M-am chinuit sa gasesc un titlu si nu mi-a iesit :)

A treia zi de Paste.

Ora 20:58.

Ajung si eu acasa. Dupa o zi de munca. Ziua de munca dupa leneveala de Paste, e o placere si pentru voi, cred 😛

Stateam si haleam o clatita plina cu finetti si ma uitam la tv. La a 3-a clatita am prins curaj sa ma gandesc ce am mai facut zilele astea, ce efect benefic a avut Pastele asupra mea. O parte stiti si voi. Si am ajuns la concluzia ca am mancat si am dormit cat pentru 2 vieti si cautam o explicatie, am gasit una „sunt in crestere” 😀

Si totusi am o multumire. Stiti vorba aia „ne vedem din joi in Paste”. Eeee, la mine se aplica, doar ca o adaptez „vorbim/ne vedem din Craciun in Paste”. Zic asta pentru ca zilele astea am avut timp sa vorbesc cu toate persoanele pe care le consider dragi si carora nu le acord suficient timp datorita muncii, ba chiar am reusit sa si iesim in oras, mai pe fuga, mai printre gratare… Si am o agenda destul de plina la telefoane…. juma’ din lista aia primeste mesaje numai de Craciun si Paste, hai si de revelion daca nu sunt plecata din tzara.

 Update (ora 00:52)

Mi-am adus aminte ceva prea bestial 🙂 n-aveam cum sa nu va zic, sa radeti si voi de mine, nu numai eu singura.

Aseara, inainte sa imi scot o prietena la un suc, ma indrept spre „locul meu” de parcare, adica in 99% din cazuri nu e ocupat si imi parchez masina acolo, cand e ocupat ma orientez la fatza locului dupa posibilitati. Ies din scara, ma indrept spre locul cu pricina. Apas pe telecomanda, licare becul de pe telecomanda, nu sar sigurantele, mai apas o data, nimic, dau de 2 ori cu telecomanda de masina ca m-am gandit ca poate n-o face bateria atingere pe undeva, mai apas inca o data….pauza… deja ma gandeam sa o descui cu cheia, dar stiam ca daca descui cu cheia si e alarma inca pusa, urla, lume pe la scari, un tip pe atv la 20 m de mine, nu puteam sa ma fac de ras in halul asta, stateam, ma uitam la masina, ma uitam la sigurantele de la usi, apasam in continuu pe butonul cu pricina, nu vroia sa se deschida si pace. Dupa ce incepuse sa-mi apara prima broboana de transpiratie si nervi… nenea cu atv-ul zice suav cu zambet strengar „domnisoara, masina dvs. e parcata 2 locuri mai incolo ca licare alarma”.

Am inceput sa rad singura, nu-mi venea sa cred!!! Pe locul meu era parcata o masina care intamplator era aceeasi marca, aceeasi culoare, si cum soarta e necrutatoare, nu imi mai bipaie alarma cand se incuie si descuie, deci putea sa fie masina mea si in spatele meu ca tot nu mi-as fi dat seama, eram prea concentrata pe masina altcuiva.

Ce sa mai, aventuri 🙂

Dupa Paste

Hristos a Inviat!

Sper ca n-a fost nevoie sa va traga cineva pe maini, sa va caute de galci ca vi s-a facut rau de la cat ati mancat 🙂

Ne-am luminat, ne-am distrat, ne-am odihnit, ne-am imbuibat, ne-ajunge! Adica mie! Mai am azi un hop alimentar, adica un gratar, si daca il trec si pe asta cu brio, ma declar victorioasa.

Cum ati petrecut de Paste? Eu am fost la un restaurant, cu o gramada lume dupa sufletul meu, adica zapacita si dansareatza, am primit vizita Adei impreuna cu invitatul ei surpriza 🙂 , am luat lumina, am pazit-o pana am ajuns inapoi la restaurant si am observat cand am intrat ca se stinsese. Am dansat, ne-am simtit bine, am plecat acasa, adica am vrut si cand am urcat in masina mi-am dat seama ca imi uitasem telefonul, mergi inapoi la restaurant, recupereaza telefonul, intoarcere la masina, directia acasa unde-i cald si bine…  Cand am ajuns acasa, mi-am dat seama ca mi-am uitat candela pe masa la restaurant. V-am zis ca-s uituca 🙂 Ma mai relaxez si azi, maine la munca.

 

De Paste

Vinerea mare. Sarbatoare. Post negru (nu eu).

Si daca e vineri, suntem fericiti, ca sambata e ca si venita. Dar daca e Vinerea Mare, sambata e mai speciala.

Acum, ca sunt mai „batrana”, parca nu mai stiu sa ma bucur de sarbatori. Cand eram mai mica, Pastele era special. In saptamana mare se dadeau in fiecare zi filme cu Iisus, acum nu vedem decat impuscaturi, violuri, stiri oribile.

In saptamana mare din tineretile mele, lucrurile se petreceau cam asa. Mama facuse greseala sa-mi spuna ca de Paste trebuie sa ai ceva nou (imbracaminte, incaltaminte), drept urmare in saptamana aia mergeam la probat haine. Pe vremea de care va zic eu, nu eram asa mofturoasa la haine, ca oricum le alegea mama si eu le purtam. Sa fi avut vreo 7 ani. Nu lipsea un dres alb, imaculat, mai gros sau mai finutz, dupa cum era vremea. Mama ma imbraca mereu in fusta. Duminica dimineata, pe la 8, ne incaltam amandoua, eu eram mai rapida, o zbugheam pe scari si fugeam repede afara. O asteptam pe bancutza din fatza scarii sa coboare si ea. Mi-aduc aminte perfect! Era racoare, nu frig, dar stiam senzatia, asa era de fiecare Paste, cand plecam mi-era putin racoare si cand ne intorceam de la biserica imi era foarte bine. Ma lua mama de manutza si mergeam spre biserica, pe jos, noi doua. Stateam la o coada destul de mare (asta uram cel mai mult) ca sa luam paste. (nu paste fainoase, ci bucatelele de paine sfintite ce se dau in ziua de Paste). Dupa ce luam paste, aveam o misiune bine stabilita, din curtea bisericii rupeam 2 manitze de iarba si ne intorceam acasa. Puneam iarba in fatza usii, cica asa era bine. Bagam vreo 10 oua intr-o punguta si fugeam afara la copii, dadeam strigarea si ieseau si ei cu oua si incepeam „campionatul”. I-am pacalit intr-un an, am avut un ou de lemn foarte reusit, nu si-a dat seama nimeni, dar le-am spus intr-un final 🙂

Mi-e dor de vremurile alea. Acum nici sa ma agit cu imbracatul nu mi-a mai iesit, de fapt am incercat, azi am fost vreo 4 ore aproape prin magazine, sa-mi caut o rochita, nici prea eleganta, nici prea de zi cu zi, n-am gasit nimic sa-mi fie pe plac. Sunt mai ciufuta, muncesc mai mult, nu mai am timp sa stau sa vad un film cu Iisus, cu invierea Domnului. Sunt prinsa in rutina, alergatura dupa bani, nu mai merg la biserica. Merg sa iau lumina sambata noaptea, dar de multe ori nu intru ca e lume multa, iau lumina cand se ajunge la mine si plec acasa. Am noroc cand e frumos afara ca se tine slujba afara si mai ascult si eu ceva. Mi-e rusine de mine asa ignoranta. Dar cand am cate o problema, imediat imi aduc aminte de Dumnezeu si ma rog. Asa suntem noi oamenii. Uneori mai iau si pastele, nu de alta dar raman in oras sa petrec si cand plec spre casa pe la 4-5 dimineata trec si pe la biserica. N-am inteles de ce cand Domnul invie, cand e mare sarbatoare, noi mergem in discoteci. Asta o sa fac si anul asta, o sa merg la restaurant. Duminica vreau sa stau acasa, cu familia mea toata (mama, tata, izbitul, bunicii, catzelul) si sa merg in vizite la celelalte persoane care imi sunt dragi. As vrea sa nu ma imbuib cu diverse mancaruri bune. Ca asa patesc, trebuie sa mananc peste tot pe unde mergem ca pe urma se supara lumea. Si as vrea sa am o perioada de liniste, atunci cand iau pastele dimineata pe nemancate, sa ma rog pentru sanatate, sa ma rog sa fie intelegere, iubire si intelepciune in inimile noastre. Sa fim mai buni, sa apreciem si sa multumim pentru ceea ce avem.

Sper ca in aceste zile sfinte care vin sa fiti in sanul familiei sau alaturi de persoanele care va sunt dragi.

Paste Fericit tuturor!