Zi de bilant

Duminica, 29 martie 2009 – pentru voi o zi normala. Pentru mine acum se face o saptamana de la primul articol scris, 5 zile de cand e public si am tzipat ca am blog. Stiu. La Multi Ani, mie! 🙂 Am invatat multe in saptamana asta, cele mai multe legate de wordpress, ce face aia, ce face cealalta optiune, mi-am bagat si widget-ul de zelist, de fapt m-a ajutat tot Ada 🙂 Azi la ora 11:20 aveam 557 views in alea 5 zile de cand e public si nu doar pentru sufletul meu. Am zis ca-s adormita, ca poate nu vad bine, m-am sters la ochisori, am dat refresh, vedeam bine, atat scria. Woooooooooooow. Nu stiu daca vi se pare mult sau putin, pentru mine e cea mai mare reusita. Initial ma gandeam sa fie ceva doar pentru sufletul meu, sa tzip aici ce ma doare, ce nu ma doare, sa fie un refugiu, aveam o frica sa zic ca am blog, parca n-as fi zis nimanui si as fi scris eu asa singurica. Poate pe la vreo 40 ani, adunam insemnarile si scriam o carte. Pe urma ma gandeam ca daca imi intra prietenii si fac o leapsa e suficient, nu vreau sa ajung mai celebra decat vreunul din cei mai cunoscuti bloggeri. Stiti povestea mea cu bloggerii celebri? 🙂 Nu o stiti! La roblogfest era scris peste tot Zoso, exagerez cu peste tot, in vreo 3 locuri dar era mai mare, iesea in evidenta. Si eu o intreb pe Ada „cine Zoso? fata sau baiat?” „cum? nu stii cine e Zoso??!?!” Recunosc, sunt vinovata, nu stiam cine e Zoso 🙂 De unde era sa stiu cine e Zoso daca Zoso nu stie cand plang, nu stie cand ma bucur, nu mi-e alaturi si oricum n-aveam eu mare treaba cu blogurile. Nu ca as avea acum mare treaba, dar ma straduiesc, da? Sper sa fie apreciat efortul 🙂

Singurul loc in care intram, si acolo ajunsa din greseala, era pe blogul lui Dono, am leshinat de ras cateva zile la rand la posturile lui, am gasit o gasca foarte tare cu care rad, in mijlocului careia ma simt bine. Pe urma am vazut ca fiecare avea blog, ca fiecare tzipa ce-l doare, ce-a patit, ca unii au facut niste trasnai la viata lor si au talent de povestitor de traiesti efectiv ce citesti. Si-am inceput sa citesc. Si m-a prins vraja blogului. Am vrut si eu blog. Nu era ceva imposibil, tinea de mine, zis si facut.

Si-acum am blog. Viata nu mi s-a schimbat. Eu nu m-am schimbat daca am 557 views, dar as vrea sa stiu daca pentru voi, cei care ati avut bunavointa sa cititi, s-a schimbat ceva? Nu stiu … ati aflat ceva nou, m-ati injurat in gand sau cu voce tare, m-ati facut nebuna, m-ati gasit simpatica, ati trait si voi ceva asemanator, pierdeti 5 minute din timpul vostru pretios citind ce scriu … ceva, orice! Ca vorbesc mult si ca televizorul, e una, dar n-as vrea sa cred ca vorbesc mult, prost si fara rost!