Arhivă pentru 27 martie 2009

Leapsa… avem leapsa la cina!!!

  • Daca am stat acasa toata ziulica sa zac … am avut un exces de zel 🙂 si v-am oferit postul de dimineata, de pranz si acum la cina va servesc o leapsa.
  • Am „furat” leapsa de la Ada care o are de la Marmo, care o are de la Marul, care o are de la Dili, care Dili o are de nu stiu unde… cert e ca am vrut si eu leapsa.
  • Se numeste „Tell me your first”, si incep usurel
  • Car – prima masina a familiei a fost traditionala Dacie, prima masina pe care am condus-o Tico, prima mea masina Matiz
  • Trip within the borders – pai cred ca la bunici, la tzara, da… sigur! 🙂
  • Trip abroad – eeee, aici e mai complicat, prima a fost sigur la Ruse (Bulgaria), ma ducea tata in fiecare sambata si mancam cea mai buna inghetata. Am pastrat obiceiul, ei au in continuare cea mai buna inghetata la cornet la taraba d-aia de strada, eu insa nu mai merg cu tata 🙂
  • Memory – acum nu stiu care e prima dintre ele 🙂 dar am mai multe „fragede” amintiri, cum arfi : la 6 si ceva dimineata ma pregateam sa merg la camin si tata intra in baie sa se spele pe fata, pe dinti, pe urma intorcea un lighean mare cu fundul in sus, eu ma suiam pe el ca pe podium si ma spalam pe ochisori si pe dinti, pe urma faceam concurs care se imbraca mai repede si cine era gata zicea „am fost gata cat ai zice peste”. Ar mai fi una, tot asa micutza eram, cred ca pe la 4-5 ani, m-a lasat mama dormind si a coborat pana la scara sa ia paine de la chioscul din bloc, am vazut ca sunt singura si am inceput sa urlu dupa ce am cautat-o prin toata casa, m-a auzit de la parter cum imi spuneam focul si m-a gasit stand pe un pepene in bucatarie 🙂
  • Pet – cat am fost mica nu prea am avut animale, nu vroia mama, de fapt am avut un catelush vreo 2 zile si a varsat niste cutii de vopsea pe covorul din sufragerie, l-a dat mama altcuiva in secunda 2 🙂 acum cand m-am facut mare, mi-am luat un pechinez corcitura cu canish pitic, si o cheama Tzitzilica.
  • Crush – am rupt inimi la gradinita, tot striga un baietel, Dan, ca sunt gagica lui si eu ma inroseam si fugeam departe de el, crush-ul lui pentru mine, crush-ul meu pentru alt baiat a fost cred ca prin clasa a 2-a 
  • Discovery -prima descoperire care m-a marcat a fost… creionul, fie el colorat sau nu, scriam si coloram pe tot ce apucam 🙂
  • Job – primii bani facuti de mine au fost din bursa de la facultate
  • Idol – multe variante oricum n-aveam, pe Michael nu-l suportam mai ales cand vedeam ca toata lumea era leshinata, eu nu vroiam sa fiu ca toata lumea, Backstreet Boys nu mi se pareau asa deosebiti, in schimb aveam casete cu Madalina Manole si Mariah Carey, invatasem versurile, si la alea in engleza unde nu intelegeam „inventam” eu un cuvant care sa rimeze, il englezuiam putin si gata 🙂 
  • Creation – la creatii sunt tare. am fost la atelierul Fantezie din cadrul Clubului Elevilor si am facut si tablouri din coji de ou pictate, din boabe de grau, am taiat, am cusut, di tati 🙂 dar cred ca prima a fost o felicitare de 8 martie pentru mama la gradinita. Se pune ca la toate bluzele cand nu imi mai placeau le taiam mainecile si le faceam imediat tricouri daca aveam o foarfeca in zona? 🙂 aaaaa… si vedeam eu la televizor un model de tricou asa cu mai putin material si nu gaseam sa-mi cumpar si mi-am cusut eu cu manutza mea (bine, ca eram mai mare, la vreo 12 ani asa), a iesit foarte frumos, l-am pastrat 🙂
  • Cine vrea leapsa, e liber/a sa se serveasca si sa o dea mai departe!
  • Raceala-eu, scor la pauza 1-0

    Cand am inceput sa ma exprim oficial pe blog, era prima zi de raceala. Inca nu mi-a trecut, mai am pana se face saptamana 🙂 Dupa vreo 2 zile am crezut ca am pacalit-o si ca am terminat meciul cu raceala ca deja zburdam si n-am mai luat medicamente, nu mi-am mai facut ceaiuri, si na surpriza ca iar m-am trezit cu dureri si ameteli in creieri. Ieri toate bune si frumoase la serviciu … la 7 pleaca toata lumea acasa, „paaaaa”, „ne vedem maine”, toate cele, tzipam voioasa, ma mai asez la calculator cu gandul de a mai rezolva ceva totusi, cum eram singura, nu am vorbit deloc, pe la 8 vine cineva si vreau sa dau, ca un om politicos ce sunt, cu „buna seara” si ….. imi ies niste sunete stalcite si nedeslusite, incerc sa-mi dreg glasul si mai incerc o data… cu chiu, cu vai, mi-a reusit. Cert e ca in urmatoarea jumatate de ora, vorbeam numai in soapta, o vorba nu puteam sa scot, raguseala cronica! Mi-era clar, mai urma o runda de raceala, vroiam, nu vroiam, deja avea 1-0, da’ nu ma las! E groaznic, mai ales ca eu vorbesc mult, sa ma vad nevoita sa tac. Daca m-ati vedea …  uit ca-s ragusita si raspund la telefon, de la celalalt capat „aloo… ce zici?!?” Azi am conversat prin sms-uri. Si presimt ca o sa scriu mult, daca tot nu vorbesc, macar sa curga randurile siroaie 🙂 Am un singur regret: ca sunt ragusita azi cand vroiam sa-l sun si sa ii fac scandal lu’ nenea profesionistul. Sa fie vreun semn? Trece ea si raguseala, fac un „profesionistii – partea a II-a”!  😛

    „profesionistii”

    Urmeaza iar un roman, oooh da,  ca la cati nervi mi-am facut pe tema asta, nu stiu daca ma mai opresc din povesteala. Asta ca la televizor cand vedeti avertismentul ca trebuie sa urmariti filmul sau emisiunea numai cu acordul parintilor, la mine va trebuie timp de citit si rabdare 🙂 Pentru cei care se pricep la site-uri, poate ma indrumati cumva dupa ce lecturati! Va multumesc anticipat 🙂

    De vreo 3 ani am zis sa imi fac site pentru firma, ca na, asa se poarta. Zis si facut, incep sa caut pe net ceva modele, sa stiu cam ce sa cer, ca sa mi se poata face un calcul. La vreo juma’ de an vorbesc cu un tip (liber profesionist) recomandat ca fiind foarte bun in ale site-urilor, sa-i zicem Benny.Si incep sa ma chinui sa fac texte, sa gandesc ce si cum, sa vizualizez cam cum as vrea, ce culori, sa fac poze la tot ce se poate. Ca Benny ma va ajuta! Si e profesionist! Si eu dormeam linistita mai ceva ca in reclama aia de la FNI, ca Benny vegheaza, creeaza site-ul, l-a pus la dospit si cand se va face mare voi mandra! Si a dospit site-ul ce a dospit, timp de vreo 2 anisori asa … 2 ani… ca „n-am avut timp”, „am fost plecat nu stiu unde”, „dupa sarbatorile Paste”, „dupa sarbatorile de Craciun” si eu fata cu bun simt si rabdatoare, am inteles. Intre timp m-a pus sa-mi fac si un card de nu stiu care cu care sa imi cumpar domeniu, unde afisase sigla firmei si „under construction”, domeniu pe care l-am platit degeaba pentru ca nu am afisat nimic si oricum i-a „expirat” termenul de valabilitate. In momentul ala m-au luat pe mine nervii si am pus mana pe telefon si l-am facut pe Bennica in fel si chip si simteam nevoia sa ii dau cu ceva in capsor, sa crape si gata.

    Dupa aceasta experienta, am zis ca nu-mi mai trebuie „profesionisti”! Ma duc si vorbesc cu o firma specializata care face un contract cu un termen de executie, ca la carte. Zis si nefacut, pentru ca in martie vine la mine un „prieten” si ma anunta ca are nunta in iunie, sa il ajut. Bine, vedem ce se poate face. Intre timp aflu ca tocmai si-a deschis o firma care se ocupa, printre altele, si cu web design. Zic „m-a lovit norocul”. Ii explic ca as vrea mai multe site-uri, ca ma intereseaza, i-am spus eu in mare cam ce as vrea, el zice ca mai vorbim, ma asigura de toata seriozitatea lui, eu rasuflu usurata si mai aud de el peste 2 luni. „Buna, sunt Cezar, te-ai mai gandit? facem site-ul?”, „Facem! uite ce as vrea, asa asa…”  ba chiar mi-am cautat si singura template-ul (era un flash), el doar sa-l adapteze. Fata buna si eu dintotdeauna! M-a mai sunat de cateva ori ce-i drept dar aveam o perioada foarte aglomerata si n-aveam timp sa fac poze sau ce vroia el sa mai fac. I-am zis ca stie ce vreau in mare, sa faca o „ciorna” sa mi-o prezinte si modificam din mers ca nu am timp. Baiatul s-a conformat, vine cu …. o porcarie, nealiniata, nu se distingeau caracterele, scris tot cu Times New Roman de zici ca eram la ora de citit ziarul. M-am enervat putin, dar am fost diplomata, i-am mai aratat inca o data ce vreau, VREAU FLASH-UL ALA, vreau sa fie butonul asta asa, ala mai mare, ala mai deschis la culoare, sa vada omu’ ce citeste!

    Mai reface el ce reface si ma mai viziteaza de 2 ori sa vad „retusurile” si ma asigura ca nu o sa fie asta forma finala, ca e asa ca „sa il puna sus” (expresie tehnica din domeniul webdesign-ului cica), ca dupa 15 zile apare pe Google, nu prea am inteles eu, nu ma interesa prea mult ce-i drept ca am destule pe cap si d-aia imi luasem „profesionist” ca sa ma scape de grijile astea. Pe mine ma interesa cand dau search pe google pe domeniul respectiv sa-mi apara site-ul, sa se incarce usor, sa arate bine, cum facea asta prea putin ma interesa. Si ca sa „il puna sus” trebuia sa-i dau niste banutzi, ceea ce mi s-a parut normal , a zis el 47 euro din care 23 euro gazduirea si ceilalti nu stiu ce, ca a venit cu contract sa completez „cuvinte cheie” pentru cautare pe google, chestii, figuri. Buuun, nu comentez, ii dau 350 lei, zic sa fie echivalentul a 100 euro (pe atunci era euro 3,50 lei, adica anul trecut), sa isi faca si el treaba. Ia banii, imi da factura pe total cu o chitanta doar pe avans, corect!  N-am mai auzit de el 2 luni! Norocul lui ca am multa treaba si nu am stat de el. Cu cateva zile inainte de Craciun, ma suna Cezar „Buna, stii, am pus ala sus, hai ca e functional, sa imi dai si mie diferenta de bani”. Raspuns „Da Cezar, cum sa nu, numai sa vad si eu ce ai facut, daca e cum ne-am inteles”. Erau sarbatorile, foame mare! Atunci il prinsese lucrul. Imi arata site-ul … NU ERA FLASH. Era pur si simplu ca o pagina scrisa in powerpoint cu poze, PAI NENE, asta stiam sa fac si eu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! de ce sa iti dau tie 270 euro (atat imi facuse calculul final) daca nu esti in stare sa faci ce ti-am cerut? Vreau flash! Pai ca sa-l lasam asa momentan… zic „bine”. Eram intr-un fel fericita ca aveam site, asa cum era el, macar era ceva dupa ce m-am scremut aproape 3 ani din profesionist in profesionist. Ma suna baiatul in fiecare zi, nu exagerez, zilnic! „Buna, sunt Cezar, poti sa imi dai si mie banii”, eu imi luasem concediu de Craciun, am lasat vorba sa ii mai dea o parte din bani, nu toti, ca vroiam sa vad flash-ul. M-am gandit ca are familie, copil, sunt sarbatorile, or avea si ei nevoie de bani, sa nu fiu eu aia nesimtita. Cand m-am intors in oras, dupa sarbatorile de iarna, iar ma suna zilnic „stii banii” de ma simteam eu prost ca si cand as fi vrut sa-l pacalesc, pana la urma zic sa ii dau banii, poate asa face, sa nu fim ca-n filmele cu prosti, eu sa nu ii dau ca pe urma nu mai face nimic, el sa nu faca nimic ca pe urma nu ii mai dau banii. Si i-am dat diferenta. In euro! Intre timp euro trecuse de 4,0 lei! Zic „paguba mea, acum ce sa mai fac” si nu i-am mai zis nimic. Asteptam modificarile, flash-ul, nu mai zic ca imi trecuse gresit un numar de telefon la contact si spumegam de nervi. Nu il sun zilnic cum facea el, il sun la sfarsit de saptamana „Buna, Cezar, iti aduci aminte de mine? Site-ul, chitanta pentru diferenta de bani, modificari, astea iti spun ceva?” , „aaaa, am avut treaba, dar in seara asta fac tot, maine(luni) le pun sus si trec si-ti las si chitanta”, „multumesc, Cezar”. Trece maine, trec si vreo 5 zile dupa maine, iar il sun la sfarsit de saptamana, aceleasi replici, iar trece maine, iar vine duminica, iar il sun, de data asta cu vena de pe gat zvacnindu-mi, enervandu-ma pana sa apuce el sa zica „alo” si ii zic „nu era mai bine sa nu iti fi dat eu banii? sa vezi ce ma mai cautai in fiecare zi, te rog frumos sa faci ce ti-am cerut ca d-aia te-am platit, daca vroiam site-ul in forma aia mi-l faceam singura!” Ca isi cere scuze, ca are probleme cu flash-ul nu prea stie sa il faca, dar … ca MAINE rezolva tot.  Pai de ce pana mea ai mai luat comanda de flash daca tu esti varza, daca nu ai nici cea mai mica idee, de ce mi-ai luat banii pe ceva ce nu mi-ai oferit? Deja stiam ce o sa urmeze cu „maine”. L-am lasat sa vad daca da vreun semn de viata, nimiiiiiiiiiiiiic, nesimtire totala! Si la sfarsit de saptamana, am zis sa-i scriu un mail, ca daca mai vorbeam la telefon, mi-era ca ma iau nervii atat de tare incat ma voi comporta cam ca in Ferentari si ii voi zice niste vorbe atat de dulci de nu le poate duce. Scriu mailul, ii explic ca nu stiu cum face el afaceri, dar eu daca am zis ceva imi place sa ma tin de cuvant, daca eu ofer respect, ma astept sa fiu tratata la fel, i-am spus ca e un nesimtit si ca incheiem orice colaborare, ca vreau sa imi dea toate datele legate de site ca nu imi permit sa astept juma’ de an ca sa imi modifice el 3 randuri si 2 poze. Si sa fie dragutz sa mi le scrie pe mail ca daca dau ochii cu el nu o sa ii fie bine.  Vazand ca se ingroasa gluma, face mici modificari, insa imi face o alta supriza, omul nu stie cand se foloseste un singur i si cand pui 2 i. Si in loc sa apara scris ce gandisem eu, zici ca a gandit si scris un analfabet. M-am umplut de nervi iarasi. Cum e posibil sa fii atat de bou sa mananci litere, sa nu stii cand sa scrii cu un i si cu 2 de i, pe banii mei? Azi am vrut sa-l sun iarasi, dar mi-e ca daca nu raspunde, cred ca incep sa caut voluntari sa-l bat 🙂 Si uite asa astept de 3 luni sa-mi bag la scadere 12 milioane, dar nu pot, ca n-am chitanta!!!! astept sa mi se schimbe  poze, sa fie scris totul corect gramatical … si degeaba, ca n-am cu cine! Cum sa fac sa aflu datele, sa schimb adresa de mail de unde e gazduit, e posibil daca individul nu imi da tot ce trebuie? nu stiu, nu ma pricep, poate ma lumineaza careva!

    Maine il voi suna si daca ma enerveaza, ii fac o antireclama de nu mai iese din casa.


    ORGANIZARI EVENIMENTE

    One Night Dress

    Abonati-va prin e-mail

    Pentru orientare in timp

    martie 2009
    L M M J V S D
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  

    SA O SALVAM PE ALEXIA!

    DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

    Îl susţin pe Daniel Răduţă

    DARUITI!

    DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

    RECLAME

    Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

    Hai sa ne … twitterim

    Ochi care citesc acum (x2)

    Click-uri

    stat counter

    DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE