Am un sarpe in pat

Acum 2 zile:
– Iubire, ne luam si noi un animalutz?
– Ce anume, iubire?
– Un catel …. (dat gales din gene)
– Iubire, stii ca iubesc cainii dar nu o sa avem timp de el, munca multa, pe drumuri, o sa il neglijam si mai rau il chinuim…
– Un matz?
– Aceeasi poveste ca si cu cainele…
– Un dihor?
– Nu, iubire.
(…)
Azi dimineata:
– Iubire, ne luam sarpe?
– Sarpe?!?!?!?!!?!? Nu, sarpe!!!!! Nu vreau serpi in casa! Cum sa stau cu serpi in casa? Te rog eu frumos, termina cu prostiile
– Pai m-am documentat eu si mananca o data la saptamana, putem sa plecam linistiti in concediu, sta cuminte in terariu, mananca soricei congelati…
– Soareci? Congelati? NU NU NU NU NU
– Ma iubesti?
– Te iubesc mult de tot, dar tot nu iti iei sarpe, daca vrei sa mai intru in casa… mi-e frica si scarba de ei, mai ales de cum inghit sobolanii
(un bot de 100 km suparat nevoie mare)
18:00
– Vrei sa-ti arat niste poze cu niste serpi frumosi foc?
– Hai bine…. da’ nu vreau serpi!
– Uiteeeeeeeeeeeee ce dragutz e !!!
– Ce scarbos e!!!!!
– Ia uite si asta ce frumusete
– iubire, e un sarpe! Si e scarbos… vrei tu neaparat sarpe?
– Da…
– Bine, cel mai mic posibil, cel mai cuminte posibil ca daca ma musca vreodata o sa il arunc de la etajul 3 sa vedem daca stie sa zboare sau macar daca aterizeaza in picioare ca pisica
19:30 – plec la o intalnire de afaceri
22:30 – ajung acasa
22:40 – ajunge si baiatul meu acasa… cu un sarpe in palma…..
22:41 – simt ca ma ia inima, dar ii vad expresia fetzei …. cum era numai un zambet… si ma gandesc ca pentru el as putea face un efort sa traiesc cu un sarpe in casa… sarpe care, de fapt, e o ea… o ssssserpisoara ce se numeste ROZI 😆
Nu pot sa va spun cat de frica mi-a fost de chestia mica albicioasa cu ochii bulbucati ce tot scotea limba la mine…. si sila… cu greu am atins-o… si mai greu a fost sa ma convinga sa o iau in palma… dar am trecut si de pragul asta, asa ca acum ca e la noi in ograda, n-am ce sa-i fac… o sa o iubesc, desi mi se parea foarte urata si scarboasa, parca incep sa ma obisnuiesc cu ea…. bine, intai sa ma obisnuiesc cu gandul ca doar ce a trecut un sarpe prin pat, ca am un sarpe intr-o cutie de pantofi in bucatarie pe calorifer (pana mergem maine sa ii cumparam un terariu)… si bonus… am si soareci morti si congelati in congelator… o zi plina de evenimente!
Poze cu vedeta! Daca vreti si voi poze cu ROZI, 10 lei 😆

Publicitate

Pentru ca…

… am muncit prea mult

… am de recuperat ceva ore de somn (vineri noaptea am dormit o juma’ de ora, azi sunt treaza de la 5:30)

… azi a fost soare

… m-am trezit la caldurica, imbratisata si iubita

… vine iarna

… vreau la cursuri de dans

… azi e duminica

… am mancat in ultima perioada numai tampenii (gen mezeluri, prajeli, mancare grasa etc.), asta cand am apucat sa mananc

… nu am timp sa fac tot ce vreau, dar asta la mine e o vesnica „problema”

… sunt workaholica, pentru ca … da…. consider ca eu fac cel mai bine un lucru si vreau sa le fac pe toate numai eu

… nu o sa mai fiu asa „supra-solicitata”, pentru ca… o sa gasesc o solutie

… vreau sa fiu langa tine cand adorm si vreau sa ma trezesc in bratele tale

… totul e atat de bine cand sunt cu tine, e mai bine decat in cel mai frumos vis si vreau sa tina o viata, doua, trei, pentru ca nu ma satur de tine

… te iubesc!

… simteam nevoia sa scriu

Astea sunt doar cateva raspunsuri… intrebarile sau situatiile le puteti intui… sau nu… pentru ca… sunt ale mele 😛

Pai cum sa nu, pai sigur ca da

E 1 octombrie. E vineri. E frig afara si atat de evident ca… sunt racita 😆

Partea frumoasa, am stat acasica, am lenevit in patutz un pic, desi as fi putut sa ma lipsesc de leneveala asta si as fi preferat sa muncesc decat sa beau Fervex si sa imi suflu nasucul. Partea dragutza, daca tot am stat acasica, am calcat, am schimbat hainele de vara din sifonier cu cele de iarna.

Am fost pe la circuri. Primul, circul Orlando. E nea Orlando un talentat, mi-a dat emotii de cateva ori cat a fost prin aer sau pe cilindrii aia, mai ales ca nu avea nicio centura d-aia de siguranta. Am vrut sa-mi fac poza cu sarpele dupa gat si cu maimutica, dar na… m-au intimdat copiii… ca erau numai copii si eu lipseam de acolo, i-am lasat pe ei 🙂

A urmat circul Bellucci, pe vremea cand era in parcarea de la Billa Titan. Lume multa, nebunie. Prima jumatate de ora am zis ca ii bat de 100 lei pana ma satur ca ne tot puneau sa repetam dupa un pirat „ha ha”, „ho ho”, „he he”, hu hu”, de ma luasera nervii, bine… copiii erau incantati. Pe urma a meritat fiecare banut: rechini, pinguini dragutz ce puteai sa mangai, hipopotamul vesnic infometat, crocodili (poate si crocoditze, ca nu i-am cautat 😀 ), foca…daaaaa, foca… a fost geniala cum batea ea din aripioare si dansa tango si o giugiulea pe tantica aia, serpi de toate natiile, o anaconda gigant si furioasa de de-abia o tineau 3 barbati cat se zvarcolea cand a dat turul salii, piranha si piratii, niste talente. A fost un deliciu, interactiv, cusut cu fir de poveste. Am plecat de acolo un larg zambet pe bot, mai ceva ca aia mici.

Vreau sa imi treaca mai repede raceala asta, ca ma tine din treaba cu ametelile ei. In rest, toate bune si frumoase. Munca multa, da’ nu ma plang!

Aaaaa… si am reusit sa lecturez blogurile, dupa o indelunga chinuiala de  citit asa pe sarite sau la sfarsit de saptamana. Sunt la curent cu tot, asa ca… sunt cu ochii pe voi, stiu tot 😆

Traiasca si Facebook-ul ca e mai tare decat toti paparazii, Can-Can-ul sau mai stiu eu ce barfitoare de serviciu de stau pe banca, aflu si eu ce se ai intampla cu prietenii, pe unde merg, cu cine mai sunt, ce mai fac, cand mai vin in tara, cand e ziua lor 😆