Roman – partea a 26-a

Eve facuse ochii mari, presimtea ca se va intampla ceva. Intervine in discutie.

E: Alex, hai sa mergem ca trebuie sa ajung repede acasa.

A: Stai 2 secunde sa vorbesc cu Sebi si mergem.

E: Nu mai stau deloc. Mergem acum.

Eve se uita fix in ochii lui Sebi, Sebi nici nu clipeste. Cedeaza.

S: Hai sa mergem, lasa ca vorbim noi. Nu e nimic important.

Se urca toti in masina, liniste totala.

Ajung la Sebi acasa, coboara impreuna cu Cristina, isi iau ramas-bun.

A: Ce s-a intamplat de e asa urgent sa mergi acasa?

E: Pai…. mi-era somn si-am vazut eu cat va lungiti voi la vorba.

A: Eve, te comporti ciudat in ultima vreme. Parca nu mai esti tu.

E: Ti se pare. Poate-s obosita… cu grijile nuntii pe cap.

A: Hai ca o sa treaca, o sa fii doamna Mares, plecam in luna de miere si o sa uiti toate grijile. O sa am eu grija de asta. Aaaa… si ti-am zis ca o sa fiu cel mai invidiat barbat de pe planeta? Sunt si acum, dar atunci o sa fiu oficial. 🙂

E: De-abia astept sa se termine.

A: Am ajuns. Noapte buna!

E: Noapte buna!

Alex o saruta, Eve coboara. Ajunge acasa. Se pune in pat. Scapase de data asta, dar e sigura ca Sebi n-o sa renunte. De ce? Nu gasea raspuns la intrebarea asta. De ce? De ce nu o lasa sa isi traiasca viata linistita? Daca ii zice lui Alex… Si pana la urma nu s-a intamplat mare lucru, s-au sarutat si-atat. De ce se simtea asa vinovata? Primeste un sms… „Dormi?”. Sigur era aceeasi persoana care mai daduse sms-uri si data trecuta. Se gandeste ca mai bine ii spune ca a gresit numarul, macar sa n-astepte raspuns in zadar. „Imi pare rau, ati gresit numarul.”

 Primeste sms inapoi „Am gresit mult pana acum, dar numarul sigur nu”.

Eve e uimita. Cine e? Nu stia numarul de telefon. Sa fie vreun admirator? Trimite un sms si ea „Ne cunoastem?”

Primeste raspuns „Cred ca eu te cunosc mai bine decat te cunosti tu„.

Eve se hotaraste se nu mai raspunda, oricine ar fi probabil are chef de glume. Si timp de pierdut. Ea nu are timp pentru toti nebunii. Are altele pe cap.

Sms…. iar… „Noapte buna, iubirea mea„.

O fi vreun obsedat. I-a mai dat si atentie, acum sigur nu mai pricepe ca a gresit numarul si o confunda. Adoarme.

Se intalneste cu Sebi. Pe strada. Se uita in ochii lui. Nu i-ar spune nimic. Nu merita. Era sa o dea de gol. Se hotaraste sa-l salute totusi. Sebi, in schimb, o saruta. Eve se trage din bratele lui. Il cearta. Cum indrazneste? Sebi o saruta iarasi. Eve se smuceste. Se intoarce sa plece. Sebi o prinde de mana.

S: De ce strici tot? Nu mai zice nimic. Uiti ca stiu sa iti citesc in ochi?

E: Sebi, eu cred ca ai innebunit. Lasa-ma in pace! Ce nu pricepi din propozitia asta? LASA-MA IN PACE!

Sebi o saruta iarasi. Eve il impinge, ii da o palma.

E: Nu mai vreau sa te vad!!!!!!!!

S: Stii ce citesc eu in ochii tai? Ca ti-e frica sa recunosti ca ma iubesti. Zi-mi ca nu simti nimic pentru mine si ai cuvantul meu ca nu mai auzi de mine.

E: Nu simt nimic.

Sebi o saruta si de data asta nu ii mai da drumul. Eve riposteaza… si cedeaza… il saruta asa cum l-ar fi sarutat de cand l-a vazut prima oara.

Eve il priveste.

S: Nu zice nimic. Sa nu stricam momentul.

E: Te iubesc!

Ii suna telefonul. Era Alex. Visase…

 

 

Roman – partea a 25-a

Sarutata, lasata fara nicio explicatie, Eve e si mai nervoasa. Un gest inconstient facut de un om indragostit, insa inteles gresit.

Eve iese din casa. Sebi si Alex radeau cu lacrimi, Cristina butona telefonul. Asista la „spectacol” si nu pricepea. I se parea ireal ce i se intampla. Sigur e un vis. Ea traieste intens visele. Trebuie sa fie un vis! Se ciupeste… o doare… nu e un vis! Inseamna ca destinul face misto de ea… si Sebi… parca e un joc psihologic, dar care e miza?

E: Baieti, usurel, mai respirati… de ce radeti asa cu pofta?

A: Sebi… e genial, are un talent la povestit… vai.. ma doare burta de la atata ras.

C: Nu-i baga in seama, d-ale lor.

S: O fripturica mai servesti? (catre Eve)

E: Nu, multumesc, n-o sa ma mai incapa rochia de mireasa pe urma.

A: Hai, iubita, lasa… ca luam alta 🙂

E: Ce glumetzi sunteti in seara asta.

Alex o trage pe Eve deoparte.

A: Ce e? Esti suparata? S-a intamplat ceva?

E: Nu.

A: Atunci de ce esti asa acida?

E: Nu sunt deloc acida. Ti se pare tie.

A: Bine, cum zici tu.

Se intorc la cei doi musafiri.

C: Mai stati? Ca e cam tarziu, maine ma trezesc de dimineata si daca mai vreti sa stati, chemam un taxi.

A: Nu, o sa mergem si noi. Ma duc pana la ai mei sa iau ceva.

C: Ma duc si eu pana la toaleta.

Eve si Sebi raman singuri. Eve stie ca timpul e scurt pana se intoarce restul lumii asa ca il ia la rost imediat:

E: Ce-a fost in capul tau? Daca ne vedea cineva?

S: Ne vedea… ne vedea… soarta.

E: Soarta? Sa te joci cu soarta ta, nu si cu a mea!

S: De ce esti asa suparata?

E: GHICI!

S: Ca ma iubesti? 😀

E: Te rog frumos sa ne lasi in pace. Termina cu prietenia asta cu Alex. Nu vreau sa-l fac sa sufere. Stai deoparte. Vezi-ti de logodnica ta si gata.

S: Nu intelegi de ce am facut toate astea?

E: Ba inteleg perfect. Vrei sa ma desparti de Alex. Vrei sa ma faci sa sufar.

S: Eve … n-ai inteles nimic.

E: Asa sunt eu mai neintelegatoare. Sa ma lasi in pace!

Apare Alex.

A: Ce s-a intamplat de va certati?

E: Nimic… ne contraziceam mai cu foc.

S: Alex… trebuie sa-ti spun ceva!