu mi-am mai facut ceaiuri, si na surpriza ca iar m-am trezit cu dureri si ameteli in creieri. Ieri toate bune si frumoase la serviciu … la 7 pleaca toata lumea acasa, „paaaaa”, „ne vedem maine”, toate cele, tzipam voioasa, ma mai asez la calculator cu gandul de a mai rezolva ceva totusi, cum eram singura, nu am vorbit deloc, pe la 8 vine cineva si vreau sa dau, ca un om politicos ce sunt, cu „buna seara” si ….. imi ies niste sunete stalcite si nedeslusite, incerc sa-mi dreg glasul si mai incerc o data… cu chiu, cu vai, mi-a reusit. Cert e ca in urmatoarea jumatate de ora, vorbeam numai in soapta, o vorba nu puteam sa scot, raguseala cronica! Mi-era clar, mai urma o runda de raceala, vroiam, nu vroiam, deja avea 1-0, da’ nu ma las! E groaznic, mai ales ca eu vorbesc mult, sa ma vad nevoita sa tac. Daca m-ati vedea …  uit ca-s ragusita si raspund la telefon, de la celalalt capat „aloo… ce zici?!?” Azi am conversat prin sms-uri. Si presimt ca o sa scriu mult, daca tot nu vorbesc, macar sa curga randurile siroaie 🙂 Am un singur regret: ca sunt ragusita azi cand vroiam sa-l sun si sa ii fac scandal lu’ nenea profesionistul. Sa fie vreun semn? Trece ea si raguseala, fac un „profesionistii – partea a II-a”!  😛


    ORGANIZARI EVENIMENTE

    One Night Dress

    Abonati-va prin e-mail

    Top articole

    Pentru orientare in timp

    martie 2009
    L M M J V S D
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  

    SA O SALVAM PE ALEXIA!

    DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

    Îl susţin pe Daniel Răduţă

    DARUITI!

    DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

    RECLAME

    Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

    Ochi care citesc acum (x2)

    Click-uri

    stat counter

    DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE