Archive for the 'Telenovea' Category

Roman – partea a 39-a

Miercuri. Eve ajunge acasa, dupa o zi de munca. Alex era in baie, facea un dus. Se aseaza la laptop, cu gandul sa mai verifice mailul, astepta niste confirmari. Nu poate sa nu observe cum clipoceste o fereastra de mess… ligia82… era pentru Alex. Isi verifica mailul, se mai uita o data la culoarea portocalie a dreptunghiului, daca da click, Alex o sa isi dea seama ca a citit, dar pana la urma de ce n-ar citi? Ar avea ceva sa-i ascunda?

Da click. „ne vedem duminica pana la urma? ca ziceai ca esti liber” Hmmmm. Ce sa-nsemne asta?

Mai bine nu-i zice nimic, sa nu para geloasa si nebuna… daca e vreo colega de munca? vreo amica? sa nu faca scene gratuit. Si totusi… gandurile o macina. Daca nu era doar atat? Trebuia sa afle!

Iese si Alex de la dus.

A: Buna, iubito! Cum ti-a fost ziua?

E: Buna… aglomerata…

A: Ai ceva? S-a intamplat ceva?

E: Nu… nimic…

A: Eve, hai ca te simt, ce e?

E: Nimic, nimic.

A: Bine, daca tu zici.

Alex se aseaza in fata laptopului si incepe sa butoneze. Eve aude sunetul tastelor si desi strange ceva lucruri prin dormitor, e mai mult decat stresata de ligia82, deci are 28 de ani…sigur e anul nasterii… Isi face drum pe langa Alex, il ia in brate prin spate si il pupa usor pe gat, aruncandu-si ochii in monitor sa vada ea ce si cum.

Alex era pe mail, fereastra cu ligia82 inchisa, iesise de pe messenger.

E: Stii ce ma gandeam? Duminica sa mergem in vizita la ai mei.

A: Duminica? Nu pot… sunt la munca.

E: Parca erai liber.

A: A intervenit ceva urgent si trebuie sa fiu acolo. Mergi tu, nu-i problema.

Eve deja incepea sa fiarba, sa faca milioane de scenarii, insa se hotarase sa nu vorbeasca pana nu e sigura de ceva.

E: Ne bagam si noi in pat?

A: Mergi tu… vin si eu un pic mai tarziu, mai stau putin la calculator.

Eve renunta in a-l convinge si se baga singura in pat. Ceva se intampla. Incerca sa adoarma. Sunetul tastelor apasate cu pofta o intriga. Se ridica usor din pat, incercand sa-l surprinda pe Alex daca era in mijlocul unei conversatii pe messenger. Baga capul usor pe usa… Alex tasta niste documente. S-a linistit. S-a bagat din nou in pat.

E posibil sa o insele? De ce ar insela-o? Nu mai are grija de ea? Oare se simte Alex neglijat? I-ar face una ca asta? Sa fie ea de vina, ca munceste prea mult si in ultima vreme nu i-a fost alaturi? Nu… sigur de la iesirile dese doar cu prietenii, i-au facut vreo lipeala… asa „prieteneste”

Roman – partea a 38-a

Ajunsa la birou, gaseste o gramada de facturi, notite. Se angajase ca asistenta directorului intr-o firma de import-export. Se ia cu treaba si singurul zgomot care o „trezeste” e alarma telefonului. Era 17:50. La 18:30 avea programare la coafor. Se pregateste de plecare. Suna telefonul. Alex.

A: Iubita, vin sa te iau?

E: Am programare la coafor la 18:30. Ai uitat?

A: Dar trebuie sa ajungem la ai mei.

E: Ne vedem acolo, atunci. Vin si eu cand termin.

A: Bine. Vorbim mai tarziu. Te sarut.

 O mica plimbare pana la coafor. Afara era superb. Nici cald, nici frig…. tocmai bine de-o plimbare. Nici nu isi da seama cand ajunge. Intra. Mai trebuie sa astepte putin. Ia o revista si asculta discutiile spumoase ale celorlalte cliente. Asa a aflat ce prognoza meteo se anuntase pentru urmatoarele 3 zile, ba chiar si cine e amanta unui deputat. I se face semn ca e randul ei. Vrea sa faca o schimbare, asa ca se tunde mult mai scurt decat de obicei. Ba se si vopseste mai deschis decat nuanta pe care o folosea. Era multumita de rezultatul final. Isi cheama un taxi si merge spre casa socrilor. Ajunge. Intra zambitoare. Complimentele nu intarzie sa apara. Doar Alex parea ca nu e acolo, insa mama-soacra o linisteste, ii spune ca a plecat dupa niste cumparaturi suplimentare. Intre timp, Eve are grija de invitati.

Apare si Alex. Eve merge, il saruta. Se invarte un pic pe langa el, doar-doar ii spune ce bine arata. Alex trece pe langa ea cu cumparaturile si isi vede de treaba prin bucatarie. Eve se imbufneaza putin, insa nu zice nimic.

Mai trece o ora, Eve tot trece prin fata lui Alex, vorbesc, se uita la ea, nu mai rabda:

E: Tu chiar nu observi nimic?

A: Ai fost la coafor…deci… te-ai tuns! Iti sta foarte bine!

E: Mda… altceva?

A: Altceva?!?!?! Nu stiu… ti-ai mai facut ceva?

E: M-am vopsit!

A: Da? E tot culoarea ta… parca…

E: Nu e… e mai deschis…. uof….

A: Nu mi se pare, dar iti sta foarte bine si asa!

 E: Toata lumea a observat…numai tu nu…

Eve iese din camera bombanind. Tot restul serii, de-abia daca si-au mai vorbit, insa a venit vremea sa mearga acasa. In masina, Eve isi aduce aminte de o reclama:

E: Auzi? Saptamana viitoare nu vrei sa mergem la un concert de jazz?

A: Jazz? Hai, Eve…

E: Jazz! De ce nu? Hai sa mergem!

A: Mergi tu cu fetele, daca e… stii ca nu ma pasioneaza jazz-ul.

E: Dar vreau sa merg cu tine.

A: Eve… nu merg!

E: Bine….

A: Hai nu te bosumfla iar! Uite, mergi tu la jazz si in weekend mergem la film, e bine asa?

E: Da. Vreau sa mai facem ceva impreuna, ca parca doar muncim si uitam de noi.

A: O sa facem!

 

Roman – partea a 37-a

Nunta. Fuse, fuse si se duse. A ramas o amintire. Mai mult sau mai putin frumoasa.

Isi propusese din ziua nuntii ca va fi bine, ca scapa de toate obsesiile din capsor si din inima, ca va avea ochi doar pentru Alex. Si asa a fost. Totul parea ca e bine, prea bine. Se respectau, se iubeau sau macar asa parea din afara. Cuplul perfect. Ideal. Toti prietenii isi doreau sa aiba macar pe jumatate relatia perfecta a celor doi.

Intr-o seara, Eve era in pat, se uita la televizor. Vine si Alex acasa. Ia telecomanda si muta la un film horror.

E: Da si tu inapoi, mai sun 10 minute din emisiune.

A: Hai, Eve… ca de-abia a inceput filmul, am venit special sa-l prind.

E: Dar vreau sa vad si eu cum se termina emisiunea, mai dureaza putin si dai la film.

A: Da-le incolo de emisiuni.

E: Da? Da-l incolo de film!

A: Nu fi incapatanata.

E: Eu? Tot eu….

A: Te rog frumos, hai sa ne uitam la film.

E: Dar te-am rugat sa lasi acolo putin ca stii ca nu imi plac filmele de groaza si oricum nu ma uit. Atunci da la un film la care sa ma uit si eu.

A: Dar pe asta vreau sa-l vad, de 3 zile ma tot uit la reclama si astept momentul.

E: Eeeeeee, atunci uita-te la film.

Se intoarce cu spatele la el si se baga la somn.

Cine n-are discutii d-astea in cuplu? Nu poate fi totul roz mereu. Oricum se enervase, de ce era mai important ce vroia el sa vada decat emisiunea ei?

Dimineata, suna alarma de la telefon. Alex se trezeste primul…face cafeaua… mireasma cafelei o trezeste si pe Eve. Bajbaie pana in bucatarie, cu ochii semi-inchisi, in cautarea canii de cafea. Isi beau cafeau impreuna.

A: Azi mergem in vizita la ai mei, pe la 7 cand termin cu serviciul.

E: Bine…. aoleu… nu pot, azi am programare la coafor, la 6:30 si sigur nu termin pana la 9.

A: Te duci si tu maine…ca fac 30 de ani de la casatorie, vine toata lumea la 7… nu-i frumos

E: Mi-am facut programare de saptamana trecuta si de-abia si-a facut timp si pentru mine si acum vrei sa nu ma duc?

A: Da’ poti sa te vopsesti si sa te tunzi si alta data.

E: Incepi ca si cu filmul?

A: Nu compara filmul cu aniversarea alor mei

E: Daca vrei sa mergi cu mine cand termin la coafor, merg, daca nu, te duci singur.

A: Vezi cat esti de incapatanata?

E: Nu e vorba de atsa, dar vad ca tot ce are legatura cu tine e important, ce e legat de mine poate sa mai astepte.

A: Nu e asa.

E: Cum nu? Aseara cu filmul, acum sa renunt la programare… Te gandesti ce vrei sa faci si ma anunti.

Eve se ridica si merge sa se schimbe pentru a pleca la serviciu.

 

Roman – partea a 36-a

Ca in vis, rupta de tot ce se intampla, aude vocea ofiterului starii civile:

– Domnisoara?!??!?! Da sau Nu?

Eve se uita la Alex, saracu’ nu intelege nimic… nici ea. Se uita in jur, toti ii mimau „Da”… Eve tot nu intelege ce „Da”? I se intalneste privirea cu cea a mamei, mama ii zice „Zi DA”… Eve gandeste cu voce tare si se intreaba „Da?”, ofiterul aude un Da chinuit, il aproba, toata lumea rasufla usurata, continua discursul cu drepturile si obligatiile sotilor. De-abia acum, Eve isi da seama ca de fapt ea nu spusese DA, doar ca s-a nimerit… era casatorita. Oficial. Legal.

Deja totul se facea din inertie. Piscoturi, flori, urale, orez ramas in par, ba chiar si trena rochiei rupta putin datorita unui toc al unei domnisoare. Ajung la biserica. Era mai simplu, macar aici nu trebuia sa dialogheze cu preotul.

Asa se face ca Eve nu a auzit o vorba din slujba…. fizic era acolo, cu gandul era departe. Doar blitzul aparatului foto a trezit-o din visare. Era la poze. Multe poze. Multe blitzuri. Ii vibreaza gentuta…ii suna telefonul, respinge apelul, insa observa cat e ceasul. 17:00. Trecuse o zi din viata ei, una dintre cele mai importante si ea nu isi aducea aminte mai nimic. Cum era posibil? Subconstientul sa fie atat de puternic?

Alex: Sebi, hai si tu cu noi la poza.

Eve se trezeste la realitate. Colegul Sebi era langa Alex, se uita la Alex, il vede pe Sebi, aude Sebi, il vede pe Sebi, se gandeste la Sebi, e maritata cu Alex…. ii curge o lacrima. Ii mai curge inca una. Lacrimile nu se mai opresc. Toata lumea e mirata. Gloria, insa, si-a dat seama si o salveaza:

Gloria: Hai Eve, stiu ca esti emotionata si fericita, dar gata…ca strici machiajul.

Eve isi da seama ca deja era prea tarziu, acum chiar nu mai putea sa dea inapoi, a vrut nunta, are nunta. A intrat in hora si trebuie sa joace. La figurat. Si la propriu, mai tarziu putin. Simte iar ca o orbeste blitzul…dar… de data asta, zambeste. Chiar si fotograful observa si adauga „Doamna, bine ca ati scapat de emotii ca vad si eu ce zambet frumos aveti ca pana acum n-aveti nicio poza in care sa zambiti, asa emotionata si ingandurata erati”.

Se hotarase. O data in viata esti mireasa… macar pentru prima oara, asa ca… o sa straluceasca. Si o sa se bucure de fiecare moment pe cat posibil. Ajung la restaurant, primesc invitatii, Eve e ea, zambitoare, politicoasa, glumeatza, unde era ea, toata lumea radia. Deschid oficial seara cu dansul mirilor, moment de care profita si Alex sa o stranga bine-bine la piept si sa ii sopteasca la ureche:

A: Te iubesc. Ma bucur ca ti-ai revenit.

Eve n-a putut sa ii raspunda, dar i-a zambit…cum stia ea mai bine.

 Ba chiar colegul Sebi a valsat-o si Eve n-a mai visat la Sebi. A reusit chiar sa aiba o discutie interesanta, ba chiar sa ii spuna pe nume. Aceasta nunta o facuse puternica, se simtea puternica, puterea si increderea i se citeau in ochi. Ochii ii straluceau. Erau de invingatoare. Invinsese. Reusise sa treaca de un hop emotional.

 

Roman – partea a 35-a

O lumina slaba… a lunii. Cateva umbre. Un oftat. Un obraz umed. O lacrima ce sclipea in lumina lunii. Doi ochi ce tintuiau tavanul. Tavanul parea asa jos, parca o apasa. Prin fatza ochilor ii fuge imaginea cu ea imbracata in mireasa… parca tavanul era o oglinda. Cateva ore, se va trezi si va fi o marioneta, va fi invitata la propria nunta. Parca era mai mult decat poate duce. Se aude un scartait. Scartaitul patului, s-a intors pe o parte. Nu mai putea sa priveasca tavanul. Desi candva adormea revazand momente petrecute alaturi de Alex… desi au fost zile cand se uita la tavan si isi amintea sarutul si fiorii sarutului cu Sebi. Tavanul o stia cel mai bine. O privea de sus, ii vazuse lacrimile, zambetele ei se reflectau in partea aceea de zidarie. Acolo era viata ei. Lumea ei. Putea sa evadeze. Tavanul era poarta cand pleca in vis. Acum nu mai putea sa-l priveasca. Parca o judeca. Se simtea vinovata.

Isi ridica privirea de pe perna. Ceva sclipeste. Si parca sclipeste din ce in ce mai tare. Ignora. Dupa ceva timp lumina lunii se loveste de ceva, se reflecta in privirea ei. Sclipea asa de tare. Isi muta capul putin mai la stanga. Coboara din pat. Merge spre locul de unde venea sclipirea. Era biroul, ceva pe birou, unde isi tinea bijuteriile. Lantisorul de la Sebi. El atragea lumina lunii. Il ia in mana, se indreapta spre pat. Se intinde. Toate gandurile ei trec prin tavan, e ca un burete care ii absoarbe sentimentele, gandurile, trairile, planurile. Sa fie vreun semn? Isi pune lantisorul la gat si adoarme.

O galagie de nedescris o face sa deschida ochii. Era dimineata. Isi aduce aminte franturi de trairi. Oare a visat? Sa se fi intamplat totul in vis? Se ridica din pat. Ceva o gadila pe gat. Vreun fir de par rebel. Da cu mana. Degetele i se opresc in lantisor. Deci n-a visat. Deschide usa de la camera si parca galagia o izbeste cu putere, o impinge inapoi. Zumzaiala si roboteala. Deodata se aude vocea Gloriei.

G: Buna dimineataaaaa, miresica. Ai facut ochisori? Hai ca suntem in criza de timp, spalarea si echiparea, trebuie sa te machiem, sa te coafam, sa te imbracam.

Eve inca e buimaca.

G: E ziua nuntii tale. Mai cu viata. Hai. Ca n-avem timp de dormit in picioare.

Eve se indreapta spre baie. De cum iese pe usa o tabara toata lumea. Coafeza, manichiurista, Gloria intr-o parte mai entuziasmata decat ea, mama Evei se auzea pe fundal dand indicatii. Parca era dintr-un alt film totul si Eve nu juca in el. Se trezeste coafata, machiata, mai frumoasa ca niciodata. Mama Evelinei o vede. Lacrimeaza.

Mama: Esti asa frumoasa….

E: Mama, asa am fost mereu, de-abia acum ma vezi frumoasa?

M: Esti cea mai frumoasa mireasa.

E: Si tu cea mai plangacioasa mamica.

Eve o imbratiseaza.

Totul se intampla in ritm alert ca nu avea timp sa constientizeze. In urmatoarea secunda era si imbracata si trebuia sa plece spre Primarie. Cand sa iasa pe usa, directia Primarie, un gol in stomac apare. Ar fugi departe. Se uita in jur. Parintii, mai fericiti ca niciodata, cu ochii inlacrimati, sorbind-o din priviri. Atatia oameni dragi. Prieteni. Toti o trageau inapoi. Nu ar fi putut sa-i dezamageasca.

Apare Alex. Chipes. Zambitor. O saruta. Nu ii venea sa se mai dezlipeasca de ea. Tot alaiul se indreapta spre Primarie. Asteptau sa intre. Cand deodata, se audea vocea lui Alex:

A: Seeeeeeeebi

Eve tresare. Se fastaceste. Simte cum parca i se inmoaie genunchii. Cauta cu privirea. Il gaseste pe Alex, urmareste unde se indreapta. Si se intoarce. Nu vrea sa stie. De ce a venit? De ce? Alex o cheama. Eve se face ca nu il aude. Alex o ia de mana si o intoarce.

A: Colegul meu de banca… Sebi.. m-a suportat in clasa a 10-a si a 11-a.

S: Si nu era prea usor de suportat…crede-ma.

Sebi rade.

S: Alex, mi-ai luat-o inainte, zi mai repede „DA” ca altfel fur eu mireasa de acum si nu o mai vezi.

Eve e bulversata. Nu era Sebi. Adica era Sebi, dar alt Sebi. Parca toti se gasisera sa-i cheme Sebi inainte sa se marite ea.

Ajung in fata ofiterului starii civile. Eve era departe. Vorbele erau un zgomot de fundal, nu auzea nimic. Gandurile ei erau mai puternice, acopereau tot. Revine cand Alex o strange usor de mana. Era intrebata a doua oara daca il ia de sot sau nu si ea privea in gol.

Roman – partea a 34-a

Totul ar fi trebuit sa se linisteasca. Eve si Alex asteptand nunta, Sebi undeva departe….cautand o noua iubire. Zilele trec mult mai repede. Si iata-i in seara dinaintea nuntii. Separat. Fetele in club la o ultima destrabalare, baietii la o bauta.

Eve soarbe mai multe pahare cu alcool. Atmosfera incendiara. Era ametita, nu prea rau, doar cat sa fie cu chef de distractie. Prietenele vorbisera cu un stripper sa vina sa presteze. Apare stripperul, isterie in randul fetelor… se apropie de Eve.

Stripperul: D-soara Eve?

E: Da….

S: Trebuie sa am grija de d-voastra. In seara va voi fi bodyguard, nu va va atinge nimeni pana maine la nunta. Luati loc pe scaun.

Eve e asezata pe scaun, stripperul incepe show-ul, tipete, rasete… pe la jumatatea melodiei …

Stripperul: D-soara, nu va faceti griji, Sebi e la dispozitia d-voastra. Bucurati-va cat mai puteti ca de maine sunteti maritata, gata cu distractia. Sa ne facem de cap!

E hai… mai fa-ti Eve de cap, daca poti! Auzul numelui Sebi deja o intorsese pe dos. Numai la stripper nu ii mai era capul. Nici macar la nunta. Ochii i s-au umplut iar de lacrimi. Se ridica de pe scaun si fuge spre baie. Stripperul ramane socat… nu stie ce s-a intamplat, insa o inlocuieste repede pe Eve cu una dintre prietenele ei si salveaza finalul de show lascivo-erotic.

Gloria merge dupa Eve. Intra in baie, nu era. Iese afara. Eve statea pe o bancuta.

G: Eve, ce s-a intamplat de ai fugit asa?

E: Ce fac?

G: Adica?

E: Adica… eu vreau la Sebi!!!! De ce a plecat? De ce m-a ascultat?

G: Cred ca te-ai ametit, lasa ca iti revii pana maine. Ramai la mine, sa nu zici cine stie ce pe acasa.

E: Nu intelegi…

G: Tocmai…ca nu inteleg? Ce te-a apucat asa deodata?

E: Stripperul… il chema Sebi.

G: Fernando?

E: Ce Fernando? Sebi! N-auzi ca mi-a zis ca il cheama Sebi?

G: De unde era sa stiu eu? Ca mie mi s-a recomandat Fernando, la tine l-a apucat sinceritatea…uof

E: Poate asa trebuia sa se intample. Sa imi dau seama odata cat am fost de tuta.

G: Si ce vrei sa faci acum?

E: De maritat, nu pot sa ma marit. Nu cu Alex, nu asa.

G: Eve…termina, maine e nunta. Nu mai vorbi asa. Rochia de mireasa te asteapta, hai linisteste-te. Sebi e departe de tine.

E: Sebi… de ce, Doamne? De ce am uitat telefonul acasa?

G: Hai ca nu rezolvi nimic asa. Mergem la mine acasa.

E: Nu, Gloria. Merg acasa la ai mei.

G: Hai sa-ti iei geanta. Chemam un taxi si te duc.

In taxi, Gloria se uita la Eve si zambeste.

E: Ce am?

G: Zapacenii in creierasi. Nebuna mica si indragostita. Gandeste-te bine ce faci ca mai sunt cateva ore.

Gloria o strange tare-tare in brate si ii spune ca o sa fie alaturi de ea indiferent de ce va face. 

Eve coboara, mai linistita. Intra in casa. Ai ei o asteptau. Erau sub presiunea emotiilor. Nu puteau sa doarma.

Mama: Hai, Eve, hai ca e tarziu, mergi sa dormi, sa te odihnesti ca maine trebuie sa fii frumoasa, odihnita, o sa fie o zi lunga.

E: Mama, eu nu ma mai marit.

M: Termina cu glumele ca n-avem timp de asa ceva.

E: Nu ma mai marit.

M: Tu esti nebuna? Pana acum nu te-ai gandit ca nu vrei sa te mariti si te-ai luminat acum cu cateva ore inainte de nunta?

E: Da, nu vreau sa fac greseala vietii mele.

M: Ce greseala, mama? Tu ai baut cam mult si aiurezi. Hai, treci si dormi.

E: De ce nu ma intelegi?

M: Ce sa inteleg? Ca ti s-a pus tie pata acum ca nu vrei sa te mariti? Ca ne-au venit rude de la sute de km si sunt cazate la hotel si asteapta sa te mariti? Ca ai rochia pregatita? Ca vine toata lumea la restaurant in cateva ore? Ce sa le zic? „Ma scuzati pentru deranj, dar Eve a zis ca nu mai vrea sa se marite, mergeti acasa”. Sa nu te prind ca ma pui in asemenea situatie. Ai respect fata de toti oamenii pe care i-ai agitat, pus pe drumuri, si-au luat de imbracat, sunt cazati, asteapta nunta. De ce nu ai zis mai devreme? nu mai faceam tot circul asta.

E: Ce ma intereseaza pe mine de ceilalti? Pe ei ii intereseaza de mine?

M: Dormi si termina. Nici sa nu iti treaca prin cap asa ceva. Alex e un baiat bun, te iubeste. Vezi ca toti sunt niste golani si cum se poarta cu fetele. Crezi ca gasesti altul mai bun? O sa ramai singura. Sau dai peste vreun nenorocit. Hai…ca-s emotiile dinaintea nuntii, e normal, e un pas mare, dar nu unul gresit. Da? Hai, mama… odihneste-te.

 

Roman – partea a 33-a

Citeste unul dintre mesaje. Zambetul ii dispare usor. Ochii i se umplu de lacrimi.

Te sunasem sa-mi iau ramas-bun. Sa te mai sarut inca o data cat sa-mi ajunga pentru tot restul vietii, dar vad ca nu vrei sa imi raspunzi.”

Eve sopteste printre lacrimi …. „Ti-as fi raspuns…. ti-as fi raspuns„. Deschide si cel de-al doilea mesaj.

Poate esti mai inteleapta decat mine si alegerea facuta de tine e mai buna pentru tine, pentru mine sigur nu e. Te voi iubi totdeauna. Sa nu uiti asta. De fapt, mai bine sa uiti. Eu la 17:00 am avion. Plec. Vreau sa fii fericita!”

Lacrimile siroiau. „La 17:00?!?! Parca pleca maine!” Se uita la ora… 18:30. Ii era clar. Se terminase tot. Destinul alesese in locul ei. Face o incercare. Il suna. „Pentru moment...”

„Dar te iubesc…”, se aude un glas stins, inecat in lacrimi. Uneori nu e de-ajuns sa iubesti. Paradoxal, nu?

Se resemneaza. Daca asa a fost sa fie, asa e mai bine. Isi sterge lacrimile. Se uita in oglinda, se scutura putin. Trebuia sa-si revina. Nunta era aproape si va avea loc. Se pare ca asta era finalul etapei Sebi. Va ramane o amintire frumoasa. Va zambi cu drag de fiecare data cand ii va auzi numele sau isi va aminti plimbarile inocente mana in mana prin Paris. Va tremura cand isi va aduce aminte primul sarut, primii fluturasi din stomac, emotiile. Parca toate momentele traite alaturi de Sebi i se derulau prin fata ochilor. Dar viata merge mai departe. E fata mare, vaccinata, a trecut ea prin altele, va trece cu bine si de pragul asta.

 Nici n-apuca sa isi stearga lacrimile bine ca suna la usa cineva. Se indreapta spre usa cu pazi repezi, in 10 secunde cat a facut pana la usa, a avut timp sa faca o gramada de scenarii, daca ar fi Sebi, cum ar fi… Bineinteles, Alex.

A: Ce s-a intamplat? De ce plangi?

E: Nu plang.

A: Da’ ai plans.

E: Mi-am prins degetul la usa.

A: Cum naiba ai reusit?

E: Pur si simplu.

A: Hai ca trece. Da sa pup eu sa treaca. Care degetel? Asta?

E: Nu.

A: Asta?

E: Da

A: Gata, am pupat eu… a trecut?

E: Da.

Eve zambeste. Isi da seama ca e norocoasa ca il are pe Alex. Si ca nu merita sa ii faca asa ceva. Sebi s-a dus…departe. Acolo sa stea.

E: Ti-am spus ca te iubesc?

A: Azi? Nu 🙂

E: Si ca ma simt onorata sa fiu sotia ta?

A: Ma bucur sa aud astea, imi faceam griji ca nu stiu cum sa te mai iau sa nu te supar. Ti-am zis ca-s doar emotiile dinaintea nuntii, dar n-ai de ce sa-ti faci grji. O sa fie bine. O sa fii cea mai frumoasa mireasa, o sa fim fericiti pana la adanci batraneti.

Roman – partea a 32-a

Niciun raspuns. Poate o fi mai bine asa. Sau poate nu. Ar fi fugit in secunda 2 dupa el. Si totusi nu fugea.

De ce sta langa om pe care nu il iubeste asa cum ii tresare inima pentru Sebi? De ce iubirea nu poate fi mai simpla? De ce ne complicam existenta?

Prea multe se intamplasera. Prea multe ganduri o chinuiau. Era obosita. Noaptea e un sfetnic bun si vrea sa se linisteasca.

O raza de soare, o trezeste. Si noaptea nu i-a fost de ajutor. Gandurile, intrebarile… inca o macinau…. fara raspuns. Mai avea o zi. Ziua de azi. Avea timp sa se hotarasca. Gandurile ii sunt imprastiate de telefonul care suna. Alex. Trebuia sa mearga sa aleaga florile. Uitase. Raspunde. Iese pe usa. O zi plina de alegeri dificile. Mai ales cand cel de langa tine te ajuta cu „ce vrei tu”, „ce iti place. Eve se hotaraste totusi la crini albi cu orhidee alba si trandafiri rosii. Se indreapta impreuna si spre restaurant. Mai era o saptamana pana la nunta, asa ca era momentul sa dea numarul final de meniuri si sa se hotarasca in privinta felului in care vor fi aranjate mesele.

De-abia ajunsesera la restaurant, cand suna telefonul lui Alex.

A: Ce faci, mama?

Mama lui Alex: Vroiam sa vad daca ati rezolvat la flori.

A: Da, mama. A ales Eve ce i-a placut. Acum suntem la restaurant.

M: Da? Hai ca vin si eu ca sunt in zona.

A: Vino.

Intre timp, Eve deja discuta cu seful de sala. Se hotarase. Era mai bine cu mese rotunde. Ramanea si loc suficient de dans. Apare mama lui Alex.

E: Saru’mana, ce faceti aici?

M: Eram in zona si am zis sa vin si eu sa va mai ajut.

E: Bine ati facut! Ca pana acum m-am rugat de Alex sa imi zica si el ce ii place…ca el nu se pricepe… pica tot greul pe umerii mei. Am zis sa punem mese rotunde.

M: Puneti, mama, cum vreti.

E: Pai asa ziceam. Mese de cate 10 persoane.

M: 10? Pai eu calculasem ca punem rudele cate 14 la masa.

E: Mai scoatem 4 de la o masa, 4 de la o masa si mai facem inca o masa.

M: Pai or sa se supere ca vor sa stea unii langa altii.

E: nu se vor supara. Daca se supara, le trece. N-avem cum altfel.

M: Hai ma, mama, sa facem 2 mese lungi aici langa masa unde o sa stati voi.

E: Exclus.

M: Bine, atunci ii punem in dreapta, 3 mese una langa alta.

E: In dreapta nu pot intra decat 2 mese, asa ca o sa ii punem acolo si o masa langa masa cu invitatii nasului. Hai ca nu se pierd, sunt in aceeasi incapere. Se gasesc repede.

Mama lui Alex, catre seful de sala:

M: Puneti 3 mese acolo, dupa stalp 2 si pe stanga 6, nu?

Ospatarul: Cum doriti.

M: Pai asa faceti.

E: Nu! Nu vreau asa ca sunt prea inghesuiti. Alex, tu nu zici nimic? Pe tine nu te intereseaza?

A: Mie mi-e indiferent. Locuri sa fie ca oamenii or sa stea oriunde.

E: Am venit cu tine aici, nu sa fii pe post de bibelou, zi si tu ceva.

Eve deja se enervase.

A: Eve, ne certam acum din cauza meselor? Da-le incolo. Sa fie cum or fi.

E: Nu pot fi oricum. Eu vreau sa iasa bine. Vad ca tu esti cam indiferent. Nici n-ai zice ca te insori tu. Mai mult se agita maica-ta.

A: Hai ca se uita lumea la noi. Mai vorbim acasa si venim si ii spunem maine cum vrem mesele aranjate.

Eve nu zice decat „Buna seara” sefului de sala, in semn de „La revedere” si pleaca nervoasa spre masina. Primul lucru la care s-a gandit: „Sebi nu mi-ar fi facut niciodata asa ceva„. Urca si Alex in masina.

A: Eu te inteleg, esti agitata. Asa e inaintea nuntii, dar nu-ti varsa nervii pe mine. De fapt, descarca-te, dar hai sa nu ne certam.

E: Imi vars nervii pe tine? ti se pare!

Desi… cu cat statea sa se ganeasca mai bine, poate Alex avea dreptate. Poate ii cauta nod in papura. Poate gandul la Sebi o agitase si isi varsa nervii pe Alex. Si daca-i asa… nu e bine… nu e bine deloc. Si nu putea nici sa se marite asa cum era cu sufletul impartit in 2. Se hotaraste in sinea ei. Cand ajunge acasa, o sa il sune pe Sebi, sa aiba o discutie serioasa inainte sa plece. Sa ii dea binecuvantarea lui pentru a fi fericita cu Alex si sa poata sa-si vada de viata linistita.

Ajunge acasa. Se face comoda in pat. Zambeste. Urma sa il sune pe Sebi. Sa-l auda. Numai gandul asta o facea sa zambeasca. Isi ia geanta sa-si caute telefonul. Si cauta…si cauta… nimic. Nici urma de el. Sa-l fi pierdut? Incearca sa faca reconstituiri, cand l-a folosit ultima oara, unde l-ar fi pus, nu-si mai aducea aminte, stia ca o sunase Alex atunci sa mearga la flori si parca il bagase in geanta. Rastoarna geanta. Telefonul nu era. Numarul lui Sebi era in telefon memorat. Il avea si Alex in telefon… el era scaparea. Cum sa faca…cum sa faca… Si cum statea ea si se gandea la solutii….aude telefonul sunand. Telefonul ei. Suna. Dar nu-l vedea. Era pe hol, cazut langa un corp de mobila pe care avusese geanta pusa. A vrut sa-l bage in geanta, l-a lasat pe mobilier si cand a luat geanta, l-a trantit. Era Alex.

A: Ce faci, iubita?

E: Bine.

A: Mai esti nervoasa?

E: Nu. Hai ca am putina treaba acum. Vorbim mai tarziu.

A: Bine. Te pup.

Eve inchide. Si zambeste. Doua apeluri si doua mesaje noi. De la Sebi.

Roman – partea a 31-a

Eve, inca indecisa daca sa ii raspunda lui Sebi la sms, se indreapta usor catre casa. Purtata de ganduri, ajunge in fatza restaurantului respectiv, unde il vede pe Sebi la o masa.  Se opreste. Vrea sa intre. Ezita. Se intoarce si pleaca, insa Sebi deja o vazuse. Alearga dupa ea. O ajunge din urma. O ia de mana. Eve tresare.

E: M-ai speriat.

S: De ce n-ai intrat?

E: Nu stiu… chiar nu stiu.

Mergeau, tinandu-se de mana. Eve nu realizeaza decat intr-un tarziu si trage mana.

S: Ce e?

E: Nici nu mi-am dat seama ca ma tii de mana.

S: Pentru ca e ceva familiar? Pentru ca asa ar trebui sa fie?

E: Nu! Stii de unde vin? De la prietena ta… fosta.

S: Adica?

E: Ne-am intalnit…era disperata, plansa…

S: O sa ii treaca. Mai bine acum, decat mai tarziu. Macar eu mi-am dat seama ca era sa comit cea mai mare greseala a vietii mele. Am preferat sa o las libera. Sa-si gaseasca pe cineva care sa o iubeasca cu adevarat. Ceea ce iti sugerez sa faci si tu.

E: E viata ta si treaba ta ce faci cu ea. Eu peste 10 zile am nunta.

S: Eve…

E: Nicio Eve!

Cu pasi repezi, Eve se indreapta spre casa. Sebi o priveste si se simte neputincios. Incepuse sa se resemneze. Era o incapatanata si jumatate. O pierdea. Se va marita. Intr-un final se va insura si el, vor trece anii si era sigur ca gandul si inima lui vor fi tot la ea. Cand totul era asa usor, cand ea ar fi trebuit sa fie langa el.. si totusi…se va marita cu altul.

Pe seara, Alex vine sa o ia de acasa, mergeau in vizita la nasi, sa puna la punct ultimele detalii pentru nunta…lista de invitati, aranjatul meselor, care cu care va sta la masa… nebunii. Pe cand stateau la semafor, asteptand culoarea verde, lui Alex ii suna telefonul.

A: Da.

S: Salut, trebuie sa-ti zic ceva.

A: Ce s-a intamplat?

S: Nimic grav. Doar ca n-o sa mai pot ajunge la nunta ta.

A: Cum asa?

S: Azi am primit o oferta sa plec din tzara cu serviciul. Si voi pleca. In 2 zile.

A: Eu sper ca o sa poti ajunge. M-as bucura sa vii.

S: Nu cred, dar oricum am zis sa te anunt ca stiu si eu cum e cu agitatia dinaintea nuntii. Bine…ca eu am scapat…urat spus, ma rog.. nu mai conteaza. Vroiam sa te salut si sa imi iau ramas-bun.

A: Lasa ca ne vedem maine. Acum mergem si noi la nasi… daca nu terminam tarziu, te sun si poate reusim sa ne vedem.

S: O seara placuta!

A: La fel.

Alex inchide, isi pune telefonul in suportul masinii si tace. Dupa un timp …

A: Stii cine era?

E: Cand?

A: La telefon. Mai devreme.

E: Altcineva care a anuntat ca nu poate sa ajunga. Mi-am dat seama. Sa-mi zici cine ca sa il tai de pe lista.

A: Sebi.

Eve nu stia daca sa se bucure sau nu.

E: De ce?

A: Pleaca din tara. In 2 zile. Nu crede ca o sa poata ajunge.

E: Pleaca? Cu Cristina?

A: Nu, cu serviciul.

Liniste totala. Toata seara, Eve a fost cu gandurile departe. N-a auzit nimic din ce s-a discutat. De ce era asa pentru ca pleca Sebi? Pana la urma primea ce-si dorise. O lasa in pace. Pleca departe. „Secretul” era in siguranta, urma sa se marite.  Totul era perfect si totusi … ochii ii erau plini de lacrimi. Nu reusise niciuna sa se prelinga pe obrazu-i fin si oricum toata lumea avea atatea preocupari incat nu mai erau atenti si la ea. Ea, viitoarea miresica… statea cu ochii plini de lacrimi, privind in gol, cu gandul la altul. Simtea ca-l pierde. Si nu facea nimic. Ce era sa faca? Nu putea sa il lase balta acum pe Alex. N-avea inima asta.

Ajunsa in patul ei, lacrimile curg…si curg… Eve pune mana pe telefon. Vrea sa stie de ce? De ce nu mai lupta pentru ea? De ce pleaca? De ce e lash? De ce nu o mai vrea? Raspunsurile le avea. Pentru ca asa vroia ea. Pentru ca el obosise. Pentru ca nu vroia sa o vada mireasa la bratul altuia. Pentru ca era o situatie aiurea. Ii da un sms. „Drum bun si iti doresc tot binele din lume”. Niciun raspuns.

 

Roman – partea a 30-a

Eve incearca s-o linisteasca pe Cristina, insa tot ce a inteles, intre 2 sughituri si 3 lacrimi, a fost ca ar vrea sa o vada in 10 minute intr-un parc. Eve ii spune ca o asteapta acolo. Isi cauta geanta, iese pe usa si se indreapta spre parc. Se aseaza pe o bancuta. In scurt timp, apare Cristina. Ochii rosii si umflati de plans au speriat-o pe Eve.

E: Hai, vino si stai aici. Linisteste-te. Ce s-a intamplat?

C: Nu stiu… pe cuvant daca stiu. Ma pregateam sa-mi fac bagajul si asa din senin imi spune ca nu mai vrea sa continuam. L-am intrebat despre ce vorbeste si a zis ca nu poate sa se insoare cu mine si nici sa ma minta ca ma iubeste.

Eve inghite in sec.

E: Hai ca o sa fie bine. Calmeaza-te. Nu mai plange.

C: Cum sa nu plang, mai e putin pana la nunta si el imi spune ca nu ma iubeste. Ca a incercat, ca sunt o fata deosebita, dar ca nu poate, ca inima lui a ramas la altcineva. Ce fac eu acum?

Cristina o ia in brate pe Eve si plange pe umarul ei. La propriu.

E: Sincer… nu stiu ce sa zic. Poate e mai bine asa. Daca te maritai cu el si aflai pe urma ca nu te iubea, ti-ar fi convenit?

C: Nu cred ca nu ma iubeste. L-am simtit cum e langa mine. Doar de putina vreme e bulversat. Cred ca are pe alta. I-a sucit aia mintile in ultimul hal.

E: Numai el stie ce e in sufletul lui. Lasa ca e bine ca pleci spre Londra, te mai detasezi de tot.

C: Poate faptul ca plec l-a speriat. Stiam ca mai bine nu plecam.

E: Eu zic ca plecarea e exact ceea ce ai nevoie acum. Luati o pauza, lasa-l sa se gandeasca, sa-ti simta lipsa, mai vorbiti pe urma.

C: Oare? Oricum n-am ce face.. astept sa vad ce se intampla. D-asta vroiam sa te vad… poate vezi tu ceva cat sunt plecata, ca ma gandesc ca o sa mai iasa cu voi. Sa stiu si eu cum stau lucrurile.

E: Da, o sa fiu atenta.

Eve era incurcata, dar principalul obiectiv era sa o linisteasca pe Cristina. Ceea ce si reusise. Ii era mila de ea, nu merita sa treaca prin asta, se simtea si vinovata, se simtea si fericita, o amestecatura de emotii. O daduse peste cap discutia cu Cristina. Eve ii spune Cristinei ca o duce acasa. Se ridica de pe bancuta si pleaca. Eve primeste un sms. De la Sebi. „Trebuie sa te vad azi, vreau sa vorbim ceva

C: E Alex? Hai lasa ca ma duc singura, mergi la iubitul tau.

E: Nu e Alex, lasa ca te duc.

C: Eve, iti multumesc ca m-ai ascultat. Mi-esti una dintre putinele prietene ramase.

Eve zambeste usor fortat si isi continua drumul. La nici 5 minute, un alt sms „Ne vedem la restaurantul de langa blocul tau?”

Eve nu stia ce sa faca. Trebuia sa aleaga daca merge sau nu. Grea decizie.


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

septembrie 2021
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE