Tot ce tine de calculator, cred ca intr-un fel sau altul, macar o perioada de timp, creeaza dependenta.
Sa ma analizez pe mine. Am terminat la profil Informatica, aveam laborator info 4 ore pe saptamana. Pascal, C++, tampenii d-astea. Care sincer nu m-au ajutat cu nimic. Ai mei colegi iubeau laboratorul, descoperisera mirc-ul. Eu inca eram „pura”, neatinsa de microb. Prin a 10-a au zis ai mei ca na, daca e fata la informatica ii trebuie calculator sa exerseze limbajele de programare, sa se faca ea smechera cand o sa fie mare, sa fie doctor in ale programarii. Si cat sa exersezi? Cate programe sa faci? Sincer, nici nu ma pasiona foarte mult. Drept urmare, nimic din ce am invatat la acel laborator de info nu m-a ajutat, eu, in prezent,fiind cat de cat „specialista” in grafica si prelucrari, pe care le-am invatat singurica acasa. Dupa ce am terminat Need for Speed, Mortal Kombat si ce jocuri mai erau la moda atunci, am zis ca e momentul sa-mi pun si internet.
Mi-am facut si eu mail, am intrat in randul lumii. Ce sa mai, eram tare. Intr-o zi, cand aveam laboratorul de info, iar ii vad pe astia disperati cu mirc-ul. Cand ajung acasa, l-am downloadat si eu, sa vad ce face. Cine statea pana la 2-3 dimineata pe urma? Mergeam la liceu cu ochii umflati de nesomn. Ai mei imi ziceau sa sting calculatorul, eu ziceam ca mai stau 5 min si il sting, le uram noapte buna si ma prindea dimineata.Era nebunia cu acces, cont, nici nu mai stiu acum, invatasem tot felul de comenzi, aveam pile pe canale, eram operator, zapacenii. Mi-a trecut si cu asta. A urmat era messengerului, sub a carui influenta inca ma mai aflu, dar am trecut de faza de inceput. Si ultima mea nebunie, blogul care implica, bineinteles, calculatorul si internetul. Asta e recenta, de vreo 2 luni, inca sunt la faza de inceput cand sunt super incantata. Ca asa sunt eu, cand fac un lucru nou si imi place, nu mai pot de drag. Valabil si pentru imbracaminte, incaltaminte, vai, daca imi iau o bluza si imi place, sunt in stare sa ma imbrac numai cu aia 2 saptamani, pana ma plictisesc de ea 🙂 Dezavantajul e ca ma si plictisesc relativ repede de lucruri sau activitati.
Unde vroiam sa ajung… Nu mi-am neglijat viata pentru a sta pe net. Nu o sa stau pe blog daca se iveste ocazia sa merg in oras, la munte, la balta, undeva in mijlocul naturii, sa stau cu prietenii sau sa nu mananc ca ma uita sfintii in fata calculatorului. Nu mi-am neglijat viata sentimentala din cauza blogului sau a netului. Sunt convinsa ca poti sa le impaci pe toate.
De cele mai multe ori, credeam ca majoritatea celor de pe bloguri sunt oameni care stau 24/24 in fata calculatorului, care nu au o viata personala, care nu au altceva mai bun de facut decat sa stea la calculator, care asa simt ei bucuria vietii. Sunt si oameni dintr-astia. Mai mult ca sigur. Dar nu toti, sau mai bine zis, mult mai putini decat credeam eu. De vreo 3 luni mi-am schimbat parerea, am cunoscut oameni frumosi la suflet, destepti, realizati profesional, cu idealuri, cu viata sociala intensa, prietenosi, care rad mult, optimisti.
Eram impotriva lipelilor pe net si uite unde am ajuns, fac matrimoniale 🙂 Explicatia mi-a dat-o protagonista ultimei runde de matrimoniale, „nu vezi ca nu gasesc un barbat in firea lui? nu mai e nimeni pe strazi, stau toti pe bloguri” 🙂
Iesiti pe strazi!!! Lasati soarele sa va bata in fatza, nu numai lumina de la monitor… mancati… stati intinsi pe iarba, iesiti cu prietenii, tzipati, traiti, simtiti ca traiti, blog cu portia, calculator cu portia, net cu portia, si fara limita real life.
Fiti fericiti! 
In ultima vreme, au tzipat urmatorii