Arhivă pentru aprilie 2009

In rolul de mamica si bunica model …. candva… odata… ca niciodata :)

Chiar ma gandeam ce sa scriu in seara asta … si Mihi mi-a dat ideea. Ca o sa fiu o bunicutza inteleapta.

Sa incepem cu inceputul. Eu, fata, singura la parinti, n-am avut restrictii. Plecam in tabara sau in oras, ai mei nu ma sunau in disperare sa ma verifice. Ma vedeau ca imi fac bagajul, asa ii anuntam ca plec la mare sau la munte. „Cat stai?” „Nu stiu, vorbim, va zic cand ma intorc”. Eram tanara si revoltata uneori, si nu vroiam sa dau explicatii, eram si inca sunt o fire tare, nu am suportat niciodata sa fiu controlata, sa dau explicatii inutile. La cat de zuza eram, am patit-o o data. Au plecat ai mei in Grecia intr-o frumoasa dimineata, am vorbit cu ei pe la pranz… si sa ii sun seara sa ii intreb cum e … imi intra robotul, telefonul inchis. Mai stau 10 minute, sun iarasi, telefonul inchis. Deja incepusem sa-mi fac griji. Nu exagerez, n-am dormit toata noaptea, imi venea  sa plang si am si varsat vreo 2 lacrimi, am sunat cred ca de 100 de ori, am facut un milion de scenarii. La 8 am plecat la munca, m-am luat cu treaba si am mai uitat. La 12 am zis sa mai sun o data.. si suna!!! Si raspunde tata si l-am luat in niste ture de cred ca ma pomeneste si acum „Ce s-a intamplat cu telefonul? Vreti sa ma imbolnavesc de inima? Sa nu va mai prind ca imi mai faceti asa ceva. De acum inainte, ma sunati dimineata si seara sa stiu eu ca sunteti bine„. Nu mai avusese baterie si nu avea incarcator, cumparase unul de acolo. Pana au venit acasa, am avut grija sa-i sun si dimineata si seara, macar ca doar ii intrebam ce fac, cum e vremea si inchideam. De-abia atunci mi-am dat seama ce-o fi fost in sufletul lor cand eu plecam de nebuna, bine ca oricum aveau incredere in mine, stiau ca am capul pe umeri si nu am facut nimic sa ii supar… dar totusi…

Acum cand plec ii sun mereu sa-i anunt ca am ajuns bine, ii sun zilnic sa vedem ce facem fiecare. Sper sa nu fiu o mama, si mai tarziu o bunicuta, cicalitoare „nu te duci acolo”, „nu sta tarziu”, „nu aia”, „nu aialalta”, „n-ai voie”.

Pana acum nu ma pasioneaza gatitul, poate mai tarziu m-oi suci. Si ce bunica as fi fara sa fac tot felul de prajituri, eu asa imi aduc aminte de cand mergeam la bunici. Imi faceau toate poftele, imi facea mamaia mea toate bunatatile.

Unde se duce timpul nostru care trece mult prea repede?

Suntem in secolul vitezei. Mare om, mare caracter, mare adevar a grait cine a zis asta.

Azi faceam o factura, constat ca nu stiu in ce zi suntem (ca data calendaristica). Noroc ca are casa de marcat data 🙂

28 aprilie 2009… 28… din a patra luna… al 2009-lea an. Mda. Cand trece timpul asta? Ceva se intampla! Sa fim atat de prinsi in rutina zilnica incat sa nu ne dam seama cand trece ziua… luna… anul … viata? Sa avem atatea griji incat sa nu tinem pasul cu timpul?

Cand eram eu mai mica, mica mica mititica, si dadeam lucrari de control la scoala generala si scriam data in coltul lucrarii, cand se schimba anul mi-era foarte greu sa ma invat, mereu scriam anul care trecuse. Acum nu stiu, parca timpul nu mai are valoare. Inainte ma saturam de iarna si parca nu mai trecea.

Si azi, la sfarsit de luna aprilie … va zic si voua ce constat foarte des in ultima vreme … nu stiu cand trece ziua, nu-mi ajung 14 ore de zi lumina pentru tot ce am de facut si imi raman lucruri pentru a doua zi si nu mai am timp de mine si de nimic, si uit in ce zi suntem. Am uitat de ziua mea anul trecut. Noroc ca m-a sunat lumea sa-mi zica „La multi ani!” 🙂 si m-am dezmeticit in ce data suntem, am uitat ziua mamei, si eu si ea ne-am dat seama cand ne uitam la televizor la o emisiune si am vazut data si ne-am dat seama ca trecuse de 2 zile. Pare incredibil, dar mi s-a intamplat. Parca ieri era Revelionul, parca mai alaltaieri eram in facultate, de liceu si de generala nici nu mai indraznesc sa vorbesc 😀 Si daca alaltaieri eram in 2003, ieri in 2008, de ce azi suntem deja in 28 aprilie 2009? Nu e corect … nu mi se pare corect! Cred ca s-a scurtat ziua, cred ca un iluzionist ne face sa credem ca trec cele 24 de ore, dar de fapt sunt doar vreo 15… altfel nu imi explic cum trece timpul asa repede. Sau vreun inghititor de sabii s-a reprofilat acum ca a aflat ca e criza si s-a apucat de inghitit timp.

Vreau sa dureze mai mult anul asta! Stie cineva vreo reteta? Ca deja s-a dus aproape jumatate si mi-e teama ca maine deja vine Craciunul.

Cine v-a adus pe la mine?

Am cam tras chiulul de la scris in ultima vreme. 2 zile. Si stiu ca v-a fost dor de mine, da? 😛

Azi ma tot gandeam despre ce sa scriu…. am tot citit pe ici, pe colo faza cu draft-urile, ei bine, eu nu am drafturi, eu scriu ce ma trasneste in momentul respectiv.

De cand cu faza cum sa ma gasiti pe google observ ca in astea vreo 3 zile de cand am scris, cineva tot mai cauta „animale futute de oameni” si ajunge tot la mine pe blog. Sper sa ii fi placut blogul, sa nu fi retinut adresa si asta sa fie singura modalitate de a citi ce scriu. Erminusa a mai fost cautata de inca 2 ori, dar astazi s-a intamplat minunea si ne-a scris 2 randuri cat sa scape de noi 🙂

Ieri am mai descoperit ca sunt in blogroll la Catalin. Ma bucur daca a considerat ca sunt buna … de citit 😀

Si de-aici curiozitatea mea… care pe unde m-ati gasit? 🙂

(majoritatea or sa tipe „la Donooooo„) 😀

Hai sa avem o marti frumoasa!

Gunoiareala #1

Azi e duminica, dar stiti ce s-a intamplat vineri? Stiti, stiti? Ei bine, am participat la prima gunoiareala, prima mea gunoiareala! Am facut pe Iepurasul de Paste si am fost cu cadouri care sper ca au fost apreciate. Am ajuns prima, punctuala ca de obicei, ba chiar cu 5 minute inainte! Dupa mine au aparut Ada, Pisica si Andrei. Intram, incercam ne dezmeticim care ar fi canapelele noastre, cand deodata sare cineva de pe un scaun de la bar … era Eu. Ne salutam, ne facem comozi, apare Asterix… bineinteles, insotit de celebra gluga rosie 🙂 Si mai vine cineva… Mary… cea cu pisoi cu cactus la avatar, ca eu asa o stiam. Isi fac aparitia si Chitzy, Dragos cu prietena lui, Sburlea cu Sburlita si o prietena a Pisicii. Cred ca astia am fost toti. Povestim, radem, glumim, sorbim fiecare din „sucul” lui. Asterix are un debit verbal de m-a impresionat, Pisica are o energie debordanta si e nebuna rau, in sensul bun. Mary are niste pisoi foarte simpatici si ea ca persoana a parut super ok (candidata la postul de surioara, dar trebuie acordul Marmoticii 🙂 ), Eu ne-a facut sa radem cu tastatura lui 😀

Despre Sburlea si Sburlita … ce sa mai … picam in admiratie. Sburlea are un farmec aparte, plus ca e grijuliu cu sotzioara lui si, de departe, vedeta serii a fost Hebe, blanosul Sburlicilor, cel mai mangaiat, cel mai alintat, cel mai bagat in seama. Cadoul pentru Sburlea s-a transformat in momentul in care l-a probat, adica din tricou s-a transformat in juma’ de body, jumatatea de sus, ca statea mulat si mai avea putin si crapa 🙂

Au lipsit multi, cu sau fara scutire. Ne-au mai fost alaturi pe tot parcursul serii, Nasa si Marmotica, la telefon, prin sms, dupa posibilitati. Suriiiiiiiiiiiii, data viitoare nu mai scapi! 😀

Dragos si Ada au fost fotografii. La ei sunt pozele, drept urmare pentru detalii foto dati click aici si aici.

M-am simtit foarte bine cu ei si mai vreau!

P.S. Dono, cand ne onorezi cu prezenta? 🙂

 

Cum sa ma gasiti pe Google

De ceva vreme, vad la Ada ca a ajuns la episodul 6 parca de cuvinte de gugaleala. De vreo 4 zile incoace am ramas un pic mirata de cuvintele de gugaleala de la mine, adica alea de le scrie lumea la nenea google si da search si datorita lor ajung pe blogul meu. Va „servesc” chestiile mai siropoase, nu gen „cazare bran”.

Animale futute de oameni – de 3 ori – gusturile nu se discuta, da’ eu nu pot sa va ajut in aceasta privinta

Erminusa – de 3 ori – Ermiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, te vrea lumea activa. Mai dam si noi pagina? 😛

exista vreo posibilitate de a suna de pe – de pe ce? de pe unde? de pe Marte, nu cred

rotld or rnc – aici am o mica problema, nu stiu nici macar ce inseamna, darmite cum a putut sa duca asta spre blogul meu

mesaje magie alba ritualuri – nu la mine, eu nu ghicesc decat in palma 🙂

cum fac ceea ce scriu cand caut pe googl – cum? ce? aaaa? ca sa nu zic huh

jocuri masini turbate – masini turbate zici? d-alea cu rotile muscate de vreun maidanez turbat?

cum sa ceri bani de la parinti – cu grija!

nu am chef de nimic – nici eu!

corect scris sa fiti fericiti – mda, cred ca era in dilema daca e cu un i sau cu 2 🙂

despre casatorie – eeeee, aici m-ai nimerit. ce vreti sa stiti despre casatorie?

cand se iau pastele – eu la iau cand sunt la supermarket, in caz ca mi se face pofta de o carbonara.

insula visurilor mele +vacanta visurilor mele – si eu mai visez din cand in cand 😀

cum pot sa comand o masina de iarba – dai search pe google, intri pe blogul meu, si iti recomand un site cu masini de tuns iarba. E bine? 🙂

o melodie mai veche cu un om ce mananca – nu am nicio idee. voi va dati seama care e melodia?

ce faceti? – eu cu mine? bine, multumim de intrebare

de ce sotii sunt curvari – ooooooo, dragutza intrebare, desi n-are semnul intrebarii. N-as spune chiar curvari, as merge pe varianta „Afemeiati”. Pai pentru ca asa ESTE ei, indiferent ca E soti sau nu, in primul rand ESTE barbati. Si zic ESTE pentru ca este multi afemeiati si este si mai putini ce isi vad de treaba lor, sub 50 cred, vreo 5 ii stiu eu, de-abia astept sa ii intalnesc pe ceilalti 45 🙂

ada + jocuri cu ada – Ada este mama mea si n-o dau pe nimenea 🙂 Cat despre jocuri cu Ada, stiu ca joaca rummy, cred ca stie si septica, whist, chestii d-astea sofisticate.

Oricum, multumesc dl. Google ca ii trimiti pe cei nestiutori catre mine, ii luminez eu imediat. 🙂

E.o..c.a.e

Ieri am avut parte de o „mustruluiala” legata de emoticonii, aia mici galbeni de simt ce traim noi, zambesc cand vrem noi, plang la comanda, se dau peste cap, dau din maini, din picioare, isi smulg parul din cap 🙂

Si cica sa stam o zi, o saptamana, cand ne lasa sufletul sa nu le folosim, sa le dam un fel de concediu de odihna, sa mearga la bai sa se refaca fizic si psihic.

Si cum incercam eu sa scriu un comentariu, era sa pun deja 2 emoticoane, le-am sters…. le pun din instinct, cand zambesc, degetelele tasteaza imediat „:)” …. sunt dependenta de emoticoane. Ce sa fac??!?! Nu mai am scapare 😦 mi-e mila de saracele emoticoane, dar mai mila mi-e de mine sa nu pot sa va arat ca zambesc 🙂

P.S. Azi jucam si spanzuratoarea, ghiceste cineva titlul? 🙂

UPDATE: mai am un cuvant pentru voi! sa va vad! 😀

Marmotica a mai ghicit un A

M _ _ _ A _ _ _ E

 

Vise

Sergent Crocoditza, ora 00:20, permiteti sa raportez: Astazi n-au fost incidente majore. Munca, munca si iar munca.

Si cum n-am nimic amuzant de relatat, nici clatite de mancat, m-as pune la revoltat, dar e seara si e tarziu. Am zis sa va servesc ceva mai usor, de seara. Daca e noapte si e tarziu, rezulta vom dormi, rezulta vom visa. De-aici pornim postul de azi.

Vorbim despre tot felul de vise, cu ochii inchisi, cu ochii deschisi … vise si visuri. Credeti in vise?

Eu traiesc visele foarte intens. Chiar la unele vise, desi ma trezisem si imi incepusem activitatea prin casa, tot ma gandeam la ce am visat, insa eram convinsa ca se intamplase cu adevarat, asa de intens traisem visul. De exemplu visasem ca am aflat ca pe una din prietenele mele o inseala prietenul si vreau sa va spun ca pana la 2 dupa-amiaza m-am gandit cum sa ii spun ca o inseala, pe urma mi-am dat seama ca eu cu o zi inainte nu fusesem in locul unde visasem ca i-am vazut si ca de fapt era totul numai un vis. Uneori daca visez ceva mai trist sau care sa ma marcheze cat de cat, am o stare aiurea mai toata ziua. De cele mai multe ori imi aduc aminte ce visez cu lux de amanunte, eeeeeeeee, cand imi pun busuioc sub perna sau trebuie sa visez ceva cu semnificatie, nu e chip sa-mi aduc aminte ce visez! Mai e situatia cand ma trezeste telefonul ca ma suna de la birou, urgente sau mai stiu eu si ma trezesc repede, fac ceva in ziua respectiva sau vad ceva si imi aduc aminte treptat ce am visat. Si am vise tampite, fara logica. Ba chiar am visat ca visam, in vis visam ca visez 🙂

Mi se mai intampla sa adorm cu televizorul deschis… si ce aud, aia visez 🙂 Incepuse un film cu armata, razboi, focuri de arme, aia visam, si cand am deschis ochii, vedem exact actiunea, cum facusem eu decorul in vis, aceleasi nume. Bineinteles ca daca ceva ma framanta mult de tot, e clar ca sigur voi visa ceva legat de acel lucru.

Cand eram mica, visam sa fiu cat mai repede mare. Acum cand sunt mare, visez sa raman cat mai mult tanara 🙂 Am dreptul sa visez! Nu va uitati urat si nu zambiti 😛

Visez multe, mai ales cu ochii deschisi… visez ca o sa castig la loto, nu ca sa nu mai muncesc, ca as innebuni daca as sta degeaba, dar vreau sa nu mai am griji financiare eu si 100 de generatii dupa mine. Ce mai visez… visez sa fiu ceruta de nevasta (cand o fi sa fie) intr-un mare fel, ceva ce n-a vazut Parisul. Visez sa am 2 copii frumosi si sanatosi care sa imi umple sufletul de bucurie. Visez sa am si timp si curaj sa fac acesti doi copii 🙂 Visez ca pe timpul iernii sa plec undeva unde e cald si bine, ca nu suport frigul. Visez ca poate intr-o zi ma voi trezi intr-o lume mai buna, fara tot felul de oribilitati si oameni oribili ca si caracter. Visez la vacante, la locuri pe care nu le-am vazut dar mi le-au povestit altii si mi le imaginez in felul meu. Visez cum ar fi dac-ar fi…

M-am chinuit sa gasesc un titlu si nu mi-a iesit :)

A treia zi de Paste.

Ora 20:58.

Ajung si eu acasa. Dupa o zi de munca. Ziua de munca dupa leneveala de Paste, e o placere si pentru voi, cred 😛

Stateam si haleam o clatita plina cu finetti si ma uitam la tv. La a 3-a clatita am prins curaj sa ma gandesc ce am mai facut zilele astea, ce efect benefic a avut Pastele asupra mea. O parte stiti si voi. Si am ajuns la concluzia ca am mancat si am dormit cat pentru 2 vieti si cautam o explicatie, am gasit una „sunt in crestere” 😀

Si totusi am o multumire. Stiti vorba aia „ne vedem din joi in Paste”. Eeee, la mine se aplica, doar ca o adaptez „vorbim/ne vedem din Craciun in Paste”. Zic asta pentru ca zilele astea am avut timp sa vorbesc cu toate persoanele pe care le consider dragi si carora nu le acord suficient timp datorita muncii, ba chiar am reusit sa si iesim in oras, mai pe fuga, mai printre gratare… Si am o agenda destul de plina la telefoane…. juma’ din lista aia primeste mesaje numai de Craciun si Paste, hai si de revelion daca nu sunt plecata din tzara.

 Update (ora 00:52)

Mi-am adus aminte ceva prea bestial 🙂 n-aveam cum sa nu va zic, sa radeti si voi de mine, nu numai eu singura.

Aseara, inainte sa imi scot o prietena la un suc, ma indrept spre „locul meu” de parcare, adica in 99% din cazuri nu e ocupat si imi parchez masina acolo, cand e ocupat ma orientez la fatza locului dupa posibilitati. Ies din scara, ma indrept spre locul cu pricina. Apas pe telecomanda, licare becul de pe telecomanda, nu sar sigurantele, mai apas o data, nimic, dau de 2 ori cu telecomanda de masina ca m-am gandit ca poate n-o face bateria atingere pe undeva, mai apas inca o data….pauza… deja ma gandeam sa o descui cu cheia, dar stiam ca daca descui cu cheia si e alarma inca pusa, urla, lume pe la scari, un tip pe atv la 20 m de mine, nu puteam sa ma fac de ras in halul asta, stateam, ma uitam la masina, ma uitam la sigurantele de la usi, apasam in continuu pe butonul cu pricina, nu vroia sa se deschida si pace. Dupa ce incepuse sa-mi apara prima broboana de transpiratie si nervi… nenea cu atv-ul zice suav cu zambet strengar „domnisoara, masina dvs. e parcata 2 locuri mai incolo ca licare alarma”.

Am inceput sa rad singura, nu-mi venea sa cred!!! Pe locul meu era parcata o masina care intamplator era aceeasi marca, aceeasi culoare, si cum soarta e necrutatoare, nu imi mai bipaie alarma cand se incuie si descuie, deci putea sa fie masina mea si in spatele meu ca tot nu mi-as fi dat seama, eram prea concentrata pe masina altcuiva.

Ce sa mai, aventuri 🙂

Dupa Paste

Hristos a Inviat!

Sper ca n-a fost nevoie sa va traga cineva pe maini, sa va caute de galci ca vi s-a facut rau de la cat ati mancat 🙂

Ne-am luminat, ne-am distrat, ne-am odihnit, ne-am imbuibat, ne-ajunge! Adica mie! Mai am azi un hop alimentar, adica un gratar, si daca il trec si pe asta cu brio, ma declar victorioasa.

Cum ati petrecut de Paste? Eu am fost la un restaurant, cu o gramada lume dupa sufletul meu, adica zapacita si dansareatza, am primit vizita Adei impreuna cu invitatul ei surpriza 🙂 , am luat lumina, am pazit-o pana am ajuns inapoi la restaurant si am observat cand am intrat ca se stinsese. Am dansat, ne-am simtit bine, am plecat acasa, adica am vrut si cand am urcat in masina mi-am dat seama ca imi uitasem telefonul, mergi inapoi la restaurant, recupereaza telefonul, intoarcere la masina, directia acasa unde-i cald si bine…  Cand am ajuns acasa, mi-am dat seama ca mi-am uitat candela pe masa la restaurant. V-am zis ca-s uituca 🙂 Ma mai relaxez si azi, maine la munca.

 

De Paste

Vinerea mare. Sarbatoare. Post negru (nu eu).

Si daca e vineri, suntem fericiti, ca sambata e ca si venita. Dar daca e Vinerea Mare, sambata e mai speciala.

Acum, ca sunt mai „batrana”, parca nu mai stiu sa ma bucur de sarbatori. Cand eram mai mica, Pastele era special. In saptamana mare se dadeau in fiecare zi filme cu Iisus, acum nu vedem decat impuscaturi, violuri, stiri oribile.

In saptamana mare din tineretile mele, lucrurile se petreceau cam asa. Mama facuse greseala sa-mi spuna ca de Paste trebuie sa ai ceva nou (imbracaminte, incaltaminte), drept urmare in saptamana aia mergeam la probat haine. Pe vremea de care va zic eu, nu eram asa mofturoasa la haine, ca oricum le alegea mama si eu le purtam. Sa fi avut vreo 7 ani. Nu lipsea un dres alb, imaculat, mai gros sau mai finutz, dupa cum era vremea. Mama ma imbraca mereu in fusta. Duminica dimineata, pe la 8, ne incaltam amandoua, eu eram mai rapida, o zbugheam pe scari si fugeam repede afara. O asteptam pe bancutza din fatza scarii sa coboare si ea. Mi-aduc aminte perfect! Era racoare, nu frig, dar stiam senzatia, asa era de fiecare Paste, cand plecam mi-era putin racoare si cand ne intorceam de la biserica imi era foarte bine. Ma lua mama de manutza si mergeam spre biserica, pe jos, noi doua. Stateam la o coada destul de mare (asta uram cel mai mult) ca sa luam paste. (nu paste fainoase, ci bucatelele de paine sfintite ce se dau in ziua de Paste). Dupa ce luam paste, aveam o misiune bine stabilita, din curtea bisericii rupeam 2 manitze de iarba si ne intorceam acasa. Puneam iarba in fatza usii, cica asa era bine. Bagam vreo 10 oua intr-o punguta si fugeam afara la copii, dadeam strigarea si ieseau si ei cu oua si incepeam „campionatul”. I-am pacalit intr-un an, am avut un ou de lemn foarte reusit, nu si-a dat seama nimeni, dar le-am spus intr-un final 🙂

Mi-e dor de vremurile alea. Acum nici sa ma agit cu imbracatul nu mi-a mai iesit, de fapt am incercat, azi am fost vreo 4 ore aproape prin magazine, sa-mi caut o rochita, nici prea eleganta, nici prea de zi cu zi, n-am gasit nimic sa-mi fie pe plac. Sunt mai ciufuta, muncesc mai mult, nu mai am timp sa stau sa vad un film cu Iisus, cu invierea Domnului. Sunt prinsa in rutina, alergatura dupa bani, nu mai merg la biserica. Merg sa iau lumina sambata noaptea, dar de multe ori nu intru ca e lume multa, iau lumina cand se ajunge la mine si plec acasa. Am noroc cand e frumos afara ca se tine slujba afara si mai ascult si eu ceva. Mi-e rusine de mine asa ignoranta. Dar cand am cate o problema, imediat imi aduc aminte de Dumnezeu si ma rog. Asa suntem noi oamenii. Uneori mai iau si pastele, nu de alta dar raman in oras sa petrec si cand plec spre casa pe la 4-5 dimineata trec si pe la biserica. N-am inteles de ce cand Domnul invie, cand e mare sarbatoare, noi mergem in discoteci. Asta o sa fac si anul asta, o sa merg la restaurant. Duminica vreau sa stau acasa, cu familia mea toata (mama, tata, izbitul, bunicii, catzelul) si sa merg in vizite la celelalte persoane care imi sunt dragi. As vrea sa nu ma imbuib cu diverse mancaruri bune. Ca asa patesc, trebuie sa mananc peste tot pe unde mergem ca pe urma se supara lumea. Si as vrea sa am o perioada de liniste, atunci cand iau pastele dimineata pe nemancate, sa ma rog pentru sanatate, sa ma rog sa fie intelegere, iubire si intelepciune in inimile noastre. Sa fim mai buni, sa apreciem si sa multumim pentru ceea ce avem.

Sper ca in aceste zile sfinte care vin sa fiti in sanul familiei sau alaturi de persoanele care va sunt dragi.

Paste Fericit tuturor!


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

aprilie 2009
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE