Duminica – Ora 12:00
Nu stiu cat va intereseaza, dar poate vor citi nepotii ce bunica au, bezmetica prin tineretea ei tumultoasa, asa ca vreau sa va spun ca-s o eroina. Sunt si eu o mica forta!
Adica …
Vineri, pe la ora 23:30 am dat startul. Zbenguiala pana pe la 7 dimineata cand am inceput munca…. si am muncit pana pe la 9:30. Am adormit la 10. Mi-a sunat telefonul la 11. Am adormit cu greu la loc. M-am trezit pe la 14:00. Definitiv si irevocabil. In schimb am lenevit tot restul zilei.
La 21:45 eram la Hard Rock Cafe, avea loc o premiera. Mergeam la primul concert rock-punk din viata mea. Emotii mari, inima stransa, eram aproape convinsa ca nu o sa imi placa. Sincer, nici nu stiam cine canta. Incepe concertul. In deschidere, trupa Eloize, trupa autohtona. Foarte misto, a sunat. O melodie chiar mi-a placut mult. Solistul, un baiat micutz, avea o voce ragusita putin, senzuala… de radio… cand vorbea, ma topeam.
Si a urmat faimoasa trupa…. specialitatea serii pentru care ne adunaseram acolo… Bobbie Peru, un trio britanic de post-punk si rock alternativ. Un pic cam greu de digerat pentru urechiusele mele, insa erau niste asi in ceea ce faceau. Soloooooooooo-urile erau geniale, combinatiile si mai tari. Racnelile ce nu se distingeau decat ca si zgomot, nu m-au fascinant. Per total a fost ok. Am concluzionat ca un punk mai soft, pot asculta lejer. Oricum, mult mai mult mi-au placut baietii de la Eloize. Clar.
Seara a continuat cu dezmat pana dimineata la 5. Si am avut parte de o prea minunata ora de somn, de la 6 la 7, cand mi-a sunat alarma. Haida Croco, pozitie de drepti, echiparea, iesi in viscol. Ca am iesit in viscol, n-ar fi fost o drama, ca am dat o tona de zapada de pe masina, iar n-ar fi fost o drama….dar ca am ramas cu masina suspendata incercand sa ies din parcare, fara manusi, fara caciula, fara lopata, fara nimeni prin jur, intr-o mare ninsoare, in frig si injurand de mama focului, nu mai zic ca eram si in criza de timp…. imaginati-va… si am inceput sa dau zapada de sub roti, de sub masina, pe cat posibil, si niveleaza… si dai…. din picioare, cu cizmulitele, care s-au udat pana la urma, bineinteles. Dai a 2-a, ambaleaza… mai misca juma’ de metru la stanga, juma’ de metru la dreapta, mai inainte, mai inapoi, …iar mai iesi, iar mai niveleaza, dupa vreo 20 de minute de chinuiala, am si pornit la drum. Pe langa munca-munca, am avut si de facut un drum. Sa va arat drumurile patriei, dupa ce se anunta pe nu stiu cand pe toate posturile ca avem cod portocaliu de ninsoare. Ca vorba aia…cand mergi cu 30-40 km/h, ce poti sa faci? Poze cu frumusetile patriei. Si totusi… nu credeti ca ar trebui sa mai si dorm? Imi dati voie, da? 😀
In ultima vreme, au tzipat urmatorii