Sezatoarea de octombrie

Dupa fiecare gunoiareala, am o mancarime de degete si scriu rapid. Ei bine, azi sunt intr-o pana de idei, adica am pus titlul si ma uitam in gol. Si parca nu gaseam cuvintele sau ele nu ma gaseau pe mine. Si ma gandeam cum sa va spun ca aseara am ras aproape non stop, cum sa va spun ca-s cu gura deschisa in toate pozele (pentru ca radeam), cum sa va spun ca am pupat ce-am apucat (obrajori de gunoieri), am mangaiat blanitza lui suri, i-am simtit mainile reci, am cunoscut-o pe Buratina (un pic timida si plina de bun simt, dar o sa isi intre ea in mana). Cum sa va spun toate astea ca sa simtiti ce-am simtit si noi.

La orele 20:00 trecute fix, ies pe usa. Ma sui in leutza si opresc la Rompetrol. Eu nu mi-am bagat benzina singura decat o singura data, intr-o vara, cand am apasat pe pompa fara sa fie bagata in rezervor si mi-am umplut slapii de benzina, eram o deosebita, am zis ca nu mai pun mana pe pompa. Si ajung la Rompetrol, ma uit in jur neajutorata, de obicei, venea un nene si imi baga motorina. De data asta nici urma. Asa ca mi-am luat inima in dinti. La astia trebuie sa apesi intai un buton, pe urma sa alimentezi. Si ma apuc de treaba, moment in care suna suri. Cu pompa intr-o mana, telefonul in alta, merg sa platesc, nu se deschidea usa aia pe senzori, tzopai in fatza usii cu mainile pe sus, se deschide, platesc, suri tot la telefon cu mine si decolez spre intalneala.

Bineinteles ca noua ne pica reteaua (mie si lui suri) si intr-un final ne-am intalnit direct acolo, ca planul de rezerva era sa o iau eu din drum.

 Pe la 21:05 parchez neregulamentar pe trotuar, in apropierea restaurantului „La Scanteia”. Intru. Vad scari care duc in directia jos, scari care duc in directia sus, nu ma baga nimeni in seama, asa ca merg cu tupeu la bar, intreb ce si cum, cica sa o iau pe scari in jos. Haida bine. 2 usi maaaari, albe, mi-au adus aminte de sala mea de clasa din liceu, avea usi la fel. Le deschid usor, bag capul pe usor, ii vad. D-soara cu bata, Buratina, Marius si Elif, Alexu’, Asterix si Bulgaroaica, Marul intreg si indragostit si asortat (cerceii Joaninhei se asortau cu camasa lui KS). Si ne-am pus pe vorba….cand simt cum se misca toti peretii…. aoleu… ce e asta? cutremur? nuuu, doar tramvaiul 34 (am aflat mai tarziu numarul 😛 ). Si treceau tramvaiele pe acolo, era ceva de speriat, la fiecare 5 minute ne zguduiam, pe urma ne-am obisnuit, nici nu le mai luam in seama, vorba Buratinei, daca venea cutremurul, nici nu ne mai sinchiseam sa ne miscam de acolo ca noi credeam ca e tramvaiul.

Merg sa imi iau ceva de baut, bineinteles ca am alunecat pe presul de la intrare, era sa ma duc gramada pe scari, asa de inceput. Se deshid usile si apar Pisica si Motanul. Intre timp ma mai suna suri, ii spun sa faca stanga cand vede pe partea dreapta Gogoasa Infuriata. Si cum vorbeam noi la telefon si ma intreaba in care parte sa o ia, ma ridic de pe scaun sa ies pe usa ca sa tzip dupa ea, hopa daram scaunul. Il ridic. Intra suri si dl. marmot, ne hlizim, isi da haina jos, ce credeti ca face? Darama acelasi scaun :))) Suntem suri, ce sa facem. Intr-un tarziu, au aparut si Sburlitii. Au stat putin, dar prezenta lor a fost de milioane. Sburlea la fel de intelept si plin de „sfaturi” bune, mai ales pentru Motan.

Prin telefon au fost prezente cele 2 racite, Ada si Ermi. Sper sa nu fie porcina 😛 … gripa!!! Ada ne-a facut nesuferiti, Ermi ne-a zis ca ne uraste, dar noi tot le-am pupat si am tipat ca am vrea sa fie cu noi. 😀 Ermi a facut poza cu mine, ea la telefon, i-am zis sa si zambeasca, s-a pus pe ras, d-aia rad eu la telefon in poze.

L-am surprins de cateva ori pe Asterix cu ochii inchisi pret de vreo 2 secunde, casca, era obosit. Suri, la fel… era o cascata dupa ora 23:00. Toti eram dupa o zi incarcata, unii au muncit, altii cu alte treburi, dar ma bucur ca am putut sa ne rupem cateva ore, sa ne intalnim si sa ne hlizim.

Tort…. tort? tort! tort? nu, tort! tort! 😀 (doar pentru cunoscatori)

 

E crizaaaaaaaaaaaaa

Nu, n-am articol serios, doar ca ascult iar piesa de la Taxi si o fredonez 😀

Vroiam sa ma dau mare ca am o suri care are grija de mine si imi face cadouri.

Ete ce cadou mumos am primit, nu eu, cica blogul meu. Si cum blogul meu n-ar exista fara mine, eu zic ca e pentru mine … bine, recunosc, imi place sa ma alint… si sa primesc cadouri 😛

Si pentru ca suri deja a inmanat premiul familiei si prietenilor de familie, se stie ca nu i-as lasa nepremiati, voi inmana premiul catre urmatorii:

Deni – pentru ca doar ce a fost ziua ei, e cadoul de dupa 😛

Rae – primeste cadoul numai daca face bine la testul de la latina

Mada – cadourile patrate trag la pamantul patrat 😛 bine, ca ar mai fi un motiv, cum ca e o mica agitata, pardon, am vrut sa zic geniala 🙂

Hubba Bubba – sa o mai inveselesc putin, ai cadou o imbratisare calda si un zambet molipsitor 😛

Lilly – pentru ca face cel mai bun tort de mere, pentru ca eu nu stiu sa fac tort de mere, dar stiu sa dau cadouri

Pifuneata – ca sa uite de sentimentele ciudate

De-abia astept sa deschid cadoul, sper sa fie niste raze de soare, ceva caldurica… bate vantul rau, e frig… nu-mi place!!!

 

Info

De vreo 2 zile am auzit noua melodie de la trupa Taxi:

M-a facut sa zambesc. Ba chiar i-am dat un repeat.

Azi am mai aflat un nou nume: Vâlcea.

Si cica ar fi trebuit sa stiu eu ca e nume de tanti si nu de nene.

Aaaaaa, mi-am luat pardesiu 😛 mumos, negru, sunt mandra de el. Imi vine si bine, nu de alta.

Maine e vineeeeeeeeeeeeeri 😀

Si cam atat.

 

Hai cu Pantera Roz!!!

Acum vreo 2 zile a venit un domn si m-a rugat sa pun un afis electoral, i-am explicat ca nu am preferinte politice si ca ma cam doare in cot de ei. Ma rog, prin diferite conjuncturi si obligatii, am pus afisul. Azi a vrut sa intre un nene, n-a mai intrat din cauza afisului. Politica asta e curva rau. Daca ar exista curve mai mici sau mai mari, politica ar fi cea mai mare curva. Azi, m-am hotarat, am facut un colaj cu cei 3 mai mari favoriti (Base, Crin si Mircea) si i-am pus unul langa altul, zambind, aproape simtindu-si respiratia. Sa nu mai zica nimeni ca favorizez pe cineva ca oricum mi-e scarba de toti.

Asa ca… am primit, de D-soara cu Bata, o ceva gen leapsa, cica sa o sustin pe Pantera Roz. Eu cred in Pantera Roz, mi-a facut copilaria fericita. Viva Pantera Roz! 

“Niciodată nu am fost interesată de politică şi probabil nici nu o să fiu. Prefer să ne evităm una pe alta aşa cum fac două linii paralele pe care oricât le-ai lungi nu au nici un punct în care să se întâlnească. Că cele ce se întâmplă pe scena politică îmi afectează unele aspecte ale vieţii cotidiene, sau că din orice direcţie sunt asaltată de subiecte pe tema asta e cu totul altă poveste. Am şi pentru asta soluţia mea : fac pe-a muta, surda şi năuca şi-mi văd de ale mele. Aşadar, ca să-mi fac datoria de lepşuită iată cum stă treaba cu mişcarea pe care trebuie să o promovez: Presupun că nu sunt singurul scârbit de clasa politică românească şi de politicienii ei. M-am săturat de Ridzi, Meir, Băsescu, Johannis, Boc şi care dracu’ or mai fi. Nu avem o clasă politică, nu avem politicieni de carieră, nu avem oameni la putere care să vrea binele ţării ăsteia şi al poporului român. Vin alegerile. Aceeaşi mizerie electorală, aceeaşi împroşcare cu noroi, aceleaşi promisiuni deşarte, acelaşi căcat. Majoritatea tinerilor nu vor să meargă la vot. Nu au cu cine vota, pe bună dreptate. Propun un candidat la preşedenţie. Oficial lansez în campania electorală Pantera Roz. Pantera Roz – Preşedinte! E de preferat Pantera Roz în locul tuturor bufonilor care ne vor votul. În locul bufonilor care se vor/visează preşedinţi. Militez pentru mersul la vot. Vreau ştampila pusă pe Pantera Roz. Chiar dacă nu va fi tipărit pe buletinul de vot o căsuţă în care să scrie Pantera Roz, o putem desena noi cu pixul. Împreună putem face asta! Putem să le dăm bufonilor un vot de blam. Putem să le dăm un candidat pe măsură: Pantera Roz. Informaţia pe bloguri circulă foarte repede. Suntem o comunitate mare, în creştere. Putem face că Pantera Roz să meargă în turul doi al alegerilor. Putem să ne facem auziţi cu ajutorul ei. Putem să ignorăm clasa politică prin prezenţa la vot şi anularea votului votând Pantera Roz. Putem să ne motivăm şi să mergem la vot împotriva bufonilor. Votaţi Pantera Roz! Susţineţi mişcarea electorală a Panterei Roz! Lua-ţi-o ca pe o leapşă, publicaţi materiale politice în favoarea Panterei Roz, folosiţi afişul electoral al Panterei Roz, da-ţi leapşa la cât mai mulţi bloggeri. Împreună ne putem face auziţi. Împreună putem schimba ceva.”

Deci…

Sughit de vreo 10 minute… in continuu… care vorbiti de mine? Care nu mai puteti de focul meu? 🙂

Smechera si eu

Vi s-a intamplat sa va cumparati ceva si pe urma sa nu va mai placa?

Mie, destul de des 😀

Asa am patit si acum. Am vazut intr-un catalog d-ala de la Avon un ceas. Mi-au licarit ochii. Si in urmatoarea secunda eram „vreau si eu, vreau si eu”. Si am vrut, si l-am avut. Numai ca eu ma asteptam sa fie asa de … mare….si in catalog nu vazusem capacul ala alb de acoperea ceasul. Nu-mi place nici sa ma platesti, darmite sa-l mai platesc eu. L-am platit si l-am facut cadou cuiva careia i-a placut. Daca imi mai puneam vreo 2-3 bratari, aveam toata mana plina de aur, imi luam repede o fusta lunga cu pliuri si ma apucam de ghicit in ghioc sau de cantat manele, inca ma mai gandesc, cica intr-un an-doi ai vila cu piscina, jeepan si decapotabila, as putea sa ma sacrific 😀

P.S. Nu v-am spus ca sambata am mancat pentru prima data burghinion de caprioara. 🙂

Mi-e dor de vara

Deja. Si de mare. In mod special. Si in mod nespecial, mi-e dor sa fie cald. V-am zis ca eu rezonez cu vremea. Daca e cald si frumos afara, sunt toata numai un zambet, imi vine sa ma gatesc mai mult decat in mod normal, daca e innorat, ploua, nu mai zic de ger si trebuie sa ma infofolesc de nu mi se mai vad decat ochii, parca nu sunt eu. Starea mea de spirit e „rece” si ea.

Nu mai suport frigul si nici n-a inceput bine. Am schimbat hainele din sifonier, mi-am scos tricourile, bluzitele, pantalonii scurti si am inghesuit puloverele. Sunt in depresie. Vreau sa fie iar cald!!!!!! Sau macar sa plec undeva unde e cald si sa ma intorc la noi in tzara cand o sa fie vara. Dar parca v-am mai zis asta! Si o sa mai zic… poate daca imi doresc tare-tare, o sa se si intample minunea.

Am mai primit un premiu, de fapt, doua

Cu ocazia toamnei (pe care v-am spus ca nu prea o suport), am primit un premiu de la Ada si acelasi premiu si de la Jasmin. Poate asa ma indragostesc de toamna, desi nu prea cred ca e vreo sansa. Vreau sa le multumesc pentru cuvintele frumoase, promit ca data viitoare sa le las fara cuvinte (in sensul bun) 🙂

Si trebuie sa-l dau mai departe… premiul… si e numai pentru fete. De la mine pentru voi, fara numar 🙂

Pentru toate gunoieritzele, care mi-s dragi de nu mai pot, cu dedicatie speciala pentru Ada, Ermi, Marmo, Pisicutza. Premiul asta il vad ca un martisor de toamna si toate fetele ar trebui sa primeasca un asemenea martisor.

Asa ca, dragele mele de pe aici, fie ca ne destrabalam la miez de noapte sau ma cititi si doar atat, dragele mele prietene care imi suporta toanele, chiar si cele de nimeriti pe aici din greseala si nu va ma intoarceti, primiti din partea mea un martisor de toamna.

 

Leapsa … n-am vrut sa o fac, dar o fac

Dl. Sangerica m-a insarcinat … cu o leapsa! Si eu, cum sunt fata cuminte si ascultatoare, prestez la leapsa.

Ghinionul – un lucru de care te loveşti involuntar, fără a deţine control asupra sa, la care cauţi soluţii pentru a-l depăşi. PS: Poate fi considerat ghinion şi necâştigul la Loto, dar acesta este un ghinion general al românilor, nu unul personal

Consider ca-i un ghinion ca n-am si eu o matusa Tamara sa-mi lase o mostenire de nu mai trebuie sa ma mai agit atat sa alerg dupa un trai decent.

Ghinion cred ca e si ca nu stiu sa merg pe bicicleta dar caut solutii pentru a-l depasi… solutiile sunt doar la nivel de teorie, practica ma omoara.

Prostia – lucruri făcute la repezeală, negândite, cu efecte negative asupra ta.

Compromisurile… facute din dragoste… si degeaba!

Tot din categoria „lucruri negandite, cu efecte negative asupra ta” – increderea in unii oameni.

Necazul – poate fi numit şi ghinionul suprem. Sunt acele lucruri/fapte ce nu pot fi prevăzute sau prevenite, cu efecte grave asupra persoanei tale, ce pot să dăinuie mult timp după petrecerea lor.

Doamne fereste de necazuri!

Pentru o minune de copil

25.000 euro – pentru multi inseamna o suma pe care o strangem de-a lungul multor ani, pentru unii inseamna creditul la care platesc aproape toata viata, pentru altii inseamna o cheltuiala facuta intr-un weekend la Monte Carlo, pentru Stefania, inseamna SANSA LA VIATA.

http://ajutati-opestefaniasatraiasca.blogspot.com/

Va rog… stiu ca Dumnezeu e bun si El face minuni… si stiu ca rugaciunile si gandurile noastre bune o protejeaza pe micuta, insa, din pacate, iubirea parintilor, gandurilor noastre si rugaciunile celor din jur nu sunt de ajuns pentru a face posibila operatia, pentru a primi tratamentul corespunzator de dupa. Daca puteti ajuta si financiar, daca puteti reda Stefaniei sansa la viata … e o luptatoare, e atat de mica si suporta atatea, merita! Pentru parintii Stefaniei, suma e enorma, pentru noi toti, cat mai multi, e ceva ce putem realiza putin cu putin.

Va doresc sa fiti sanatosi!