Arhivă pentru 15 iulie 2009

De ce m-am zbarlit azi

Ieri a venit o tanti foarte dragutza cu un morman de foi scrise si poze si a zis ca vrea sa-i fac o carte copertata, scris cu auriu pe coperta, sa fie ceva gigea, ca e pentru sotul ei, cadou pentru cei 20 de ani de casnicie.

Foarte dragutz am zis, am rasfoit putin, viata lor in poze si cuvinte. Induiosator.

Azi insa, cand am inceput sa tastez, am simtit cum mi se zbarleste pielea pe mine.

„Dupa 20 de ani alaturi de tine … iti multumesc pentru tot si nu mai vreau sa-ti spun decat: TE IUBESC!

….

Dragostea ta mi-a fost cel mai scump dar …”

” O poveste fara sfarsit sta scrisa in inimile noastre, o poveste ce am inceput-o impreuna in urma cu 20 de ani, tinandu-ne de mana, privindu-ne in ochi si zambind fericiti …. povestea noastra va continua si tu vei fi iubit asa cum meriti, sa ne iubesti si tu asa cum ne dorim, sa ne fii aproape si sa ne luminezi vietile cum ai facut-o si pana acum …”

Si acum cand am scris iarasi aceste randuri, simt cum s-a zbarlit pielea pe mine. Poate suna siropos… dar e de admirat.

Saptamana trecuta am vazut 2 batranei tinandu-se de mana, plimbandu-se in parc. Si ma gandeam… vreau si eu asa ceva, vreau si eu o iubire sa reziste in timp, sa am cu cine sa ma plimb de mana la 80 de ani.

Poate ca n-a fost totul lapte si miere toti acei 20 de ani, dar lucrurile urate s-au uitat, si-aduc aminte si de clipele grele pe care le-au depasit tot impreuna, cum baiatul lor i-a tinut uniti.

Iubirea cica se duce odata cu timpul, cu mormanul de griji care creste de la an la an, ramane respectul, comunicarea si intelegerea.

Eu pe oamenii astia ii respect. Ii respect pentru ca au stiut sa reziste, pe doamna o respect pentru ca ii face sotului o asemenea surpriza. Ii respect pentru ca in toate pozele se citeste fericirea in ochii lor, ii respect pentru cum se privesc, pentru cum se tin de mana.

Roman – partea a 19-a

Odata iesita din salon, Eve e asteptata de catre mama sa. O vede ca are lacrimi in ochi.

Mama: Ce e Eve?

E: Cate bandaje are…. nu ma asteptam.

M: Important e ca e norocos si o sa se faca bine.

E: Mama, m-a cerut de nevasta.

M: Da, mama, stiu…

E: Cum adica stii?

M: Pai ti-am zis ca a facut accidentul dupa ce a plecat de la noi de acasa.

E: Da, mi-ai zis pe drum spre spital.

M: Venise sa ne spuna ca vrea sa te ceara de sotie pe aeroport, cand coborai din avion. A venit sa vada ce parere avem, sa ne spuna ca te iubeste si ca o sa aiba grija de tine.

E: Ooof.

M: Ce e, Eve?

E: Nimic…. cum e si viata asta. Mama, eu nu vreau sa ma marit cu el.

M: De ce, scumpa mea? E un baiat bun, te iubeste, sunteti impreuna de atata timp. Ce s-a intamplat?

E: Nu pot si punct. Dar nu vreau nici sa-i spun acum cat e inca in spital.

M: Eve, mai gandeste-te. Uite saracu’ ce a patit, a venit sa te ceara de la noi si a ajuns in coma. Te-a cerut de nevasta si tu nu vrei. De ce nu vrei sa te mariti?

E: Mama, tu nu ai fost cu el toti anii astia, eu am fost. Si cat am vrut eu sa fie bine si plangeam din cauza tampeniilor lui, pe el il durea undeva, acum cand i-a venit mintea la cap si vrea el sa fie bine si s-a schimbat, parca nu ma mai impresioneaza cu nimic. Nu stiu… nu mai simt eu ce trebuie. Poate daca se schimba mai devreme… chiar nu stiu ce sa-ti zic, cert e ca nu ma pot casatori acum cu el.

M: Scumpa mea, fa cum simti, nu trebuie sa te simti obligata, dar nici sa iti para rau mai tarziu. Gandeste-te bine.

Eve pleaca. Prea multe se intamplasera intr-un timp asa scurt. Parca nu realizeaza ca ei i se intampla toate lucrurile astea. Vroia sa fie singura. Merge intr-un parc de langa spital. Vroia sa-si puna gandurile in ordine, sa incerce sa-si dea seama de tot ce i se intampla.

Se aseaza pe o banca. La soare. Se face comoda. Inchide ochii si incearca sa uite de toti si de tot. Vreo 5 secunde. Ca ii suna telefonul. Era Sebi.

S: Ce face, iubirea mea?

E: Face…. numai tampenii. Zici ca-s intr-un film. Nu-mi vine sa cred.

S: Ce ai patit?

E: Alex… m-a cerut de nevasta. A facut accidentul cand pleca de la ai mei ca sa ma ceara. Nu mai poate trai fara mine. N-am putut sa-i zic nimic. Ce sa fac eu acum? Daca il vezi cum arata, plin de bandaje, cu ochii umflati, vanatai … mi se rupe inima.

S: Simteam ca o sa se intample ceva aiurea. Eve, nu te lasa influentata. Nu face ceva din mila, din obligatie.

E: Nici nu mai stiu ce simt, ce vreau. Sunt bulversata total. Eu inca nu constientizez tot.

S: Draga mea, eu iti spun atat: Te iubesc si am incredere in tine. Fa ceea ce crezi tu ca e mai bine. Nu vreau sa te zapacesc si mai rau. Stiu ca ma iubesti, nu trebuie sa-mi spui, am simtit cum ne bateau inimile cand eram imbratisati. De aceea, nu pot sa-ti zic nimic. Trebuie sa alegi singura ce vrei sa faci. Eu voi fi langa tine indiferent de alegere. Nu vreau sa te presez si nici sa te influentez.

Evelinei ii curg lacrimile pe obraz.

E: Sebi… stii care e culmea? Ca si eu te iubesc! Mult! Doar ca sunt asa prostovanca… nu pot sa il las pe Alex pe patul de spital, cand intr-un fel din cauza mea e acolo.

S: Termina cu astea. Ca nu e din cauza ta. Ai intrat tu cu masina in el?

E: Nu, dar….

S: Niciun dar!

E: Oricum nu pot sa-i fac asa ceva. Vorbim maine? Te rog! Nu ma simt in stare acum si nu vreau nici sa vorbesc aiureli.

S: Bine, iubire. Ai grija de tine, te rog. Si poti sa ma suni la orice ora. Te iubesc! Sa nu uiti asta!

E: Si eu te iubesc. Multumesc pentru intelegere. Te-as saruta, dar esti departe.

S: O sa fie timp si de saruturi. La revedere, draga mea.

Eve isi reia pozitia… relaxata, ochii inchisi, soarele o rasfata. Aude pasi. Mai auzise, se auzeau si se pierdeau in departare… doar nu era singura in parc. Pasii se opresc langa ea. Sigur i s-a parut. Iar isi lasa gandurile libere… sa zboare unde vor ele. Si cum statea cu ochii inchisi, cineva o saruta. Era un sarut cunoscut… s-a lasat purtata de val… n-a deschis ochii… se saruta si nu stia cu cine, de fapt n-avea confirmare. Deschide ochii. Inima ei n-avea cum s-o insele.

E: Sebi !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sare de pe banca si il imbratiseaza.

S: De unde ai stiut ca sunt eu?

E: Ti-am ascultat inima. N-am uitat cum bate. 🙂

S: Daca te saruta un strain?

E: Norocul lui ca il confundam cu tine 😛 Da’ cum de esti aici? De unde ai stiut?

S: Mi-ai zis la telefon ca m-ai saruta. Te asteptam la iesire din spital. Am zis sa nu te las singura. Te-am vazut ingandurata indreptandu-te spre parc si am zis sa te las sa te linistesti, pe urma m-am razgandit.

E: Ce bine imi pare ca esti aici. Ia-ma in brate sa uit de tot.

Eve se cuibareste in bratele lui Sebi si raman asa. Ba chiar atipeste. Sebi parca nici n-ar respira… sa nu cumva sa o trezeasca. Ii amortise piciorul. Dar daca se misca, poate o trezeste, mai bine sta asa. La un moment dat se aud niste claxoane, niste nervosi la volan… Eve se trezeste.

E: Am adormit.

S: Da, te-am lasat sa te odihnesti.

E: Ce bine e la tine in brate.

S: Stii ca-s disponibil oricand ai nevoie de mine pe post de perna 🙂

E: E tarziu… ma intorc la spital. Nu mai pot sa stau.

S: Hai sa te conduc si vorbim mai tarziu sau maine, cand vrei tu. E bine asa?

E: Da.

Se indreapta spre spital… intr-o mica plimbare, tinandu-se de mana. Sebi o saruta, ii spune la revedere. Eve intra in spital.

 


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

iulie 2009
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE