Citeste unul dintre mesaje. Zambetul ii dispare usor. Ochii i se umplu de lacrimi.
„Te sunasem sa-mi iau ramas-bun. Sa te mai sarut inca o data cat sa-mi ajunga pentru tot restul vietii, dar vad ca nu vrei sa imi raspunzi.”
Eve sopteste printre lacrimi …. „Ti-as fi raspuns…. ti-as fi raspuns„. Deschide si cel de-al doilea mesaj.
„Poate esti mai inteleapta decat mine si alegerea facuta de tine e mai buna pentru tine, pentru mine sigur nu e. Te voi iubi totdeauna. Sa nu uiti asta. De fapt, mai bine sa uiti. Eu la 17:00 am avion. Plec. Vreau sa fii fericita!”
Lacrimile siroiau. „La 17:00?!?! Parca pleca maine!” Se uita la ora… 18:30. Ii era clar. Se terminase tot. Destinul alesese in locul ei. Face o incercare. Il suna. „Pentru moment...”
„Dar te iubesc…”, se aude un glas stins, inecat in lacrimi. Uneori nu e de-ajuns sa iubesti. Paradoxal, nu?
Se resemneaza. Daca asa a fost sa fie, asa e mai bine. Isi sterge lacrimile. Se uita in oglinda, se scutura putin. Trebuia sa-si revina. Nunta era aproape si va avea loc. Se pare ca asta era finalul etapei Sebi. Va ramane o amintire frumoasa. Va zambi cu drag de fiecare data cand ii va auzi numele sau isi va aminti plimbarile inocente mana in mana prin Paris. Va tremura cand isi va aduce aminte primul sarut, primii fluturasi din stomac, emotiile. Parca toate momentele traite alaturi de Sebi i se derulau prin fata ochilor. Dar viata merge mai departe. E fata mare, vaccinata, a trecut ea prin altele, va trece cu bine si de pragul asta.
Nici n-apuca sa isi stearga lacrimile bine ca suna la usa cineva. Se indreapta spre usa cu pazi repezi, in 10 secunde cat a facut pana la usa, a avut timp sa faca o gramada de scenarii, daca ar fi Sebi, cum ar fi… Bineinteles, Alex.
A: Ce s-a intamplat? De ce plangi?
E: Nu plang.
A: Da’ ai plans.
E: Mi-am prins degetul la usa.
A: Cum naiba ai reusit?
E: Pur si simplu.
A: Hai ca trece. Da sa pup eu sa treaca. Care degetel? Asta?
E: Nu.
A: Asta?
E: Da
A: Gata, am pupat eu… a trecut?
E: Da.
Eve zambeste. Isi da seama ca e norocoasa ca il are pe Alex. Si ca nu merita sa ii faca asa ceva. Sebi s-a dus…departe. Acolo sa stea.
E: Ti-am spus ca te iubesc?
A: Azi? Nu 🙂
E: Si ca ma simt onorata sa fiu sotia ta?
A: Ma bucur sa aud astea, imi faceam griji ca nu stiu cum sa te mai iau sa nu te supar. Ti-am zis ca-s doar emotiile dinaintea nuntii, dar n-ai de ce sa-ti faci grji. O sa fie bine. O sa fii cea mai frumoasa mireasa, o sa fim fericiti pana la adanci batraneti.
Arhivă pentru 22 septembrie 2009
A veniiiiit, a venit toamna…
Ieri vorbeam cu cineva si din vorba in vorba am ajuns la toamna. Ca iubeste toamna, ca iubeste sa fie racoare si ca azi (ieri) e un pic intoarsa pe dos ca a iesit soarele si s-a incalzit iar. Eu cu ochii maaaaari. Cum naiba? Zic… pai eu, cand e innorat, frig…. sunt praf… parca pic in melancolie, n-am chef de nimic, in schimb cand e soare, zambesc fara motiv 🙂
Sa fie pentru ca-s nascuta vara? Credeti in astea? Anotimpul vostru preferat e cel in care v-ati nascut?
Fiti fericiti! 
In ultima vreme, au tzipat urmatorii