Arhivă pentru 16 august 2009

Weekend

Ora 8:00 – imi suna telefonul…

La 8:30 ma duc sa iau una dintre fete, ne pregateam de treaba. O iau, ma opresc la mine acasa ca mai am de facut cate ceva, ii zic sa ia masina si sa mearga ea unde trebuie, pe urma sa vina sa ma ia.

Oficial incepusem weekend-ul … cu munca. Vine sa ma ia un coleg. Ca ii luase carnetul colegei pe o luna doar pentru naecordare de prioritate. Pfuai. Tot ce-mi doream!!! Mai ales ca saptamana viitoare e agitatie mare si o sa ne mobilizam toti, aveam deja lipsa un sofer. Hai ca ne descurcam. Continuam treaba. Pe la 11 imi vine o idee stralucita! Ca sa economisesc timp si poate reusesc sa termin tot pana pe la 15:00, sa il sun pe colegul sa il rog sa imi aduca niste lucruri. Si il sun. La vreo juma’ de ora ma suna si el. Ca a facut accident! Cu masina lui noua pe care si-o luase de 2 zile si ca are usile de pe dreapta infundate si ca nu mai poate sa vina sa imi dea ce l-a rugat pentru ca e cu politie, constatari, etc. Buuuun, ziua incepea sa devina din ce in ce mai interesanta. Si unde am estimat ca trebuia sa termin pe la 15:00, am terminat pe la 19:30 datorita multor lucruri neprevazute de pe parcursul intregii zile, dar macar am terminat tot si a iesit bine.

La 20:30 trebuia sa fac act de prezenta la o petrecere de Sf. Maria. Dusulet, o masca de fatza, eram prea obosita, mi-am uns piciorusele cu Lioton gel ca imi simteam gleznele umflate umflate… si am stat 10 minute in pat… sa ma relaxez cica. Pana au inceput iar telefoanele. Circul de pe lume. E clar, nu era de odihna, pierdeam timpul degeaba, asa ca ma hotarasc sa-mi calc rochita cu care vroiam sa fiu o floricica la petrecere. Pe la 21:00 eram la restaurantul cu pricina. Ma astepta un aperitiv in fatza… m-am uitat cu mare pofta la el, tinand cont ca nu mancasem nimic pana la ora aia. Am socializat putin, am facut un pic de magie si a disparut aperitivul la mine in burtica 🙂

Dans, dans, pe balans si s-a facut ora 23:00. Cica sa ne mai comandam de mancare, am zis sa iau un peste, mai usor, de seara… de noapte, mai bine zis. Gasim in meniu somon la gratar cu sos de lamaie si ratatouille. Ratatouille scris cu litere mari. Mai auzisem, dar sincer nu stiam ce e si incepem sa ne intrebam (fetele), intrebam si ospatarul, nu stia, intrebam un baiat ce e ratatouille si cica „un desen animat”, am ras de am leshinat. Ne activam Wi-Fi, intram pe google, dam search si descoperim 🙂 E un fel de ghiveci cu vinete, rosii, dovlecel, ceapa, condimente. Suna bine. Una dintre fete isi comanda somon cu ratatouille. Alte 2 fete vor somon cu cartofi nature.

Pestele l-a adus ultima oara. Adica noi am mancat ultimele. Pastravul meu.. delicios. Fetelor, in loc de somon, le-am adus somn. Ca ospatarita asa intelesese. Si incepe distractia:

– Doamna, v-am si aratat in meniu, somonul e singurul cu ratatouille, cum sa-mi aduceti somn? Va rog frumos sa-mi aduceti somon.

Celelalte 2 gagici, la fel, sa le aduca somon.

Ospatarita…

– Pai, stiti, ca nu mai sunt decat 2 portii.

– De ce nu ati zis asa si ne-ati somn? Ne-ati vazut mai blonde si ati crezut ca nu deosebim pestii?

Una dintre ele a oprit somnul, celelalte 2 au primit somon. Am mai facut eu putin fitze ca vreau tacam de peste. Nu m-a auzit nimeni, m-am chinuit sa mananc doar cu furculita. Oricum am papat tot 🙂

Am tzopait pe dansul pinguinul, dar ce n-oi fi dansat…. chiar si zorba. Cred sa fi fost vreo 12 noaptea cand mi-a zburat gandul la gunoieri, era galagie, muzica tare, ma dureau picioarele si am zis sa ii dau un sms Adei. Si nu dormeau, tot in petreceri, asteptau gratarul. Bine ca si eu papasem pastrav la gratar, daaaaaaaaaaaar mi-ar fi placut MULT, MULT, MULT de tot sa fiu cu ei, sa impartim painea, sa o rupem, sa mancam cu mana, sa stam pe unde apucam, sa ne hlizim. Pe la 1 a inceput sa mi se cam rupa firul, mi se inchideau ochii, nu mai puteam de picioruse, insa a trebuit sa rezist eroic pana pe la 3:30. Fara cafea. Ca eu nu beau cafea deloc. Nu imi place.

Si ma pun in pat. Adorm. La 5 imi suna telefonul, in 5 minute eram plecata. Am muncit pana am prins rasaritul pe terasa unui restaurant. A meritat.. frumos rasarit!

Am termina pe la 7… nu imi mai e somn, la 9 ma intalnesc cu o clienta, asa ca n-are rost sa ma mai pacalesc cu o ora de somn. V-am postat ziua de vineri ca era scrisa de vineri noaptea, v-am scris minunea asta si deja s-a facut 8 dimineata. Dupa ce termin cu clienta, muncaaaaaaaa pana pe la 14:00, cand voi pleca la peste. Sper sa nu mai apara altceva sa imi aman planurile ca incep sa ma enervez. Inca sunt calma. Deocamdata vad ca rezist eroic cu o ora jumatate de somn. Vedem ce se mai intampla pana diseara.

Zi de vineri

UPDATE: M-am zapacit de tot, asa ca transmit acum, cu intarziere, tuturor celor cu nume de Maria & Co. LA MULTI ANI!

Trezita la 8 dupa ce ma culcasem pe la 3 dimineata. Dat cateva telefoane. Am pus la punct neste treburi, neste chestii, m-am culcat la loc inca vreo ora. Dupa o portie de leneveala, m-am aruncat in agitatia zilei de vineri.

Munca de birou. Asa de incalzire. Ma urc la volan, sa trec de o intersectie, o tanti pe bicicleta in dreapta mea. Vroia sa mearga inainte si era unul oprit, trebuia sa astepte sa trecem toti, eu cu geamul deschis cand aud gingasia „mortii ma-tii, misca-te, ca nu stau dupa tine”. Ma uit in stanga, in dreapta, la mine… in oglinda 🙂 se certa cu ala parcat. Zic „Urat ii sta” si pe urma ma gandesc cum injur si eu cand sunt la volan si simt ca parca toti idiotii imi ies numai mie in fata. Zambesc. Si-am inceput ziua bine, dupa ce am descarcat tot ce aveam in masina ca sa ma apuc de treaba, vine cineva si tzipaaaaa: Vino repede ca iti ridica astia masina!!!

Cum, frate? Am oprit 10 minute sa descarc niste saci grei, nu puteau sa rabde? Ce-i drept, parcasem jumatate pe trecerea de pietoni, dar chiar nu mai gasisem loc de parcare si nu imi venea nici sa ma lupt cu greutatile alea vreo 200 m in plus ca sa parchez mai regulamentar. Pe toate rotile, puse porcarii d-alea, niste ceva atarnau sa prinda masina si sa o ridice. Ma bag in vorba:

– Stati asa!!! Ce faceti?

– O ridicam!

– Asta vad si eu. Dar de ce? Am descarcat si eu ceva si o mut. Care e problema? Nu am stat nici 10 minute.

– Vorbiti cu domnii!

Si imi arata o masina de politie. Cu 2 neni si o tanti. Le spun ce ii spusesem mai inainte si lui nenea ala de se pregatea sa imi ridice masina si unul din politisti imi zice:

– Nu v-am intrebat de ce. Nu ma intereseaza. Achitati acum 150 lei si ii dam capacele jos. Daca apuca masina sa o ridice, si vreti sa o dam jos, 300 lei. Daca v-o luati de unde o ducem, 500 lei.

– Domnule, nu pricepeti? Taman masina mea ati gasit-o? Din inca 12 masini ce sunt aici?

– Ridica masina.

– Staaaaaaaaaaaaaati, ca ma duc sa aduc banii.

Bine ca imi luasem geanta la mine ca nu vroiam sa o iau initial ca sa nu mai am grija ei. Ce buni sunt 150 lei cand ai nevoie de ei. Intru, iau banii din geanta, ies, ala deja agatase masina.

– Staaaati, ca platesc, n-auziti?

Ma duc la masina de politie. Intind banii. Politistul imi zice sa ma duc la doamna de pe bancheta din spate. Imi scrisese numarul de la masina, suma tot. Imi cere numele. Ii zic.

Si politistul de era tare in gura zice:

– Nu oi fi fata lui Viorel?

– Oi fi.

– Esti sau nu?

– Sunt!

– Si de ce n-ai zis asa?

– Domnule, pai ce sa mai apuc sa zic? Uitati cum m-ati luat? Am zis si eu buna ziua, v-am explicat situatia ca un om civilizat ce sunt. Trebuia sa vin sa zic sunt fata lui X si prietena lui Y? Eu sunt de acord, am gresit, platesc… dar de ce numai eu? Luati si celelalte masini. A mea e mai cu motz?

– Haide, sefa, ca daca n-ati zis… va dadeam jos capacele… de-acum inainte nu va mai ridicam masina, promit.

Sefa… deja radeam de nu mai puteam in gand.

– Nu e vorba de ridicat sau de bani. Ca va platesc. Nu stau sa se uite lumea la mine ca la urs. Dar daca tot faceti ceva, sa fie valabil pentru toti. Putea sa fie si Basescu parcat in locul meu, daca trebuia sa ii ridicati masina sau sa ii incasati 150 de lei, faceti asta.

Pe la 17:10 am luat micul dejun, spaghete carbonara, favoritele mele. Si inapoi la munca. La urmatoarea destinatie a trebuit sa dau jos de pe mese 180 de scaune din lemn masiv, cred ca avea 7 kg unul. Grele si mari. M-am luptat cu ele, dar le-am dovedit. Nu ma intrebati de ce 🙂

Am prins si o vrabiuta…. se tot lovea de geam, vroia sa iasa si nu putea ca era geamul inchis. Nu stiu cum ajunsese inauntru. Am prins-o, am mangaiat-o si i-am dat drumul. Mi-era sa nu fie ranita si sa nu poata sa zboare, dar a zburat.

Eram fleashca… transpirata de nu mai puteam. Ma intorc la birou. Nitzica munca de birou, scris putin despre karaoke, facut pe soferul pentru cei dragi. Cum mergeam inspre casa linistita, vad o pisica… vroia sa traverseze, cel de pe contrasens a claxonat, pisica s-a intors, masina a trecut si pisica s-a sucit, s-a gandit sa se intoarca in fuga si sa imi sara in fatza. Am franat brusc. Am auzit busitura si am vazut bucati de matza zburand in stanga si in dreapta. Am simtit un gol un stomac. Uof. Nu putea sa stea acolo, trebuia sa imi dea peste cap seara.  Parchez, vreau sa intru pe usa, mi-aduc aminte ca promisesem sa las ceva la un restaurant. Suie-te in masina, lasa ce trebuie. Intoarce-te acasa. Sun-o pe Ada ca nu mai aveam stare. Vroiam sa stiu ce fac ei la Moeciu. Raspunde… liniste. Cica daca vreau galagie sa o sun pe Erminusa, pe Sburlea… pe oricine altcineva. Zis si facut. O sun pe Ermi. Si se auzea galagie. Am vorbit si cu Horea, l-am ghicit dupa 2 vorbe.  Talent, domne, talent. Si iar m-am ofticat ca nu sunt cu ei!


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

august 2009
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE