Cum va ziceam, sunt sefa de santier la renovat baia parintilor mei. M-am tocmit cu mesterii, au vazut despre ce e vorba, replica lor a fost „baia asta? intr-o zi o terminam”… si cumpar faianta, bordura d-aia, adeziv, coltare interior, coltare exterior, silicoane (la tub), tot ce imi pusesera ei pe lista, adu-le bormasina, adu-le galeata, adu-le trafalet, ca ei doar sunt mesteri, n-au d-astea, trebuia sa le am eu prin casa si vine ziua aia fatidica…marti, asta de acu’, doar nu s-a terminat marti, nici miercuri, nici joi, ba chiar nici vineri, dar vineri m-au asigurat ca azi e gata! Eu azi am fost plecata din oras cu treaba, asa ca-ca un cetatean constiincios ce sunt am lasat-o pe matusa mea acasa si i-am lasat si banii pentru mesteri, ca daca oamenii au zis ca azi mai au maxim 2 ore de lucru si termina, sa le platesc munca, ca ei la 8 sunt in fata usii si pana la 10 termina. Buuun. Suna bine pana aici. N-ati vrea sa stiti cum a sunat zbieratul meu cand la 5 dupa-amiaza am sunat-o pe matusica sa o intreb cum a iesit baia si mi-a zis ca n-au terminat, ca au venit la 8, au plecat la 12 ca dupa-amiaza mergeau la o nunta si ca mai vin si maine, dar ca au zis ca au vorbit cu mine sa le dau banii. Si le-a dat banii. Si chitul cica nu e pus perfect peste tot. Daca nu vin maine la 15:00 cum mi-au zis, daca ajung maine in baia aia si nu arata cum m-am tocmit cu ei, sa va uitati la stirile de la ora 17:00 ca ii astept cu facaletul dupa usa si mor cu ei de gat!
Arhivă pentru iulie 2010
… o, brad frumos….cu cetina tot verdeeeeee
N-am net, de fapt net am, n-am incarcator de laptop, de fapt am, doar ca nu mai primeste curent 😆
Si muncesc….muuult.. si vreau sa le fac o surpriza alor mei dragi parinti care sunt in concediu, le renovez baia…. mai am si mesteri pe cap, am dat pe banda d-aia de separat faianta cat pe faianta, ce sa mai… „distractie” maxima prin viata mea!
Ieri am avut o zi plina, alergatura pe la munca, alergatura si cu mesterii, adu-le aia, da-le aia, ceva „probleme” tehnice, m-a prins 12 noaptea si toata ziua si juma’ de noapte mancasem doar un mar…
Deci… care ce mai ziceti? 😀
… din Romania!
Ea e cea mai smechera, e stapanul suprem al nostru, al tuturor, nu vrea ea, nu mancam, nu vrea ea, murim… ca n-ai nu stiu ce act sa intri la urgente, ca n-ai nu stiu ce sa te interneze… sau te imbolnavesti de nervi…. sau poate sunteti voi mai rezistenti!
Ieri, luni.. o zi innorata… rezulta ca dispozitia mea nu era prea roz, eu sunt numai un zambet cand e soare afara, rezonez un pic cu vremea. De cand ma stiu urasc sa fac plati! Nu e vorba ca ma doare sufletul cand dau banii, e vorba ca urasc cozile, urasc termenele, plus ca-s uituca si de cele mai multe ori uit si sa-mi platesc telefonul, mi-l platesc in ceasul al 12-lea cand imi zic aia ca a trecut o luna de la ultima factura neplatita si mi-l opresc. Ieri am fost o norocoasa. A picat pe mine sa merg sa platesc un ordin de plata. Hai ca nu era un capat de tara, mai mersesem eu de cate ori, dai banii, dai ordinul completat, aia de la ghiseu iti zambeste in scarba sau nu schiteaza niciun gest, paznicul te analizeaza dupa ce iesi din banca, te taxeaza tanti de la parcare si pleci linistit. Ma pregatisem sufleteste. Intru in banca, nu vad pe nimeni la ghiseul „operatiuni persoane juridice”. Intreb un nene, de se plimba pe acolo prin spatele ghiseului, unde as putea sa ma asez sa ma ajute cineva si cica la colega lui, Mirela. Singurul angajat prezent. Si la colega Mirela mai erau vreo 4 persoane la coada. Dar colega Mirela manca o gogoasa, se mai plimba pe acolo si mai servea si colegele de prin spate. Trec 10 minute… 15 minute, colega Mirela nu rezolva nicio persoana…. ma enervez, ma uit urat, ea isi vedea de ale ei. Ma mai uit inca o data urat. Se simte si imi da o explicatie „ne pica si noua curentul din 2 in 2 minute si nu pot sa intru in sistem”. Trece juma’ de ora. Simt nevoia sa le explic ca poate mai am si alte treburi si sunt ditamai banca, poate isi iau si ei un generator. Ma trimite la casierie sa depun banii in cont si pe urma sa vin la ea, ca la casierie cica se pot face operatiuni. Bineee, cocoana. Ma duc la casierie. La casierie coada de 7 persoane. Nici acolo numergea sistemul. Distractieeeeeeeeeeeeee! La casierie o doamna foarte draguta, pe la vreo 50 de ani, calmaaa nevoie mare, ardeleanca as zice eu, calma, calma si inceataaa de imi venea sa sar eu prin gaurica aia si sa fac in locul ei.
In banca ma intalnisem cu un prieten, si el batut de soarta sa faca o plata in acele ceasuri rele, frate de suferinta, avea de platit niste bilete de avion. Operatiune simpla, doar sa dea banii, zic „hai fa tu plata ca la mine presimt ca mai sta o ora”. Mare greseala. Ca tanti cea inceata, ea dragutza de felul ei, a inceput „plecati in vacanta, mama?”…. „asta e Q?”…. asta e „M?”… „ma scuzi, mama, ca intreb dar decat sa gresesc vreo litera…”, „vacanta placuta sa aveti” si uite asa am mai stat 15 minute pentru plata unor bilete de avion. Vine si randul meu, zic „Vreau si eu sa depun banii astia in contul de la firma X” si ii dau ordinul de plata unde era completat contul. Ea calma, genul bunicuta „primul?”, pai daca acolo scrie firma X, atunci da, primul. Si incepe distractia „asta e 0?”, „asta e 4?”. Mi-am pierdut o ora si ceva din zi in banca, m-am umplut de nervi, NU MAI VREAU SA AM DE-A FACE CU BANCI SI CU PLATI!
Am vazut Shrek Pentru Totdeauna 3D, vai cat a putut sa ma binedispuna, l-as mai revede cu drag!
Mare concurs ce va asteapta!
Published iulie 23, 2010 Chestii si chestiuni importante sau nu :) 6 CommentsIdeea nastrusnica a pornit de la Play Point, o echipa tanara si priceputa la toate cele ce tin de evenimentele speciale din viata noastra: nunta – la singular, ca e de preferat sa fie o data in viata 😆 , botezuri, aniversari, petreceri tematice copii, petreceri corporate si orice alta ocazie ce implica voie buna, dans, ospat, griji si stres cu organizarea (de care va veti lipsi daca va lasati pe mana celor de la Play Point).
Si mi-a soptit mie o randunea, cum ca ar vrea sa faca astfel de concursuri lunar, asa ca fiti pe faza si luati-le premiile, ca-s moca si misto. 😆
In ce consta concursul, trebuie facut un articol la voi pe blog sau sa lasati un comentariu la ei pe site legat de tema PETREC, DECI EXIST in care sa spuneti povestioarele voastre despre o petrecere, nunta, zi de nastere, ceva de suflet, ceva haios, ceva ce v-a impresionat, ce vreti voi, indiferent ca ati fost protagonisti sau ati luat parte la eveniment ca si invitat. Daca faceti articol pe blog, trebuie inclus un link spre pagina oficiala de concurs: http://playpoint.ro/concurs/
Acu’ sa stiti pentru ce trebuie sa va luptati!
Premiul I – Un weekend pentru 2 persoane la mare, in Bulgaria, hotel 4 stele all inclusive (castigatorul trebuie sa aiba peste 18 ani)
Premiul II – Un tricou personalizat cu orice poza/text doreste castigatorul.
Mai exista un premiu, pe numele lui TOT CASTIG SI EU CEVA pentru cea mai faina povestioara al carui autor are sub 18 ani si consta tot intr-un tricou personalizat.
Data inceperii inscrierilor: 23 iulie 2010
Data incheierii inscrierilor: 18 august 2010.
De pe 19 august 2010 pana pe 25 august 2010 vor avea loc voturile, in urma carora vor fi desemnati castigatorii.
Spor la povestit si bafta! 🙂
Criza, mama ei de criza!
Published iulie 18, 2010 Chestii si chestiuni importante sau nu :) 8 CommentsCe fac oamenii pe vreme de criza? Spera! Spera sa castige la loto, la bingo, orice banut venit moca e bine venit! Si isi rup din putinul lor sa-si cumpere bilete, ca poate castiga… sa nu dea cu piciorul la noroc!
Si daca Lia ne invita sa coloram… eu o sustin cu un mare zambet pe bot 😆 dar nu pot sa nu remarc cum ca unora li s-au schimbat prioritatile pe vreme de criza. Da,da, da… e criza…dar ce…el e prost sa mai iubeasca asa gratis? Ma uitam la nu stiu ce emisiune cu un paravan, veneau oameni sa se indragosteasca… ma rog, sa-si gaseasca un partener de viata, majoritatea fiind trecuti de 50 de ani. Prezentatoarea il intreaba pe un nene cum ar trebui sa-i fie tovarasa de viata, sa stie daca are dumneaei vreuna pe stoc in platou si nenea zice: „Pai sa fie fara obligatii, serioasa, maxim 40 de ani, din Bucuresti, cu masina, cu casa, hai bine, daca nu e din Bucuresti, sa aiba totusi casa, da’ sa nu fie intr-o zona inundabila„. Bineinteles, prezentatoarea il intreaba „da’ tu, Ionele, (nu am retinut numele) ai casa? masina?” Raspuns „Nu, la ce imi trebuie daca are ea„.
Criza, criza, dar si dragostea are nevoie de o masina si o casa… in zona neinundabila! 😆
… orice…si sincer… nu ma mai mira nimic.
Cum mergeam eu, azi, ca o mirandolina, pe strazile patriei…. caldura mare, leganam o sacosa de plastic ce continea o camasa… imbracata intr-o rochita de in, pana la genunchi, gandindu-ma la d-ale mele … hop ma trezesc cu-curu’ in vant… mai precis, cu rochia in cap, doar partea din spate. Ma intorc, il vad pe unu’ pe la vreo 20 de ani, chitaia pe sub mustati, mandru nevoie mare ca mi-a vazut chilotii tanga rosii. I-am urat un „Futu-ti …” printre dinti si mi-am vazut de drum mai departe. Lume nu prea era prin jur si oricum nu sunt eu foarte rusinoasa, in chiloti cred ca m-au vazut destui si la plaja asa ca mi-e cam indiferent… si totusi, cat de disperat sa fii incat sa-i ridici unei femei rochia ca sa ii vezi chilotii?
Mie imi place ziua de luni….cand nu o simt ca fiind luni… in ultima vreme tot patesc lucrul asta, nu stiu ce zi e, ce data, nimic nou pentru mine 😆
E asa frumos sa te trezesti luni la 7 si 15 minute a.m. Si mai frumos sa dormi dupa-amiaza de 5…. ca bolovanul, sa n-auzi, sa nu simti nimic.
E asa frumos sa mergi la Brasov. Nu e asa frumos cand te intorci si ploua torential. Am remarcat cu mare drag ca drumul e din ce in ce mai bun, seamana a drum european ce se vrea a fi. Care vrea o gura de aer proaspat de munte?
Viata e plina de compromisuri. Ati mai auzit asta, nu?
Sa iubesti inseamna sa faci compromisuri. Pana unde esti dispus sa mergi pentru persoana iubita? Cat de tare poti sa-ti calci mandria in picioare, avand ca scuza „dragostea”?
Sunt de acord cu compromisurile, dar alea mici si relativ nevinovate, caci daca o relatie cere compromisuri care te fac sa simti ca ti-ai incalcat principiile de viata, mandria… pune-ti nu un semn de intrebare, ci 10.
O relatie inseamna doi (de preferat 😆 ). Si cei doi, desi poate au multe lucruri in comun, de preferat modul de a gandi, de a vedea viata in doi si ceea ce vor de la viata, se inteleg, se iubesc…. nu sunt ca 2 picaturi de apa, sunt 2 personalitati diferite, sunt 2 oameni ce nu au fost facuti dupa acelasi tipar. Sunt 2 oameni care pana sa fie impreuna au avut un stil de viata separat si acum trebuie sa gaseasca o cale de mijloc, respectiv sa faca mici compromisuri, pentru a putea fi impreuna. Mai bine spus…sa-si accepte si defectele. Mereu am spus ca nu-mi doresc un barbat perfect, ci un barbat cu ale carui defecte pot sa traiesc si sa nu ma exaspereze psihic, sa nu ma cert tot timpul din cauza nimicurilor. Bun… vine relatia, vin compromisurile de genul nu ii zic nimic ca nu pune dopul la pasta de dinti, ba chiar zambesti cand il pui tu… sambata mergeam la patinoar, acum merg cu el la fotbal…. treaca de la tine. Daca faci compromisuri ce dor…. daca faci compromisuri cand te doare… nu se merita! O relatie ce are nevoie sa fie alimentata continuu de compromisuri majore… nu e ceea ce ai nevoie. Si nu trebuie sa te sacrifici pe tine in favoarea celuilalt. Toate „compromisurile” pe care le faci ar trebui sa vina de la sine, pur si simplu, sa fie ceva ce iti doresti, nu sa le simti ca pe o obligatie sau ca pe o speranta ca nu va mai certati sau… ca poate de data asta va merge. Trebuie sa va fie bine amandurora.
Da, ma dau acum „rotunda” si fina si inteleapta…si poate sunt. Dar nu am fost mereu asa. Am fost si eu , de-a lungul timpului, bleguta, am facut compromisuri, am fost inselata, am fost mintita, mi-am incalcat anumite principii, am renuntat la orgoliu. Concluzia la care am ajuns: nu se merita, eu merit ce e mai bun, pentru ca vreau, pentru ca pot, pentru ca nu mai fac compromisuri majore si nu ma mai agat de cate ceva mic, in speranta ca poate-poate. Ehe… mi-a luat ceva timp pana am ajuns la filosofia asta de viata, am jelit si eu ceva, am suferit si eu pana mi-a venit mintea la cap… si mi-as dori ca si altii sa invete din greselile celor din jur si sa nu insiste sa faca fix aceleasi greseli.
Intr-o relatie trebuie sa te simti implinita, sa te simti iubita si perfecta, asa cum esti tu, cu toate defectele tale, pentru cel de langa tine esti perfecta, esti ceea ce el are nevoie si te face sa simti asta, o sa simti asta si fiecare por de-al tau o sa emane fericire. Nu zic ca vreo relatie e „roza”. Mici certuri, divergente de opinie, incapatanari, toate isi au rostul lor. Doar sa nu tina mult. Si dupa 5 minute sa va uitati unul la celalalt si sa zambiti, sa va sarutati si sa faceti impacarea dulce, dandu-va seama ca va certati din tampenii si ca sunteti norocosi ca va aveti unul pe altul.
Ati fi in stare sa lasati totul pentru persoana iubita? Sa renuntati la tot si sa plecati voi doi in lume! Sa va lasati familia, prietenii, locul de munca… sa o luati de la 0 voi doi….undeva departe… e un sacrificiu? e un compromis?
Fiti fericiti! 
In ultima vreme, au tzipat urmatorii