Arhivă pentru februarie 2010

In the club

Avertisment: articol-secsi-porno in limbaj! N-am putut sa ma exprim altfel cand vine vorba de anumite specimene… e ca in trafic… ma transform 😀

Clubul… un loc unde evadezi… un loc unde iti mai consumi energia prin dans, un loc in care poti sa canti cat vrei tu de tare, chiar daca nu ai voce, un loc unde iti clatesti ochii cu un decolteu, o bunaciune de barbat, un loc unde poti sa-ti afisezi fustita nou cumparata, un loc unde poti sa-ti exersezi talentul la agatat… clubul… un loc! un alt loc! Suna bine, nu?

Am ajuns la o concluzie… Bucuresti-ul e frumos…. noaptea… cand soselele sunt libere! 🙂

Viata din cluburi mi se pare un lucru fascinant din punct de vedere al studiului. Aseara…stand undeva pe niste scari, avand o priveliste cumva de sus si destul de buna, am putut surprinde cateva „portrete-robot”:

– taranul de Romania, isi scosese camasa de sambata seara, si-o asortase cu o vesta fix ca nuca in perete, rumen in obrajori, cu ochii rosii, statea la bar, insostit de alti 2 prieteni-animale, si orice tipa ce venea la bar sa-si comande ceva, beneficia de tratament special, respectiv taranusul mima pe la spatele ei ca i-o trage, ca ii pune mana pe cur sau alte minuni…aaaaaaaa… si pe ritmuri de house avea miscarile de manele, sa fieeeeeeeeeeeee, fara numar, am zis! ar fi futut ceva, dar …. eforturile ii erau zadarnice!

– marlanul insotit… era langa o gagica, a lui sau nu, dansa cu ea, o pipaia si isi rupea gatul dupa alta „prada”… pe sistemul ” as fute… dar… altceva”

– vulturii… cei a caror privire nu are decat datele de identificare a gagicilor bune, repereaza decolteele chiar de nu sunt in raza vizuala de actiune, mirosul lor dezvoltat le spune ca un decolteu e dupa colt si ca o sa intre in raza de actiune, sa fie pregatiti de atac, ei oricum o sa futa in seara aia…clar!

–  copiii… da, acei copii ce sunt „rebeli”, cu o bere intr-o mana, tigara in alta mana, de obicei beti, media de varsta 17 ani, ei se fut sa para COOL, adica fix din acelasi motiv din care fumeaza sau se imbata

– tipele „etalon”, decolteu cu vedere stradala, buzitele tuguiate, tinuta 2010, si ele sunt tot „vulturi”, cauta o prada buna… cu ceas de firma, imbracat bine, prezentabil sau nu, generos sa fie!

– animatoarele, ei da… aseara am mai ajuns la o concluzie… ati vazut gagicile alea cu fuste din tull, infoiate? de zici ca-s balerine pitzi evadate, cu poante deghizate in pantofiori cu tocuri de 15 cm… ei bine… gagicile alea de le vedeti prin cluburi imbracate asa si nu sunt calare pe vreo boxa sau vreun cub de lemn sa presteze… eu cred ca-s animatoare, dar sunt in afara programului, li s-a dat voie sa-si ia „uniforma” acasa pentru a o dezinfecta de pipaielile curiosilor si si-o afiseaza cu mandrie crezand ca-i ultima fitza

– lume normala, da… care a venit pur si simplu sa se distreze…sa danseze… sa se simta bine

Sigur mai sunt si alte specimene si imi scapa acum… mai adaugati voi daca simtiti nevoia de vreo completare. 😛

Ei, bine, aseara am mai vazut 2 lucruri, unul mi-a placut si mi-a incantat ochisorii, celalalt m-a facut sa rad cu lacrimi, ghiciti voi care cum si in ce fel:

– un el si-o ea dansau… pur si simplu absorbiti unul de celalalt, n-aveau ochi decat pentru ei, erau doar ei… si mai dansau si bine, dupa una si-alta 🙂 se sarutau, se mangaiau, dar nu era nimic vulgar … erau foarte dragutzi!

– una bucata blonda cu o rochitzica din catifea neagra, luuuuunga, de-i acoperea aproape jumatate de buci cand statea cracanata….  sa danseze… evident… si blonda noastra se tot freca de fermoarul unui tip dragutzel, cu bani, logic, vroia sa vada daca-s blugii de firma sau nu, daca rezista fermoarul frecusului ei asiduu, clar erau de firma, merita efortul, daca fermoarul ceda… trebuia sa caute alt mascul mult mai potent. Dragii babei, fermoarul a rezistat, rochita mai era trasa in jos, din cand in cand, de catre cele 2 manutze ale masculului, si la un moment dat, dupa atata frichineala, frecare, aerisire la buci si pipaiala, masculul da sa o sarute, moment in care blonda noastra din poveste isi retrage capul sfioasa ca o fata mare. Dupa mai multe incercari, cele 4 buze se intalnesc, artificiile sunt eliberate… respectiv hormonii tropaiau fericiti. Mai era o problema… limbutza respectivului tot batea la usa buzelor ei… si ea… nu si nu… adica nu se saruta asa cu oricine…sunt atatia microbi… de ce bage limba, cand putea sa bage…. cardul, zic :)))  da’ sa fie Visa Gold, macar! Deznodamantul: la un moment dat tipul si-a luat geaca in fix 2 fractiuni de secunda, si-a luat blonda de mana, si in alte  fractiuni de secunda erau facuti nevazuti… s-au dus sa se plimbe prin Cismigiu, sa admire rasaritul si sa asculte trilul pasaricii… pardon, pasaricilor 🙂

Aaaaa… si mai am o dilema! Cum sa iesi la o prima intalnire in club, adica direct in club si numai in club?!? Nu stiu… nu poti schimba 2 vorbe decat daca tzipi… zic si eu… sunt mai demodata.

Ai putea?

Sa va fac o mica introducere, din articolul asta:

„Ei bine, da. Suntem ocupati. Femei, barbatzi, toti. Suntem ocupati. Si numai timpul e de vina. E prea scurt ca sa reusim sa facem tot ceea ce ne dorim intr-o zi, intr-o luna, intr-un an, intr-o viata.

De ce suntem asa ocupati? Muncim. De ce muncim? Pentru bani. Incep si eu ca-n reclama, nu ziceam ca oamenii bogati nu sunt neaparat mai buni? Nu zicem noi ca banii n-aduc fericirea?

Muncim. In ce ritm muncim? De nebuni. Ne neglijam iubitul/iubita, ne neglijam prietenii, ne neglijam pe noi. Pentru bani.”

Vreau sa vorbim despre bani. Ai putea sa-ti sacrifici viata personala, prietenii, ceva ce are importanta pentru tine, pentru bani? Cat de mult conteaza banii?

Am avut posibilitatea sa muncesc in alta parte, asta insemnand sa-mi schimb domiciliul, al meu iubit din acea perioada nu a vrut sa se mute, drept urmare am zis „pas” considerand ca-s suficient de desteapta incat pot sa fac bani oriunde, insa o relatie nu o pot face sa mearga de la distanta. Invinsese dragostea, avea 1-0.

Am muncit mult, desi par uneori o pretioasa si o rasfatata. Si n-as putea sa nu muncesc, nu neaparat pentru bani, cat pentru a ma simti utila, pentru a-mi fi apreciata munca, pentru a face ceva, plus ca nu-s genul de femeie-casnica…n-as putea sa stau acasa si sa robotesc toata ziulica prin casa, prefer sa bag munca mea si 24 de ore, decat 8 ore de menaj.

 Pentru mine, banii nu-s vitali, in sensul ca pot sa am si o suma bunicica in buzunar, sunt aceeasi si cu doua sute de mii in buzunar. Nu m-au schimbat! Banii nu sunt scopul meu in viata si nu sunt atat de „atasata” de ei. Banii vin, se duc… ii fac la loc. Sunt necesari, nu zic nu! Si mereu am muncit cat sa am sa imi fac micile capricii, sa imi pot permite un concediu, o chestie, o figura.

Bun… alta era ideea. Cat de mult conteaza banii in o relatie? Intre un barbat si o femeie? Se merge pe principiul „banii mei sunt banii mei, banii tai sunt banii nostri”?

Cel de langa tine, ar putea trece printr-o perioada mai dificila. Si da, n-am nimic impotriva sa platesc eu in oras sau sa avem concediul dorit. N-am scos ochii, nu m-am simtit nici mai buna, nici mai frumoasa, nici mai desteapta, n-am asteptat nimic in schimb, am facut-o pentru ca asa mi s-a parut normal. O relatie presupune si bune si rele, sa ai pe cineva alaturi si la bine si la rau. Atat timp cat nu e un intretinut. N-as putea sa muncesc si sa intretin un trantor. Ca e o perioada mai nefasta… asta e de inteles.

Dar noi, atat barbatii, cat si femeile, avem orgoliu. Femeile vor sa fie ele cele rasfatate, barbatii nu ar suporta sa primeasca o mana de ajutor de la o femeie. Teoretic, ca practic stim doar ca sunt tot felul de specimene ce umbla libere prin lume.

Tu ai putea? Ca femeie, sa platesti o cina romantica? Sa suporti cheltuielile unui concediu in 2?

Dar tu, ca barbat, ai putea renunta la orgoliu si sa te bucuri de mici capricii, desi sunt platite de cea de langa tine?

Sa ne lamurim

Dragobete.

Azi. O zi. O alta zi din calendar.

A plouat. Cica daca ploua de Dragobete, o sa fie o primavara lunga si frumoasa. Am aflat eu azi 🙂

Aaaaaa, si cica sa imi pun busuioc sub perna, sa-mi visez printul. Si si si…. si ca…. daca te pupa iubitul azi, o sa fiti fericiti toata viata.

Si azi, de Dragobete, s-a intamplat un eveniment important…. mi-a fost dusa masina la spalat….dupa vreo luna de zile. De cand ziceam ca vede si ea culoarea spalatoriei…azi a fost ziua cea mare, ca tot plouase 🙂

Faza dura: am rugat pe cineva sa imi duca masina la spalat ca eu aveam treaba. (un nene) Si a venit nenea inapoi cu un mare zambet, spunandu-mi:

Nenea: Auzi? M-ai trimis sa ma fac de ras la spalatorie.

Eu (mirata): De ce? Stiu ca era interiorul varza….dar, totusi? vreun sobolan mort, ceva? 😀 … (ma si speriasem)

Nenea: pai… sub bancheta din spate era o cizma…. una singura… aruncata pe acolo. Si m-au luat aia de la spalatorie la misto… „bai, nene, tu ce le faci? le futzi si le trimiti desculte acasa?”

Nu va mai spun cat am ras! 😀 Am iesit din birou sa merg spre casa, cand am urcat in masina… mi-am adus aminte si m-a bufnit iar rasul.

Cizma e prin portbagaj. Cealalta cizma e la cineva acasa. 🙂

Povestea e cam asa … a fost odata ca niciodata o bezmetica. Si bezmetica asta mica era cu bagaj dupa ea, printre genti, se afla si o punga cu incaltaminte, care a fost proptita intre scaunul soferului si bancheta din spate. Pana a ajuns la destinatie, punga a hotarat sa stea putin la orizontala, moment in care o cizma mai neastamparata a iesit din punga. Bezmetica, ajunsa la destinatie, a deschis usa din spate, a luat punga de manere si a plecat ca o floricica. Vrand sa se incalte  cu respectiva pereche de cizmulite, observa ca nu e decat una bucata si se resemneaza ca probabil la cat e de bezmetica i-a cazut pe drum din punga si n-a luat seama sau a uitat-o acasa. Acum o sa il chem pe Mircea Radu sa organizez o intalnire emotionanta intre cele 2 cizmulite ce au fost despartite. 😀

Acum… sa ne lamurim! Anul trecut a fost pentru mine un an plin. Plin cu de toate. Mai ales la capitolul experiente de viata. Si probabil ca m-am mai schimbat….putin… m-am mai maturizat, m-am facut mai inteleapta, m-am imunizat, m-am rasfatat mai mult. Dar mi-e asa de bineeeeeeeeeeee. Croco-esenta e tot acolo, am tot principiile mele de viata, sunt tot numai un zambet, sunt la fel de bezmetica si de aiurita, doar ca am avut mai mult timp liber si am vrut sa profit din plin de el. Am fost rasfatata asa de mult. Faptul ca am anumite persoane aproape, ca mi s-a adus micul dejun la pat, ca am putut sa rasfat, da… m-au facut sa mai uit putin de blog si sa ma bucur de rasfat, de distractie, de clubareala, chiar si de munca (incredibil, cand mai aveam treaba, munceam cu drag, ca mi-era dor 😀 ). Nu m-ati pierdut. Sunt tot aici, da?

Daca aveti ceva nelamuriri, va stau la dispozitie 🙂

Cine a dormit si a ajuns bine?

– de ce daca ma bag la somn chiar si la 6 dimineata, ma trezesc la 8… chit ca ma bag inapoi in pat pe la 9-10 

– nu pot sa dorm pana tarziu, dar pot sa lenevesc pana la ora 14:00 🙂

– in ultima vreme, nu prea dorm mai mult de 5 ore pe noapte, uneori 5 ore pe 2 nopti

– ma joc Cafe World pe Facebook si am inceput sa ma joc zilnic… si nu mai vreau! d-aia nu incep sa ma joc chestii d-astea…. numai Ada si Pisica sunt de vina, ca m-au tabarat sa-mi fac cont pe Facebook 😀

Roman – partea a 38-a

Ajunsa la birou, gaseste o gramada de facturi, notite. Se angajase ca asistenta directorului intr-o firma de import-export. Se ia cu treaba si singurul zgomot care o „trezeste” e alarma telefonului. Era 17:50. La 18:30 avea programare la coafor. Se pregateste de plecare. Suna telefonul. Alex.

A: Iubita, vin sa te iau?

E: Am programare la coafor la 18:30. Ai uitat?

A: Dar trebuie sa ajungem la ai mei.

E: Ne vedem acolo, atunci. Vin si eu cand termin.

A: Bine. Vorbim mai tarziu. Te sarut.

 O mica plimbare pana la coafor. Afara era superb. Nici cald, nici frig…. tocmai bine de-o plimbare. Nici nu isi da seama cand ajunge. Intra. Mai trebuie sa astepte putin. Ia o revista si asculta discutiile spumoase ale celorlalte cliente. Asa a aflat ce prognoza meteo se anuntase pentru urmatoarele 3 zile, ba chiar si cine e amanta unui deputat. I se face semn ca e randul ei. Vrea sa faca o schimbare, asa ca se tunde mult mai scurt decat de obicei. Ba se si vopseste mai deschis decat nuanta pe care o folosea. Era multumita de rezultatul final. Isi cheama un taxi si merge spre casa socrilor. Ajunge. Intra zambitoare. Complimentele nu intarzie sa apara. Doar Alex parea ca nu e acolo, insa mama-soacra o linisteste, ii spune ca a plecat dupa niste cumparaturi suplimentare. Intre timp, Eve are grija de invitati.

Apare si Alex. Eve merge, il saruta. Se invarte un pic pe langa el, doar-doar ii spune ce bine arata. Alex trece pe langa ea cu cumparaturile si isi vede de treaba prin bucatarie. Eve se imbufneaza putin, insa nu zice nimic.

Mai trece o ora, Eve tot trece prin fata lui Alex, vorbesc, se uita la ea, nu mai rabda:

E: Tu chiar nu observi nimic?

A: Ai fost la coafor…deci… te-ai tuns! Iti sta foarte bine!

E: Mda… altceva?

A: Altceva?!?!?! Nu stiu… ti-ai mai facut ceva?

E: M-am vopsit!

A: Da? E tot culoarea ta… parca…

E: Nu e… e mai deschis…. uof….

A: Nu mi se pare, dar iti sta foarte bine si asa!

 E: Toata lumea a observat…numai tu nu…

Eve iese din camera bombanind. Tot restul serii, de-abia daca si-au mai vorbit, insa a venit vremea sa mearga acasa. In masina, Eve isi aduce aminte de o reclama:

E: Auzi? Saptamana viitoare nu vrei sa mergem la un concert de jazz?

A: Jazz? Hai, Eve…

E: Jazz! De ce nu? Hai sa mergem!

A: Mergi tu cu fetele, daca e… stii ca nu ma pasioneaza jazz-ul.

E: Dar vreau sa merg cu tine.

A: Eve… nu merg!

E: Bine….

A: Hai nu te bosumfla iar! Uite, mergi tu la jazz si in weekend mergem la film, e bine asa?

E: Da. Vreau sa mai facem ceva impreuna, ca parca doar muncim si uitam de noi.

A: O sa facem!

 

Cand eram o floricica… mica mica mititica

Dupa Valentine’s Day

Inimioare, „te iubesc”-uri, totul rosu, toata lumea bot in bot. Ce draguuuuuuuutz!

Ca ninge azi, mi se pare si mai dragutz! 🙂

Eu zic asa… orice ocazie e buna pentru a petrece. Dar… nu mima iubirea ca ma iau nervii. Adica tot anul sa n-ai nicio treaba cu o floare, un cadou, o vorba frumoasa si de Valentine’s sa fii numai lapte si miere. Bai… lasa-ma… ma lasa rece iubirile astea de se manifesta numai pe 14 februarie. Drept urmare… mi-e un pic cam indiferent Valentine’s asta. Si am petrecut intr-un mare stil. Soooooooooooomn de voie la greu, adica de pe la 15:30 la 19:30, baitza…. leneveala… si un bine meritat somn de la 23:00 pana la 8:00. Cred ca m-am valentinuit in vis 🙂

Cele mai proaspete replici de amor primite:

” in bratele mele, o sa te topesti ca zapada sub soare”

” esti ca x-ul dintr-o ecuatie, a carui valoare nu am descoperit-o inca”

Asa de indiferenta ma lasa siropismele astea… n-ati crede….desi eu sunt o rasfatata si ma alint si imi place sa fiu alintata… dar parca asa dau in diabet…prefer o vorba mai simpla, ceva din inima, ceva care sa ajunga la inima. Tocmai ce ziceam ieri… multi barbatzi nu prea sunt inventivi… puneti-va in locul unei femei care aude de 1000 de ori acelasi lucru… mai vreti sa para si surprinsa sau cucerita 🙂

Si vorba aia… de ce doar o data pe an?!?!?! Zau ca pot sa iubesc si sa primesc cadouri in orice zi sau chiar in fiecare zi 😀

 

D-ale vietii

Nasterea si moartea sunt doua dintre lucrurile pe care nu le putem controla. Nu depind de noi, nu tin cont de varsta, de avere, de desteptaciune, de religie… mai de nimic. Dar fac parte din viata noastra. Si am invatat sa le acceptam. De cele mai multe ori, ne iau prin surprindere. Dar culmea… reusim sa le facem fatza.

Adica… am fost in stare sa organizez o inmormantare in 2 zile cu toate chestiile despre care nici nu stiam ca exista sau ca trebuie facute, nu singura, ce-i drept, dar oricum a fost si asa foarte greu. Daca trebuie, putem!

Ieri a venit la birou un preot… si din vorba in vorba il intreb cum e cu muncitul duminica. Ca eu azi am bagat putina munca.

Preotul: Duminica e pentru odihna… duminica mergi la slujba, iti curatesti sufletul, te odihnesti.

Eu: Si totusi, medicii daca s-ar odihni duminica si dumneata ai avea un accident, ar fi bine? Exemple sunt multe.

Preot: Asta e altceva, Dumnezeu stie.

Eu tot nu intelegeam. M-a vazut nedumerita si a tinut sa ma lamureasca mai bine.

Preotul: Uite… sa zicem ca tu ai salariu 30 milioane, da? Si muncesti si duminica. Sunt 4 duminici in luna. Asta inseamna ca practic ai castigat 4 milioane duminica. Banii astia poti sa-i dai de pomana.

Eu eram din ce in ce mai mult cu ochii bulbucati. Cum naiba? Ce logica e asta?

Eu: Parinte, dar daca e un castig fluctuant…. intr-o luna faci 5 milioane, intr-o luna 50 de milioane, sau intr-o luna iesi pe minus, dar ai lucrat si duminica…. ce se intampla?

Preotul: Dumnezeu stie!

Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu pot sa cred in logica asta. Daca vrei sa dai de pomana sau sa faci o donatie bisericii, cred ca trebuie sa dai cat poti si cat consideri. Si i-am si spus asta. Mi-a zis ca da… nu dai de pomana sau la biserica si pierzi pe alte parti inzecit ca te bucuri de banii castigati duminica.

Nu sunt foarte bisericoasa, desi am inceput sa merg la biserica in fiecare vineri. Cred in Dumnezeu si Ii multumesc ca are grija de tot si de toate asa cum stie El mai bine. Ca am ajuns la concluzia ca El face niste alegeri mai bune decat mine, de fiecare data. Dar unii preoti, imi ridica semne de intrebare. Si multa lume se indeparteaza de biserica datorita preotilor care nu mai tin cont de oameni, nu tin cont de Dumnezeu, sunt mai spurcati decat toti pacatosii ce le trec pragul bisericii. Mai rar, dar sunt…. preoti care te ung pe suflet…care cu vorba lor, te linistesc si parca iti gasesti raspunsuri la toate intrebarile. Preoti cu suflet si cu har.

 Daca tot sar de la una la alta, sa revin la ce vroiam sa va zic. Daca putem pune la punct toate detaliile pentru o nastere sau o inmormantare, intr-o zi… de ce trebuie sa punem nunta peste 1 an? 1 an! Deci… eu nu stiu cum o sa fiu peste o saptamana, dar vreau sa ma marit PESTE 1 AN? Intr-un an, pot sa ma sucesc de minimum 365 de ori. Si nu, nu glumesc 😀 Da….stiu… sunt ciudata! Stiti si voi asta! Si ca sa il citez pe Lucian, intr-unul din comentarii „Croco, nu cred ca esti ciudata, nebuna sau tembela. Asa esti tu. Pur si simplu! Cine te apreciaza, trebuie sa te iubeasca pentru ceea ce esti, pentru ceea ce oferi frumos si pentru momentele frumoase petrecute alaturi de tine!„. Ceea ce traiesc foarte intens, ajunge sa se „stinga” la fel de repede si intens….insa, asta e… am invatat sa ma bucur de momentele alea frumoase. Si ma bucur ca am parte de momente frumoase si sper sa pot oferi momente frumoase in continuare, chiar daca uneori una ne dorim si alta iese. Viata e imprevizibila. Eu sunt si mai imprevizibila. Singura varianta ca sa ma vedeti maritata, e ca atunci cand am zis DA, in urmatoarele 10 minute sa fiu si la Primarie…ca altfel…. nu se mai fura mireasa… ci se suceste mireasa! 🙂

Lepse avem… la alegere!

Cica e ATAT DE 2010 sa faci lepse… si cum eu ma port la ultima fitza… mai ales in materie de blog… sa bagam niste lepse!

1. Leapsa cu poezie – despre femei

Atat de dulce … de Mihai Eminescu

Atât de dulce eşti, nebuno,
Că le eşti dragă tuturor,
Cunosc femei ce după ochii
Şi după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase şi copile
Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.
Tu ai iubirea tuturora ­
Şi numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire
Tu răspândeşti oriunde-i sta ­
Eşti fericirea tuturora
Şi eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimăvărează,
Învie totul unde-i sta,
Căci tu eşti viaţa tuturora
Şi numai eu viaţa ta.

De dragul tău şi flori şi oameni
Şi stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubeşti tu numai
Şi numai eu doresc să zbor. (am modificat „mor” cu „zbor”, imi place mai mult asa 😀 )

2. Mama a zis ca mi-ar sta bine sa fac si leapsa asta…asa ca… sunt copil ascultator si execut.

Cat din viata personala expui scriind pe blog? O mare parte din viata personala, insa partea cea mai interesanta e numai pentru sufletul meu. 😀 V-am mai zis asta.

Cu ce iti dauneaza blogul? Sa zicem ca ma mai „pricopsesc” pe capul meu cu niste persoane FOARTE INSISTENTE.

Cu ce te ajuta blogul? Pentru mine blogul e un jurnal. Scriu cand sunt fericita, scriu cand sunt trista, scriu de plictiseala, scriu de placere, scriu ca nu am stare, scriu ca simt… si daca nu, gasesc eu un motiv ca sa scriu 😛

Mi-am facut multi PRIETENI, da…cu litere mari. Am trecut mai usor peste anumite lucruri, scriind despre ele direct sau poate invelite intr-o usoara draperie de poveste. Mi-aduc aminte cu exactitate ziua cand mi-am spart capul… de exemplu. Deci DA… ma ajuta!

Ce reactii permiti? Diverse… de incurajare, critice, de cerere in casatorie 😀 etc. Nu o sa permit niciodata jignirile gratuite!

3. Inca o leapsa de la D-soara cu Bata… se stieeeeeeeee…. fara numar, fara numar 😀

Ca orice copil care se respecta, am avut coatele julite, genunchii plini de vanatai si julituri, dintii infipti in gheata dupa ce fiind pe burta pe sanie, sania a luat-o inaintea mea si eu am facut contact cu solul. Ba chiar am cazut in pivnita care era in constructie. Impiedicata sunt si acum. Vars tot ce pot. Sparg tot ce prind. In rest, sunt cea mai cuminte. 🙂

E Marti

Dupa cum bine ati remarcat.

Azi-noapte am mai pierdut un bunic.


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Top articole

Pentru orientare in timp

februarie 2010
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE