Arhivă pentru 13 august 2009

Iubire mare

Pe la vreo 6 seara intra 2 clienti. Un barbat si o femeie.

Eu: Buna ziua.

El: Buna ziua. Veniti sa va arat ceva.

Ma ridic de la calculator, ma duc la nenea mai aproape. Imi arata o legitimatie.

El: Vreau sa o plastichiez si eu.

Eu am izbucnit in ras… in gand, ca nu puteam asa pe fatza.

Duc comanda in spate.

Eu: Dureaza 2 minute. Puteti sa luati loc daca doriti.

El: Auziti, pentru nevasta-mea… ii trebuie o ceva cam asa de mare (si imi arata un buletin)

Ea: Un fel de legitimatie, da’ nu ii zice asa… stiti… si trebuie sa scrii…

El: Draga, vorbesc eu! (si ii arunca o privire de macho-man). Vrei sa vorbesti? Na, hai, ia si vorbeste!

Ea tace. Nu mai scoate o vorba.

El: Sa scrie sus Spitalul Judetean… asa e, ma? Ziii, ca tu stii ce trebuie scris.

Ea: Da.. Spitalul Judetean.

Eu: Lasati ca stiu eu ce trebuie scris ca am modelul de ecusoane de la spital.

Numele sa mi-l ziceti si sectia in care lucrati.

Ea imi zice numele. Cand zice numele de familie, el completeaza:

El: Pai da, zi numele meu ca d-aia te-am luat de nevasta.

Ii suna telefonul. Raspunde.

El: Ce sa fac… uite plastifichiez ceva.. moment in care si eu si colega am izbucnit in ras pe bune.

Povestea gentii

A fost odata ca niciodata o fata. Satena, gingasa si deosebita. Si mai acum vreo 3 ani a plecat in Franta.

Intr-una din zile s-a hotarat sa mearga la cumparaturi. In Tati, un hypermarket de acolo cu de toate.

Cum topaiam eu fericita printre rafturi… zareasc un lung sir de incaltaminte sportiva. Ochii imi luceau, imi place sa ma uit, desi eu nu stiu daca port adibasi de 10 ori pe an. Bun. Si ma hotarasc sa imi iau o pereche, era pacat sa nu imi iau, aveau miros de Franta. 🙂

Ma pun pe probat, vreo 15 modele de adibasi. Intr-un final ajung la 2 favorite. Nu ma hotaram pe care sa ii aleg, drept urmare le-am aruncat pe amandoua in cos. Si plec mnai departe zuza si fericita. Se umple cosul cu de toate… haine, incaltaminte, mancare etc… Dupa vreo 2 ore ajungem la casa. Ne trece tanti toate produsele …. zice cat face, mi se cere portofelul care era in geanta mea, care geanta nu o mai aveam. In 3 secunde am simtit ca ma ia cu leshin. Nu de portofel, cat de pasapoarte. Pasapoartele tuturor erau in geanta mea. Toata lumea era cu ochii pe mine. Eu nu stiam ce sa zic. Si incep reconstituirea…. Cand am coborat din masina, aveam geanta, ca imi aduc aminte ca am luat-o… Deci am intrat in hypermarket cu ea… Buuun… Am intrat, am fost acolo, nu…. am fost dincolo… nu… s-a aprins beculetul!!!!

Cand am probat adibasi, ma incomoda. Ca e mare. Mai era si grea. Si am dat-o jos de pe umar ca sa pot sa imi folosesc ambele maini usor. Si am lasat-o acolo 🙂

Am luat-o intr-un suflet spre rafturile respective, unde am si gasit-o in pozitia in care o lasasem.

Pe fuga

Sunt in intarziere, in 5 minute trebuie sa ajung in mai multe locuri, nu in toate odata, ci pe rand 🙂

Si mi-am adus aminte ce-am visat… ca intrasera niste hoti peste mine in birou… dar erau prea ocupati sa ia ce era pe acolo, incat nu m-au vazut cand am fugit, si mi-am dat seama ca mi-am uitat telefonul ca vroiam sa sun la politie. Am vrut sa ma intorc dupa telefon, m-am razgandit si am luat-o asa la fuga de nebuna pe strazi sa gasesc pe cineva cu un telefon. Nimic.

Pe urma, tot in vis, eram cu mama in alt loc si vad 2 insi ca intra cu niste peruci in mana. Mi-am adus aminte ca asa au intrat si peste noi hotii. Amandoi purtau ochelari si tip la mama „sari pe ala mai batran cu ochelari ca p-asta il iau eu” si ca-n filmele alea cu lupte l-am imobilizat pana sa isi dea seama ca noi ne dam seama. Si ma intorc la birou.. imi gasesc telefonul dupa niste dosare, nu-l vazusera hotii. Cea mai bucuroasa am fost.

Si-acum realitatea.

Duminica trecuta, cand era ultima zi de mare, dupa micul dejun, am mai ramas la plaja, la 12 trebuia sa predam camera. Telefonul il am lipit de mine, nu pot sa ma lipsesc de el, zici ca-mi lipseste ceva daca nu-l vad macar. Buuun, plus ca era pe post de aparat foto ca toate pozele le-am facut cu el. Ajung in camera, sa scoatem bagajul, sa ma uit sa nu fi uitat ceva, predam camera, duc bagajul la masina. Vreau sa dau un telefon. Cauta in gentuta. Nimic. Zic… sigur e in camera. Urc la etajul 5 unde stateam, gasesc o camerista, prin semne ii explic ca vreau cheia… ca vreau telefonul, ca e in camera. Descuie tanti, aveam un alt telefon la mine ca sa ma sun si sa il aud unde e. Nimic.

In momentul ala am intrat putin in panica… focul meu… POZELE… ce ma fac eu fara poze, nu neaparat alea de la mare, dar am vreo 1000 de poze pe el, mai ales de business. Si am inceput disperata sa-l caut. Imi vine luminata idee sa ma duc si pe plaja, sa nu-l fi uitat acolo. Telefonul meu sedea pe sezlong, facea plaja. Vreau sa va zic ca nu era nimeni prin zona, dar nici nu s-a atins cineva de el. Si a tot sunat, ca eu sunam in disperare sa-i mai  aud inca o data melodia. Mi-era dor de cum suna 🙂 M-am intors victorioasa cu trofeul la masina, zambind. Trebuia sa am niste emotii d-astea.

Sa-mi aduceti aminte sa va povestesc cu geanta in Paris.

Am fugiiiiiiiiiiiiiiit!

O zi buna sa avem!


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

august 2009
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE