Arhivă pentru 18 august 2009

Sunt cu capu’

Ca-s o leshinata, stiti. Ca-s o deochiata, stiti. Ca-s cu capul… banuiati. Dar sa va zic ceva. Un secret! Sa nu mai ziceti la nimeni. Sunt cu capul… spart! 🙂 La propriu!

Totul a inceput cam asa…. sa incerc sa-mi aduc aminte…

M-am trezit la 8… pe la 9 am iesit pe usa, ma indreptam spre munca, unde si ajung.

Tataie al meu e internat, necesita o operatie mai complicata si avea nevoie de vreo 3 litri de sange, drept urmare tot familionul plus prieteni facusera act de prezenta la 8 la spital sa doneze sange. Mai putin eu. Eu… cred ca v-am mai spus… si cand ne facea vaccin la scoala si venea randul meu, leshinam, fara sa ma atinga asistenta… doar cand ma uitam la seringa. Daca imi povestesti de taieturi, sange, seringi, operatii… am toate sansele sa pic de pe picioare. Stiu, ati zice ca-s o sensibiloasa… credeti-ma… nu-s, nu vreau, dar corpul meu nu mai asculta de mine.

Asa… si azi se apucasera toti sa imi povesteasca cum se uitau ei cand le lua sange, cat de frica le-a fost, etc…. si n-am avut ce face, decat sa imi imaginez… sa vad asa 2 imagini derulate. Si am simtit cum ma ia asa o ameteala usoara. Le zic „terminati ca eu leshin…”, ei incep cu misto-ul „hai maaaaa, doar de atat? da’ sa vezi cand imi facea aia, cand imi facea aialalta… cand oi face un copil, ce faci? leshini cu el in brate?” si incep sa povesteasca in continuare. Simt ameteala tot mai puternica. Ma ridic de la birou, ma duc la baie, ma spal pe fatza, imi dau cu apa pe la incheieturi… parca imi revenisem, ma asez pe un scaun, simt ca ma ia iar… ma ridic sa ma mai duc in baie si urmatorul lucru pe care il stiu e ca eram in bratele mamei, ma tinea de cap, colegii erau toti in jurul meu si auzeam salvarea.

Ii calmez ca n-am nimic si ei imi spun ca am leshinat. Si ca in cadere m-am lovit de coltul scaunului, pe urma am cazut pe marmura. Au auzit o mare bubuitura si m-au gasit pe jos. Ca au chemat salvarea si tocmai sosise. Pfuai. Nu-mi venea sa cred… nu ma durea nimic, m-am ridicat, le-am zis sa termine cu prostiile ca n-am nimic.

Cand m-am ridicat, dupa vreo 2 m, simteam gust de sange in gura. Ma ia usor cu ameteli… simt o durere groaznica in cap. Intra asistenta in birou… se uita la mine, zice ca am ditamai gauroaia, sa imi iau buletinul si sa sar in salvare.

Si ma duc spre usa… Ma intorc. Imi uitasem telefonul. Am zis ca nu plec fara telefon. Asistenta s-a crucit. Cu telefonul si buletinul in mana, ma sui in salvare. Ma duce la urgente, imi ia tensiunea, 10 cu 6, mica zice. Vine doctora. Zice ca trebuie sa ma coasa.

Eu: Doamna, cum sa ma coaseti?

Dna doctor: Cu acul.

Eu: Vreti sa va mai fac vreo demonstratie de leshin pe aici?

Dna: N-ai decat. Ca am vazut mii. O sa iti facem orice anestezie. O mica injectie in cap.

E: In cap? Doaaaaamna, va rog eu, mi-e frica rau de injectii.

Dna: Ai ditamai gaura, dai cu subsemnata ca nu vrei cusuta si nu mai raspundem.

E: Pfuai… coaseti-ma… faceti ce-oti face, numai sa nu ma mai doara asa.

Timp in care imi curgeau lacrimile siroaie…. Durerea era mare, suportabila, nu atat de mare incat sa ma jelesc, insa imi curgeau lacrimile siroaie, prosteste. Cred ca mai mult de la sperietura.Ma curata putin pe rana, simt ca incep sa vada asa… blurat… zic „sa stiti ca eu cred ca iar pic”…. n-am picat, am reusit sa-l sun si pe tata sa-i zic unde sunt. Era disperat. Imi face celebra injectie in cap… simt cum imi amorteste locul, cum parca s-a umflat acolo, dar tot mai simteam cand puneam mana si incepe circul:

eu: Siiiiimt, sa nu ma coaseti acum

Dna doctor: Hai bine, mai vrei sa-ti mai fac una?

Eu: Nuuuu, coaseti-ma. Poate acum mi-a mai venit mintea la cap.

Urat sentiment. Si jeleam. Pfuai. Zici ca se terminase lumea. Acum de nervi. Ca nu aveam ce sa fac, decat sa suport. Cel mai mult urasc cand ceva nu depinde de mine. Si de situatie in sine… cum dintr-o prostie, puteam sa mor daca picam mai aiurea.

Termina de cusut, imi infige o clema sau ce mama naibii era de am simtit-o pana in creieri, ba chiar am tipat de durere si cica maine sa ma duc sa mi-o scoata si peste 8 zile imi scoate firele. Si ca n-am voie sa ma spal pe cap…. si m-a ras pe toata portiunea cat m-a cusut… asa imi trebuie… daca n-am fost copil nastrusnic, sa imi sparg capul cat sunt mica, nu am antrenament acum. Dupa care a inceput distractia. Daca tot eram de-abia cusuta si proaspat leshinata, mergi la radiografie… si am poze cu capsorul meu… cred ca-s cele mai reusite poze, am iesit bine in ele, secsi 🙂

Pe urma mai mergi vreo 200 m in alt corp al spitalului la neurologie sa se uite pe film. pe urma intoarce-te la urgenta sa lasi ce scrisese doctorul, inclusiv foaia pe care am scris ca refuz internarea.

I-am disperat pe doctori si pe asistente, cat ma durea si cum imi curgeau lacrimile, dar tot in forma eram cu replicile a la Croco „bine ca nu m-am dat cu rimel azi ca mi se intindea tot de la cat m-am jelit si zicea lumea ca-s emo 🙂 „, ” dom’ doctor… e bun sau il schimb? capul zic…”…

Dr: „Va simtiti bine? Puteti sa mergeti sau va chem pe cineva cu caruciorul sa va duca?”

Eu: „Doamna, la picioare n-am nimic. Sunt doar cu capul” 🙂

 

Dr: „Ati mai leshinat cu alte ocazii?”

Eu: „Ooooo da…”

Dr: „Vad ca sunteti mandra”

Eu: „Nu, doar ca ma cunosc… si cu bune si cu nebune… asta sunt, alta mama nu mai face”

Iesim din spital. Eram cu mama si cu unul din soferi. Il intreb daca avem ceva urgent, baiatul zice ca nu-s sanatoasa si ca daca aveam eu mergeam la birou? Sa trec acasa, in pat cu mine!

Si-ajung acasa, bineinteles dupa ce am pus pe toata lumea pe jar…. ca intre timp circulase zvonul.

Si ma ia o stare … numai de bine nu… o stare de voma, cu dureri de cap… de toate alea… am zis ca gata, ma intorc la spital… si incep telefoanele sa-mi sune „daca ai nevoie de ceva, sa zici”… etc. Disparea anestezia…. simteam durerea la cotele reale… Dupa vreo 2 ore de chin, am reusit sa dorm vreo juma’ de ora si m-am trezit mult mai bine.

Le multumesc tuturor si imi cer scuze daca i-am ingrijorat.

Ada, ti pup, saru’mana pentru grija.

Mama mea si tatal meu, imi cer scuze ca v-am facut sa treceti prin asta. Cand a venit tata acasa, intr-un suflet, nu stia cum sa ma ia in brate mai repede si sa ma pupe, sa vada el ca sunt bine. Va iubesc! Va multumesc ca existati! Ii multumesc lui Dumnezeu si il rog sa va tina sanatosi!

Acum stau cu capul tzapan, sa nu ma ating… dorm numai pe partea dreapta sau pe burta si n-am stare. Nu m-am ridicat din pat. N-am avut voie nici sa fac miscari bruste… Maine mi-e o frica… presimt ca o sa ma doara groaznic.

D-asta nu am scris romanul…

Ba aflu acum mai pe seara ca a venit unul cu scandal, ca i-am promis ca azi ii dau o comanda si ca de ce nu e gata, ca nu sunt serioasa… ca i-au explicat colegii si el tot cu gura mare… in acest caz, maine ma voi duce la birou si va da ochii cu mine, o sa ii urez sa treaca prin ce am trecut eu sa vedem daca ii mai arde.


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

august 2009
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE