Poza in vorbe :)

Sa povestesc aici inceputul si finalizarea 🙂
Pe la vreo 10 fara ceva noaptea, simt o usoara senzatie de foame, stiam ca se va accentua, asa ca am zis ca trebuie sa iau masuri. Am iesit cu o prietena sa papam. La un restaurant nou deschis. Pe un fel de ponton, pe marginea unei garle. Dupa marea aventura ce s-a dovedit a fi coborarea in panta pe tocuri de vreo 10 cm, terenul alunecos, bucuroasa ca am pus piciorul pe teren drept, am cam atras privirile celor din restaurant. Nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat ca privirile erau 98% de sex masculin (privirea are sex 🙂 ).

Ne asezam frumusel la una dintre mesele cu scaune tapitate si asteptam sa se indure careva de sufletul nostru si sa ne ia comanda. N-apuc sa termin gandul asta ca apare un ospatar si se propteste langa noi si se uita in ochii mei si cam atat, niciun gest asteptat de mine cu nerabdare (gen inmanat meniu, scos pix sa noteze…ceva familiar)

Eu: Buna seara

El: Buna seara. Ce doriti?

Eu: Un meniu. Cu sos de capere. (zambind multumita ca facusem o gluma…nu eram chiar atat de infometata, mai puteam sa procesez)

El cu ochii mari, nu prea pricepuse. Dar reuseste sa bajbaie… „Meniu…pai… n-avem”

Eu: Sa veniti sa va fac.Bun, atunci zi-mi ce pot sa mananc la voi.

El: Hmm… stiti, eu sunt doar cu bauturile. Nu stiu sa va spun decat ce puteti sa beti, dar va trimit acum pe altcineva sa va spuna ce se poate face la bucatarie.

Frateeeee, lasa-ma, ca deja imi treceau cel putin 2 lucruri indecente ce se pot face la/in bucatarie 😀 (taiat ceapa, facut curat…d-astea)

El: Si ce doriti de baut?

Prietena mea: Un MD

El: N-avem.

Ne punem pe ras.

Prietena: Da’ ce aveti?

El: Sprite, 7Up ….

Apare o ospatarita, blondutza, toata numai un zambet, inceputul parea promitator.

Ea: Buna seara

Eu: Buna seara, mi-e foame!

Ea zambeste.

Eu: Ce pot servi la d-voastra?

Ea: Ce doriti!

Eu: Sunt convinsa ca nu aveti ceea ce doresc, mai bine imi spuneti ce aveti.

Ea: Carne la gratar, de porc, pui, vita…peste…

Eu: Peste! Ce peste puteti sa preparati?

Ea: Crap, salau…

Eu: Crap! Cer prea mult daca vreau o saramura cu mamaliguta?

Ea: Si pentru saramura sa fie prajit sau fript.

Eu: Merg pe mana ta. Dati-ma pe spate.

Sunt amatoare de saramura de crap, dar fan cum e preparata intr-un singur loc, unde intotdeauna e perfecta. Aici a fost uratica. Ca design niste salata de varza, dar fleoshcaita… pestele in schimb a fost bunicel. De foame a fost bun, dar nu m-a dat pe spate.

Pana sa ne aduca mancarea, ne aduce bauturile si un servetel. Cica era un mesaj de la masa din colt. Mesajul l-ati vazut. Doar ca ne-am pus pe un ras isteric si primul instinct… am scos telefonul si am facut poza si i-am spus ospataritei ca oi parea eu tanara si nelinistita, dar am trecut de clasa a 2-a.

Papam, intre timp masa vesela pleaca. Astept ospatarita sa vina sa debaraseze… nimic…vroiam sa comand si eu ceva dulce… niciun semn, mi-a trecut si de ceva dulce (clatite, tiramisu sau alte minuni), m-as fi multumit doar sa achit si sa plec, dar tipa nu mai venea. Eeeeee, ma enervez, ma duc dupa ea, imi face nota si ne mai da un servetel inscriptionat cu ceva de genul „n-am fost la scoala, a fost o gluma, sper sa nu te fi suparat, dar mi-ar face placere sa imi dai macar un bip„.

Ce sa mai…. macar am ras… si ca ma simt si mai bine, am papat o mega super extra inghetata d-aia de la toneta de pe strada.