Arhivă pentru iulie 2009

Destrabalare totala

Aseara!

Eu am fost la karaoke. Am zbierat cam cat m-au tinut plamanii, am lasat-o pe Ada sa cante ca ea canta frumos foc. Si dupa ce a facut spectacol pe acolo, duete, am si dansat, m-a prins 2 jumatate. Acas’ cu mine, la somn, ca mai aveam nitzel si adormeam pe un blues.

Cum am facut ochisori azi, am intrat sa vad ce ati mai facut, ca mi-era frica sa nu fi adormit careva neinvelit de la atata sampanie 😀

Cand colo, mare destrabalare si aici. Bravos. Sunt mandra de voi, asa va vreau! Tineri, nelinistiti si cu chef de chef.

Ati terminat toata sampania! Si-asa maine expira 😀 Acum trebuie sa merg la cumparaturi sa refac stocul de ciocolata (bine ca o am pe suri) si de sampanie. De care sa iau? 😀

P.S. Ne-am intalnit si cu metalshrine.

Anunt anuntacios

Suntem la comentariul 2969! 🙂

Fabuloasa de mine… lepsuieste

Mama mea e fabuloasa… si a zis sa fiu si eu fabuloasa.

Eu ar trebui sa va spun ce ma face sa fiu fabuloasa in fiecare zi. Din pacate, nu ma simt fabuloasa in fiecare zi.

Ca sa ma simt fabuloasa,  nu e nevoie de mult. Un somn bun, sa ma trezesc nu prea de dimineata. Sa ma trezesc cu zambetul pe buze si sa nu stiu de ce. Sa fiu bine dispusa. Si daca incep asa ziua, e clar ca sigur dau iama in sifonier si imi aleg ceva care sa ma faca sa ma simt bine, sa ma simt admirata. Ca sa fiu si mai fabuloasa, ma si machiez 😀

Cea mai fabuloasa sunt cand mi se fac surprize, chiar si intr-o zi pe care o incep ca nefabuloasa, o vorba, un gest, un zambet, o multumire venita din partea cuiva ma pot face sa ma simt fabuloasa fabuloaselor.

Exemplu: era 8 seara. Programul se terminase. Ramasesem sa-mi rezolv treburile mele. Intra o fata, ca vrea scoase niste poze, nu ii merge stick-ul. O adevarata drama, avea de predat un proiect a doua zi. Ii dau id-ul de mess, si ii zic sa mi le trimita ca i le scot, oricat ar dura. Se face 9:30, o sun sa vina sa ia pozele. Ma intreaba daca am lipici la vanzare… n-am, ii dau lipiciul meu de pe birou. A facut ochii mari, niste ochi albastri, frumosi, nu-i venea sa creada, cred ca mi-a multumit de vreo 10 ori, era asa fericita, alerga, a iesit din birou, s-a intors zambind sa imi mai multumeasca inca o data. Atunci m-am simtit fabuloasa.

Afaceri. Majoritatea clientilor imi sunt straini, dupa ce terminam colaborarea, imi raman prieteni. Multumirea din ochii lor, faptul ca ma strang in brate si imi multumesc ma fac fabuloasa.

Si culmea de fiecare data cand ma simt fabuloasa fabuloaselor, atunci cand e momentul ala cel mai cel, sunt convinsa ca mai fabuloasa de-atat n-am cum sa ma simt…. pana data viitoare 🙂

V-am zis ca e leapsa…. va serviti, daca doriti!

 

Curentez… watch out!

Ce se intampla cu mine?

Saptamana trecuta s-a ars alimentatorul de la laptop. Acum calcam „fericita”, s-a ars fierul. What the fuck? Pica toate odata sau am inceput sa am talentul sa le ard… Si da, am mai folosit fierul de calcat si stiu sa il folosesc, exclusa varianta sa-l fi stricat din greseala 😀 De fapt, cred ca e semn ca trebuie sa stau linistita, sa ma odihnesc si sa bag o portie de net.

Leapsa de rutina

De ceva vreme n-am mai facut o leapsa… mi se facuse dor… asa ca am o leapsa de la Catalin.

Despre cum sunt zilele mele. Rutina nu prea pot sa spun ca am, decat daca inseamna ca muncesc. Dar nu prea fac acelasi lucru in fiecare zi. Sau macar nu in acelasi fel.

Am zile in care ma trezesc de dimineata (ora 5-6), am zile cand ma trezesc mai devreme ca am treaba (ora 7-8), am zile cand lenevesc (ora 9-10-11). Daca am macar vreo juma’ de ora libera, verific blogurile. De multe ori scriu dimineata inainte de a pleca la munca. In timp ce scriu mai stau si la un pahar de vorba pe mess sau la telefon. Traiasca tehnologia! Daca e dimineata d-aia de leneveala, ma rasfat cu un bol de cereale servit in pat. Dusulet, echipat, la munca.

De muncit, muncesc in functie de zi. Am zile cand stau pana la 4 dupa-amiaza ca e liniste, cand plec la 7 odata cu toata lumea, cand plec la 10 noaptea, cand plec la 12 noaptea, cand muncesc toata noaptea.

Daca merge netul, am si cablu si nu sunt obosita, dupa ce fac cumparaturi (de obicei), seara ma priponesc in pat cu laptop-ul pe burta. Asta daca nu iesim in oras sau mai stiu eu ce intervine.

Nu prea am weekend-uri libere, cel putin nu ziua… seara prefer sa ma odihnesc sau sunt la vreo nunta, aniversare. Din cand in cand mai servesc cate o seara de club. Fac cum fac si trebuie sa ma mai vad si cu prietenii.

Sambata sau duminica… dupa timp si chef, e perioada de curatenie. Spalat, calcat, igienizat toata casa etc.

Asta asa, in general, ca apar multe chestii neprevazute. De exemplu, azi am zis ca o sa am o zi de leneveala si pana la urma la 8 dimineata calcam o pereche de blugi si un tricou ca sa plece nenea Croco la serviciu 🙂 ca vroia el neaparat blugii care nu erau calcati, desi seara l-am intrebat daca vrea ceva anume. La 12 aveam programare la masaj, s-a amanat pentru ora 14:00. La 19 am zis ca am terminat, eram in parcare si imi suna telefonul pentru o suplimentare de comanda si am ajuns la 20:30 acasa. Asta seara ziceam ca mergem la film, a intervenit ceva.

Nu pot sa spun ca traiesc intr-o rutina. In agitatie, da. In stres, da. Rutina, nu prea.

Seara daca sunt in forma, pot sa mai trag si cate o cearta cu domnul meu, mai am energia necesara 🙂

Eu zic ca reusesc sa-mi fac timp pentru tot. Macar incerc.

Roman – partea a 24-a

20:30 – Inca o jumatate de ora de asteptare pentru ca Eve era gata.

Avea timp sa incerce sa mai caute explicatii… logice … de ce face Sebi toate astea. In zadar… Daca o iubea sau o iubise, de ce ar vrea s-o vada suferind? Daca n-o iubeste, de ce n-o lasa sa-si vada de viata ei? Era convinsa ca se lamureste in seara asta. Oricum ar iesi, trebuia sa se termine cu teatrul asta.

20:45 – Nu mai are stare. Se plimba prin casa. Parca niciodata nu a trecut timpul asa greu. Mai butoneaza telefonul…

20:48 – Se mai uita la ceas. Au trecut doar 3 minute. Cum naiba?!?! Se pune in pat. Inchide ochii, sa mai scape de agitatia ce o cuprinsese. Se linisteste. O sperie telefonul. Suna Alex. In sfarsit.

Coboara. Ramane blocata. Sebi era deja in masina. Insotit de prietena lui. Se poarta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Urca in masina. Alex vrea sa o sarute, ea e buimaca. Il saruta.

 A: Uite, pe drum spre tine, imi povestea Cristina ca e si ea studenta la Drept. Si ca i s-a oferit sansa sa plece prin programul de schimb de experienta, cum ai fost tu si nu era prea increzatoare. Si Sebi zicea ca a fost. Tot la Paris.

E: Si unde ai merge, Cristina?

C: Londra. O luna.

E: Da, stiu… programul e de o luna. E frumoasa Londra, ar fi pacat sa nu mergi. Alta mentalitate, alti oameni, alta lume. Cel putin asa am vazut eu Parisul.

S: Paris-ul… orasul indragostitilor…

E: E doar o strategie de marketing pentru turism.

S: Cunosc cel putin 2 persoane care s-au indragostit in Paris.

E: S-or fi indragostit, dar nu cred ca datorita orasului, ci pur si simplu o fi fost vreo coincidenta.

S: Eu cred ca are ceva magic… si cei care se indragostesc acolo, raman uniti pe viata.

E: Prostii…

C: Sebi, uite ca mi-ai dat o idee, sa ma interesez… ce zici daca mergem in luna de miere la Paris?

S: Cum vrei.

Din vorba in vorba, ajung la parintii lui Alex. Ii asteptau cu gratarul aproape gata. Se saluta, baietii sunt deja langa gratar. Eve merge la bucatarie. Mama lui Alex pregatea o salata. Eve se ofera s-o ajute. Vine si Cristina. Mama lui Alex isi face de treaba, lasa fetele sa termine salata, iese in curte.

C: Si nu ti-a fost greu o luna fara Alex?

E: Ba da…

C: Eu n-as pleca. Tocmai d-asta. O luna poate schimba multe lucruri. Si noi n-am fost despartiti atata timp niciodata.

E: De cand sunteti impreuna?

C: 4 luni.

E: Si deja va casatoriti? Nu e cam in pripa?

C: Deloc. Am simtit de la inceput ca e perfect ceea ce avem. Ne iubim.

E: Si daca tot e perfect, de ce crezi ca se va schimba ceva intr-o luna cat esti in Londra? N-ai incredere in el?

C: Ba da. Am incredere. Nu mi-a dat nici cel mai mic motiv de gelozie. Niciodata. Dar… nu stiu… poate asa vede ca se descurca si fara mine 🙂 Mi se pare mult o luna. Vedem noi ce o sa fie. Cand ai fost la Paris?

E: Acum vreo 6 luni.

C: Si Sebi tot cam in perioada aia. Ia uite ce mica e lumea. Trebuie sa faceti schimb de povesti! A vizitat foarte multe.

E: Stiu.

C: Stii?!?!?

E: Adica… stiu ca sunt multe de vizitat, am facut bataturi de cat am mers si am vizitat. Era si pacat sa fii acolo si sa nu profiti. Gata cu povestile, hai cu salata afara, sa vedem ce fac si baietii.

Cristina parea o fata ok. Se vedea ca il iubeste pe Sebi. Gospodina, frumoasa, iubitoare…. ingredientele necesare pentru o sotie perfecta.

C: Baieti, gata gratarul? Noi suntem gata cu salata!

A: Ce fete harnice. Luati si odihniti-va. Va aduc un suc rece?

E: Te rugam, daca esti asa amabil. 🙂

A: 2 sucuri reci pentru cele mai frumoase viitoare miresici.

S: Beau pentru asta. Noroc.

Si intinde paharul cu vin spre Alex. Baietii ciocnesc. Cristina rade. Numai Eve e tacuta. Sebi o observa.

S: D-soara Evelina, va simtiti bine?

E: Da, multumesc.

Se ridica de pe bancuta si merge in casa. I-ar fi zis ea vreo 2 daca nu era atata lume. Sebi a vazut ca Eve era nervoasa. Intreaba unde e toaleta. Intra si el in casa.

Trece pe langa Eve. Nu il baga in seama. Iese din bucatarie. Se opreste si se uita la ea. Eve nimic, desi il vedea in geam. Se apropie de Eve, Eve il urmarea subtil in geam, ajunge in spatele ei fara sa faca cel mai mic zgomot. Si intr-o fractiune de secunda ii fura un sarut si pleaca. Fara sa zica nimic.

Datorita voua

Am ajuns acasica. Am si net, am si cablu. Sunt cea mai cea. 😀

Azi am observat ca a avut cineva curiozitatea, rabdare si timp sa citeasca tot romanul.

Desi, nu a comentat nimic, as vrea sa-i transmit ceva.

Draga/ule timid/a, iti multumesc pentru timpul acordat. Sper sa mai revii si te-as ruga daca tot ai citit… zi-mi ce parere ai. Chiar daca ma critici!

N-aveti idee cat sunteti de importanti pentru mine, toti cei care va rupeti 5 minute pe zi sa vedeti ce abereaza nebuna de mine. Si mai ales pentru roman ati fost factorul care mi-a dat determinarea necesara sa continui sa scriu. Nu pentru trafic sau mai stiu eu ce. Pentru sufletul meu! Si ma bucur mult, mult, mult de tot cand vad ca are cineva curiozitatea sa vada toata povestea din roman.

VA MULTUMESC, TUTUROR!

 

Roman – partea a 23-a

Seara a fost chinuitoare… pentru Eve si Sebi. Ba ramaneau cu privirile fixate unul la altul, ba incercau sa se evite si sa incerce sa nu se priveasca in ochi. Cu greu se sfarseste seara… fiecare in patul lui.

Eve ajunsa acasa, isi da lantisorul jos, il tine in mana… il strange, inchide ochii… sa fi fost vreun semn ca l-a purtat in seara asta dupa atata timp? Exact cand s-a intalnit cu Sebi? Sufera de scenarita… clar, mai bine se baga la somn si termina cu scenariile, ea se marita, el se insoara… zarurile fusesera aruncate. Se schimba in pijamale, se pune in pat. Se uita la tavan, viseaza cu ochii deschisi… de ce oare Sebi are efectul asta asupra ei? Nu s-au vazut de atata timp, au stabilit ca e mai bine asa, fiecare si-a refacut viata, ea il iubeste pe Alex, Alex se poarta cu ea regeste… de ce e cu ochii in tavan acum in loc sa doarma? De ce se gandeste la tot felul de minuni si semne in loc sa-si pregateasca nunta?

E clar ca e ceva intre ei… si poate va fi mereu, ceva numai al lor. Sebi va ramane special. Asta era concluzia. O sa ramana special si atat. Poate daca alta era situatia… de fapt, situatiile, ca acum si el era logodit. Nu… prea multe persoane ar fi suferit… parca stabilise ca Sebi e special, va ramane special si atat. Nu are rost sa se mai gandeasca cum ar fi fost daca…

In linistea apasatoare, tulburata doar de gandurile ei, se mai aude ceva… un sms. „Dormi?” Un numar necunoscut.

Sigur gresise numarul. Priveste din nou tavanul. Parca era poarta spre o alta lume, lumea viselor… acolo putea visa cu ochii deschisi. Era prea obosita si ingandurata. Adoarme.

Dimineata, vrea sa dea un telefon, mai gaseste un sms „Dormi… oare eu de ce nu mai am somn de cand te-am vazut?” Si uitase de sms-ul anterior…. credea ca visase. Se pare ca nu. Sigur gresise numarul. Nu a dat importanta.

 O suna Gloria.

 G: Ce faaaaci?

E: Imi revin dupa noaptea pierduta.

G: Te-ai distrat? A fost frumos?

E: Da.

G: Ce faceti in seara asta?

E: Pai, il astept pe Sebi sa vina sa ma ia, mergem pe la ai lui la un gratar.

G: Sebi?

E: Alex!!!!!

G: Eve… esti aiurita rau azi… ce s-a intamplat?

E: Mai nimic… important. La nunta m-am intalnit cu Sebi. Sebi fiind tipul cu Parisul… ti-am zis de el.

G: Aoleu…. nu e bine! Vezi naiba sa nu il strigi Sebi pe Alex…

E: Hai… ca nu-s chiar asa zapacita

G: Eh nu… ai uitat ce ai zis mai devreme?

E: Offf…

G: Eve, pastreaza distanta fata de baiatul asta. Vrei sa iti dai viata peste cap? Desi cred ca raul a fost deja facut.

E: Nu e chiar asa. Hai ca nu-s copil mic.

G: Bine. Cum zici tu. Mergem prin oras?

E: Nu te supara pe mine, dar chiar sunt obosita… nu prea am chef. Mergem maine. Vrei?

G: Ok. Vorbim maine atunci.

Eve inchide. Cum a putut sa zica Sebi in loc de Alex? Trebuie sa-si revina. Sa aiba mintea limpede.

Ii suna iar telefonul. Alex.

A: Buna dimineata, soare!

E: Buna dimineata.

A: Ai facut ochisori? Cum ai dormit?

E: Bine, imi revin… incet, dar sigur.

A: M-a sunat Sebi mai devreme… de ieri de la nunta, il mai stii? Ne-a invitat la un film, i-am zis ca suntem la un gratar si ca daca vor sa vina, sunt bineveniti.

E: …

A: Eve, mai esti la telefon?

E: Da. Bine. La ce ora sa fiu gata?

A: Pe la 9.

E: Ok.

Cum naiba sa uite de Sebi cand aude numai Sebi? De ce trebuie sa ii faca asa ceva? Oare se razbuna pe ea?

Film

Da! Am vazut Ice Age 3 – 3D, subtitrat. Da! Am ramas de am leshinat! Da! Eram vreo 10 adulti si 100 de copii!

Si da, nu e nimic interesant in acest post, decat ca am reusit sa stau la film 111 minute. Ceea ce pentru mine e un efort, eu neavand stare sa urmaresc un film cap-coada.

A avea sau a nu avea… net

Ce ati facut zilele astea cat eu am disparut ca magarul in ceata? 😀

Totul a inceput cred ca marti… nu prea mai facea contact cablul de la alimentare de la laptop, pana la urma l-am pacalit… era primul semn de oboseala. Ca miercuri sa leshine de tot si iremediabil, adica sa faca scurt-circuit pe stecher. Intrasem un pic in sevraj… si am hotarat sa fac putin pe electricianul. Mai vazusem eu la lume, deci trebuia sa-mi iasa. Zis si facut. Aleg intai un stecher, hotarasem sa tai un incarcator de telefon mai vechi pe care nu il mai foloseam. Buuuun, cand taiam, observ ca are prea putini volti si mie imi trebuia de minim 19.5V. Incepe cautarea pentru stecherul castigator si gasesc: un cablu de alimentare de la unitatea de calculator. Il tai, tai si cablul de la laptop, hopa tzopa penelopa, ca unul avea 3 fire colorate, unul 2. Cum le imperechez? Si incep sa fac combinatii de culori, le-am si notat ca sa nu le repet si sa fac toate variantele posibile. Dupa vreo ora de rasucit si desrasucit litze, renunt. Nu mergea si gata. Tot n-aveam stare… ideal era sa gasesc unul cu 2 fire… si dupa indelungi pipairi cu toate cablurile cu stecher din casa, gasesc!!!!! De la un modem vechi. Il tai… 2 fire… alte culori decat alea de la laptop, dar erau 2 combinatii, mai usor. Le pun prima oara cum imi vine, nu merge… deja ma intristasem… incerc si ultima varianta, se aprinde becul de la laptop!!!!! Victorie!!!! Vai, ce fericita am fost… si mandra de mine ca-s asa priceputa si talentata.

N-aveam banda sa le izolez, dar am zis ca le las asa pana a doua zi, moment in care a intrat matusica in camera si a hotarat sa le dea mai langa perete sa nu le luam in picioare. Si se ating intre ele litzele… si se aude POC si eram in bezna totala. Deja radeam de leshinam amandoua… ca tot facea misto de mine cat incercam cu-culorile si cand bagam in priza „hai ca poate face POC” si a facut pana la urma 🙂

Ne uitam la panoul din casa, erau jos sigurantele, le ridic, nimic…. bai nene, nu se poate… deschid usa, ies pe scara, aprind becul, curent era, noi n-aveam. Haida la panoul de jos… noi doua zuze. N-aveam cheie de la uscatoria unde sunt toate panourile. Pfuai. Fa ancheta prin vecini, cine are cheia. Era 11 noaptea, noi bateam pe la usile vecinilor. Intram in posesia cheii. Gasim panoul nostru, ridicam sigurantele. Urcam fericite.

Ma reped sa bag ingineria mea in priza, sa ma pun si eu fericita la 2 vorbe. Nimic. Nu mai mergea, zic a facut scurt, mai tai din litze, le leg din nou. Nimiiiiiiiiiiiic. M-am resemnat. Mi-am comandat un nou cablu, adica ieri, azi mi-a venit coletul. Si ca sa fie treaba-treaba, ajung acasa, scot repede cablul, il incerc, mergeaaaaaaaa, daaaaaaaa, sunt buna. Bag modemul de la Vodafone, da-i conecteaza, eroare, da-i conecteaza, eroare. Deja simteam ca imi zvacneste o vena si ca parca tot universul complota ca sa nu am eu acces la net si la blog. In 2 minute primesc un sms pe mobil „serviciile v-au fost restrictionate pentru neplata”. Da…. am uitat sa platesc telefonul care are si abonamentul de net inclus. Si da, acum am cablu, dar nu am net. Ce sa mai … smechera si eu 🙂

Cum de v-am scris?  Sunt la birou 😛 Stau peste program, poate ma platesc sefii suplimentar 😀


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

iulie 2009
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE