Chiar ma gandeam ce sa scriu in seara asta … si Mihi mi-a dat ideea. Ca o sa fiu o bunicutza inteleapta.
Sa incepem cu inceputul. Eu, fata, singura la parinti, n-am avut restrictii. Plecam in tabara sau in oras, ai mei nu ma sunau in disperare sa ma verifice. Ma vedeau ca imi fac bagajul, asa ii anuntam ca plec la mare sau la munte. „Cat stai?” „Nu stiu, vorbim, va zic cand ma intorc”. Eram tanara si revoltata uneori, si nu vroiam sa dau explicatii, eram si inca sunt o fire tare, nu am suportat niciodata sa fiu controlata, sa dau explicatii inutile. La cat de zuza eram, am patit-o o data. Au plecat ai mei in Grecia intr-o frumoasa dimineata, am vorbit cu ei pe la pranz… si sa ii sun seara sa ii intreb cum e … imi intra robotul, telefonul inchis. Mai stau 10 minute, sun iarasi, telefonul inchis. Deja incepusem sa-mi fac griji. Nu exagerez, n-am dormit toata noaptea, imi venea sa plang si am si varsat vreo 2 lacrimi, am sunat cred ca de 100 de ori, am facut un milion de scenarii. La 8 am plecat la munca, m-am luat cu treaba si am mai uitat. La 12 am zis sa mai sun o data.. si suna!!! Si raspunde tata si l-am luat in niste ture de cred ca ma pomeneste si acum „Ce s-a intamplat cu telefonul? Vreti sa ma imbolnavesc de inima? Sa nu va mai prind ca imi mai faceti asa ceva. De acum inainte, ma sunati dimineata si seara sa stiu eu ca sunteti bine„. Nu mai avusese baterie si nu avea incarcator, cumparase unul de acolo. Pana au venit acasa, am avut grija sa-i sun si dimineata si seara, macar ca doar ii intrebam ce fac, cum e vremea si inchideam. De-abia atunci mi-am dat seama ce-o fi fost in sufletul lor cand eu plecam de nebuna, bine ca oricum aveau incredere in mine, stiau ca am capul pe umeri si nu am facut nimic sa ii supar… dar totusi…
Acum cand plec ii sun mereu sa-i anunt ca am ajuns bine, ii sun zilnic sa vedem ce facem fiecare. Sper sa nu fiu o mama, si mai tarziu o bunicuta, cicalitoare „nu te duci acolo”, „nu sta tarziu”, „nu aia”, „nu aialalta”, „n-ai voie”.
Pana acum nu ma pasioneaza gatitul, poate mai tarziu m-oi suci. Si ce bunica as fi fara sa fac tot felul de prajituri, eu asa imi aduc aminte de cand mergeam la bunici. Imi faceau toate poftele, imi facea mamaia mea toate bunatatile.
Fiti fericiti! 
In ultima vreme, au tzipat urmatorii