Roman – partea a 15-a

Intr-un final adoarme… cu sufletul impartit in doua, confuza si cu mustrari de constiinta.

Mai multe zile nu s-au mai vazut. Niciun telefon, niciun sms. Avand cursuri si ceva petreceri unde era Celia invitata, Eve mai uitase de Sebi. Si de Alex. Incerca sa se detaseze de tot si sa se relaxeze cat de cat. Se apropia plecarea.

Pe cand era la cursuri, Celia se intalneste pe coridoarele universitatii cu Sebi:

C: Heeeeei, ce faci?

S: Buna… uite bine, am tot avut treaba, am avut niste proiecte de facut impreuna cu gazda mea.

C: Aha. Iti place la noi?

S: Foarte mult.

C: Ma bucur, trebuie sa te las. Ma duc sa vad daca Eve e pregatita sa plecam acasa.

S: Apropo de Eve… trebuie sa te rog ceva.

Sebi ii spune ce are de gand. Celia promite sa-l ajute. Zambesc amandoi strengareste si isi iau la revedere.

A doua seara, Celia merge la Eve in camera.

C: Eve, hai imbraca-te frumos ca mergem la un restaurant luxos.

E: Cu ce ocazie?

C: O zi de nastere a unui prieten.

E: Si in cat timp sa fiu gata?

C: Intr-o juma’ de ora plecam.

E: Jumatate de ora?

C: Daaaa, atat. Hai, ca daca mai vorbim 10 minute nu mai ai timp sa te faci frumoasa.

E: Bine, o sa fiu gata repede.

 Eve merge la Celia in camera. Celia nu era foarte eleganta.

E: Sunt gata. Tu de ce nu esti gata?

C: Pai sunt.

E: Mi-ai zis sa ma imbrac elegant, imi iau cea mai frumoasa rochie, m-am machiat si tu mergi in pantaloni si bluza?

C: Esti foarte frumoasa. Nu mai pune atatea intrebari. Hai sa mergem la masina ca am intarziat.

E: Cadou!!!! Nu luam niciun cadou?

C: Nu e nevoie. Si-a primit cadoul din partea noastra, a colegilor.

E: Ok. Hai.

 Ajung la restaurant. Coboara.

C: Hai mergi inauntru ca vin si eu in 5 minute, astept pe cineva la masina.

E: Pai si eu cum intru singura? Ca nu cunosc pe nimeni.

C: Hai ca sunt colegii mei. Am putina treaba, vin si eu.

E: Lasa, mai bine te astept.

C: Mergi inauntru. Nu mai fi incapatanata, ca nu te mananca nimeni.

E: Bine.

Eve intra. Se uita imprejur. Restaurantul i-a taiat rasuflarea. parca era alta lume. Asa de elegant… flori, lumanari. Si nu era nimeni. Unde e petrecerea? Unde-s colegii? Vede un ospatar si il intreaba daca stie ceva de o petrecere de zi de nastere… i se raspunde ca nu au nicio petrecere. Eve e convinsa ca a gresit restaurantul, iese sa-i spuna Celiei.

Celia nu mai era in fata restaurantului. Eve nu mai intelege nimic. O lasase acolo? Isi cauta telefonul in geanta. Isi aude numele. Se intoarce. Era Sebi. Aranjat. La costum. Da… sigur era si el invitat la petrecere, cum de nu se gandise?

E: Sebi, ce ma bucur sa te vad. Esti si tu invitat, nu? Nu stiu unde a plecat Celia, acum o sunam.

S: Hai inauntru. O suni mai tarziu.

E: Dar nu stiu unde e. Stai sa vad.

S: E acasa. Stai linistita.

E: Cum acasa? Ce sa faca acum acasa? Si petrecerea?

S: Petrecerea e in doi. Te rog.

Si ii intinde bratul.

Eve incepe sa priceapa. Intra in restaurant la bratul lui Sebi.

Muzica in surdina. Atmosfera romantica.

Incepe o melodie.

Sebi o invita pe Eve la dans. O ia de mana. Atingerea mainilor parca e magica. Fiorii prind viata. Le strabat trupurile. Inimile bat tot mai tare. Sebi se apropie, o strange la piept, se lasa purtati de muzica. Se uita unul in ochii celuilalt. Se sorbeau din priviri.

S: Nici nu stii cat am visat seara asta… cat am planuit-o.

E: Eu tot mai cred ca visez. Sunt in bratele tale. Atmosfera. Muzica. Tu.

S: Draga mea domnita, tu esti un vis, esti visul meu. De cand te-am vazut.

O strange in brate. Tacere. Cuvintele nu-si au rostul. Parca respiratia lor, bataile inimilor acopera muzica. Nu… nu mai danseaza pe melodia din fundal, danseaza pe ritmul batailor inimilor. Eve inchide ochii… poate e un vis… isi simte buzele apasate… umede… tot ce simtea, se inzecise. Nu, nu va deschide ochii. Daca dispare tot?