Daca mi s-ar spune ca numai o data in viata mai am dreptul sa fac o leapsa… as face doua! :)

Mai am o leapsa de la Mada, dar o sa o fac mai tarziu din motive obiective si anume nu am nimic nimicut in playlist la Winamp. Dar o sa rezolv si problema asta.

Ca sa nu zic ca nu fac si eu o leapsa, am furat leapsa de la Ada. Incep concentrarea.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să faci ce îţi place, ce ai face? O baie cu spuma si uleiuri … inainte sau dupa o partida de amor fierbinte 😀
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să iubeşti, pe cine ai iubi? Pe cine n-am apucat sa iubesc
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să vorbeşti, ce ai spune? Te iubesc!
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ţipi, de ce ai ţipa? De bucurie…ca am castigat la loto

Eu oricum tip, destul de des, de bucurie de cele mai multe ori… Ada stieeeeeeeeeeeeeeeeeee 🙂
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să râzi, de ce ai râde?  Din orice… chiar acum rad singura la monitor 🙂

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să plângi, de ce ai plânge? As plange ca n-o sa mai pot sa plang… nu sunt eu prea plangacioasa, insa un plans bun la timpul lui ma elibereaza de nervi si stres.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să bei, ce ai bea? Fresh de portocale
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să alergi, spre ce direcţie ai alerga?  Fara directie… as alerga pe malul marii pana as obosi… sa simt nisipul fin si valurile
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să desenezi, ce ai desena? Ceva abstract, o explozie de culori…
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să scrii, ce ai scrie? Povestea vietii mele
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să citeşti, ce ai citi? poezii de dragoste
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să furi, ce ai fura? Caise de la vecinul din dreapta
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ceri scuze, cui te-ai adresa? Tuturor, sa fiu sigura ca n-am suparat pe nimeni, cu sau fara intentie
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să răneşti, pe cine ai răni? Pe nimeni
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să te rogi, ce ai cere? Sa fim sanatosi… toti… sa fiu fericita, sa nu mai fiu nevoita sa muncesc ca disperata
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să dai, ce ai da? Orice mi s-ar cere.

Roman – partea a 12-a

O voce grava o trezeste pe Eve din visare. Se anunta urmatoarea statie. Celia ii spune ca vor cobori aici. Eve isi strange usor bagajul, il duce mai langa usa.. parca nu s-ar dezlipi de geam si de imaginile care ii fug prin fata ochilor.

Trenul se opreste. Cele doua fete coboara. Celia o intreaba cum a fost drumul, Eve e anesteziata. Se uita in stanga, in dreapta, analizeaza oamenii, cladirile. Si vede in departare varful turnului Eiffel.

E: E turnul, nu?

C: Da. O sa mergem sa il vezi.

E: De-abia astept. Si scuza-ma ca sunt asa tacuta, admir tot.

C: Stai linistita. Te vad ca esti entuziasmata. Ajungem repede acasa si de maine, dupa cursuri, mergem si vizitam cat se poate. E bine?

E: Daaaaaaaaaaa (si o strange in brate).

Ajung la casa Celiei, unde le asteapta parintii Celiei. Doi oameni buni, asta i-au inspirat Evelinei la prima vedere. Zambitori, calzi in vorba. Ii aduceau aminte de rasfaturile bunicilor. Eve isi vede camera, isi duce bagajul, face un dush si se lasa putin asteptata la masa. Parca si apa cand curgea, curgea frantuzeste… parca si aerul avea alta compozitie. Sau poate era ea prea entuziasmata. Simtea ca o sa fie o perioada pe care n-o va uita prea usor. O perioada fericita. Seara a fost mai mult decat isi imaginase ea. Oboseala incepe sa-si spuna cuvantul. De dormit a dormit neintoarsa.

Dimineata, dupa micul dejun, au plecat spre facultate. Celia o prezinta colegilor, Eve se integreaza repede. Dupa cursuri, Eve isi da seama ca au alt sistem, totul e mult mai interactiv, e altceva! Si ii place parca mai mult decat la ea la facultate cand se dicteaza in continuu. Da… ceva din ea avea origine franceza… parca era de cand se stie acolo. Era lumea ei, asa cum isi imaginase.

Celia o ia de mana si ii spune ca acum vor merge spre turn. Eve era numai un zambet, ar fi alergat pana acolo. Ajunse la turn, lume multa. Toata lumea facea poze. Celia ii face cateva poze cu turnul, vor sa faca si amandoua. Eve merge la un baiat de langa ele sa il roage sa le faca o poza impreuna. Cand se intoarce baiatul mai bine si se uita in ochii lui, parca il cunostea si nu stia de unde sa-l ia. Le face poza… si Eve isi face curaj si il intreaba:

E: Ne cunoastem de undeva sau te confund?

A: Am stat langa tine in avion. Sunt Alex.

 Da… chiar asa… de acolo il stia. El era tipul care tacuse tot drumul, nu ii zisese nici macar „Buna”. Si de ce il cheama Alex? Acum si-a adus aminte de Alex… ce-o face Alex al ei… nu il sunase astazi.

E: Si cu ce ocazie pe aici?

A: Schimb de experienta, sunt unul dintre studentii din anul III care au fost alesi sa vina in Paris.

E: Ce mica e lumea…. eu sunt una dintre studentii de anul I… inseamna ca suntem la aceeasi universitate. Nu ne-am vazut la universitate, ne vedem in Paris… ironia sortii 🙂

Amandoi au inceput sa rada.

E: Si ce planuri ai? Poate ne mai vedem sau vrei sa mergi cu noi?

A: Poate maine.

Fac schimb de numere de telefon.

 O zi plina de evenimente. Celia si Eve erau nedezlipite. Ca 2 surori. Se intelegeau de minune, radeau pana simteau ca le dau lacrimile. Ajunsa in patul ei, Eve deruleaza evenimentele din ziua care tocmai trecuse, le recapitula ca nu cumva sa uite ceva. Ajunge la Alex… cum s-au intalnit ei… Alex din Paris, anul III… ce chestie… parca ochii lui o hipnotizasera… nu putea sa-i uite. Si zambetul lui… felul cum vorbea… toate ii rasunau in cap. Adoarme gandindu-se la Alex… din Paris.