Roman – partea a 31-a

Eve, inca indecisa daca sa ii raspunda lui Sebi la sms, se indreapta usor catre casa. Purtata de ganduri, ajunge in fatza restaurantului respectiv, unde il vede pe Sebi la o masa.  Se opreste. Vrea sa intre. Ezita. Se intoarce si pleaca, insa Sebi deja o vazuse. Alearga dupa ea. O ajunge din urma. O ia de mana. Eve tresare.

E: M-ai speriat.

S: De ce n-ai intrat?

E: Nu stiu… chiar nu stiu.

Mergeau, tinandu-se de mana. Eve nu realizeaza decat intr-un tarziu si trage mana.

S: Ce e?

E: Nici nu mi-am dat seama ca ma tii de mana.

S: Pentru ca e ceva familiar? Pentru ca asa ar trebui sa fie?

E: Nu! Stii de unde vin? De la prietena ta… fosta.

S: Adica?

E: Ne-am intalnit…era disperata, plansa…

S: O sa ii treaca. Mai bine acum, decat mai tarziu. Macar eu mi-am dat seama ca era sa comit cea mai mare greseala a vietii mele. Am preferat sa o las libera. Sa-si gaseasca pe cineva care sa o iubeasca cu adevarat. Ceea ce iti sugerez sa faci si tu.

E: E viata ta si treaba ta ce faci cu ea. Eu peste 10 zile am nunta.

S: Eve…

E: Nicio Eve!

Cu pasi repezi, Eve se indreapta spre casa. Sebi o priveste si se simte neputincios. Incepuse sa se resemneze. Era o incapatanata si jumatate. O pierdea. Se va marita. Intr-un final se va insura si el, vor trece anii si era sigur ca gandul si inima lui vor fi tot la ea. Cand totul era asa usor, cand ea ar fi trebuit sa fie langa el.. si totusi…se va marita cu altul.

Pe seara, Alex vine sa o ia de acasa, mergeau in vizita la nasi, sa puna la punct ultimele detalii pentru nunta…lista de invitati, aranjatul meselor, care cu care va sta la masa… nebunii. Pe cand stateau la semafor, asteptand culoarea verde, lui Alex ii suna telefonul.

A: Da.

S: Salut, trebuie sa-ti zic ceva.

A: Ce s-a intamplat?

S: Nimic grav. Doar ca n-o sa mai pot ajunge la nunta ta.

A: Cum asa?

S: Azi am primit o oferta sa plec din tzara cu serviciul. Si voi pleca. In 2 zile.

A: Eu sper ca o sa poti ajunge. M-as bucura sa vii.

S: Nu cred, dar oricum am zis sa te anunt ca stiu si eu cum e cu agitatia dinaintea nuntii. Bine…ca eu am scapat…urat spus, ma rog.. nu mai conteaza. Vroiam sa te salut si sa imi iau ramas-bun.

A: Lasa ca ne vedem maine. Acum mergem si noi la nasi… daca nu terminam tarziu, te sun si poate reusim sa ne vedem.

S: O seara placuta!

A: La fel.

Alex inchide, isi pune telefonul in suportul masinii si tace. Dupa un timp …

A: Stii cine era?

E: Cand?

A: La telefon. Mai devreme.

E: Altcineva care a anuntat ca nu poate sa ajunga. Mi-am dat seama. Sa-mi zici cine ca sa il tai de pe lista.

A: Sebi.

Eve nu stia daca sa se bucure sau nu.

E: De ce?

A: Pleaca din tara. In 2 zile. Nu crede ca o sa poata ajunge.

E: Pleaca? Cu Cristina?

A: Nu, cu serviciul.

Liniste totala. Toata seara, Eve a fost cu gandurile departe. N-a auzit nimic din ce s-a discutat. De ce era asa pentru ca pleca Sebi? Pana la urma primea ce-si dorise. O lasa in pace. Pleca departe. „Secretul” era in siguranta, urma sa se marite.  Totul era perfect si totusi … ochii ii erau plini de lacrimi. Nu reusise niciuna sa se prelinga pe obrazu-i fin si oricum toata lumea avea atatea preocupari incat nu mai erau atenti si la ea. Ea, viitoarea miresica… statea cu ochii plini de lacrimi, privind in gol, cu gandul la altul. Simtea ca-l pierde. Si nu facea nimic. Ce era sa faca? Nu putea sa il lase balta acum pe Alex. N-avea inima asta.

Ajunsa in patul ei, lacrimile curg…si curg… Eve pune mana pe telefon. Vrea sa stie de ce? De ce nu mai lupta pentru ea? De ce pleaca? De ce e lash? De ce nu o mai vrea? Raspunsurile le avea. Pentru ca asa vroia ea. Pentru ca el obosise. Pentru ca nu vroia sa o vada mireasa la bratul altuia. Pentru ca era o situatie aiurea. Ii da un sms. „Drum bun si iti doresc tot binele din lume”. Niciun raspuns.