Arhivă pentru 17 iulie 2009

Roman – partea a 20-a

Eve se indreapta spre salonul lui Alex.

Parintii lui Alex erau langa usa salonului. Eve e cu gandurile departe, merge din inertie, vrea sa intre.

Mama lui Alex o opreste. Atunci Eve observa ca plange.

Ceva se intamplase. Dar ce?

E: Ce s-a intamplat?

Mama lui Alex: Alex… l-au luat medicii, a facut alergie la nu stiu medicament ce i l-au dat acum dupa-amiaza.

E: Cum naiba? E de atatea zile in spital si nu au vazut la ce e alergic? Ce doctori sunt astia? Unde e?

M: Stai linsitita. Asteptam sa vedem ce se intampla si sa ne rugam sa fie bine. Altceva oricum nu avem ce face.

E: Nu pot sa cred… de-abia scapase de ce era mai greu.

M: Da’ unde ai fost? Ca ma intreba de tine, era ingrijorat de cum esti dupa ce l-ai vazut.

E: Paaai, am fost in parc. Sa am relaxez putin.

Cum naiba se intampla toate cand plec? Daca stiam ca se face bine, macar puteam sa-l abordez cumva… Multe ganduri acum in capul Evelinei.

Apare un doctor.

Mama lui Alex: Domnul doctor, va rog, spuneti-ne cum e baiatul!

Doctorul: E stabil acum. E sub supraveghere. Insa organismul e inca slabit dupa accident. Sa vedem cum o sa fie maine. Speram ca a trecut greul. Maine o sa puteti merge la el. Pana atunci, mai bine mergeti acasa si odihniti-va.

Se hotarasc sa mearga acasa.

Noaptea a fost mult prea lunga. Si oricum, alba. Pentru Eve, cel putin.

Dimineata era prezenta la spital. Dupa cateva ore de asteptari, o asistenta ii spune ca poate sa intre. Intra.

Alex inca dormea. Se aseaza pe un scaun langa pat. Usor… sa nu faca zgomot si sa-l trezeasca. Nu-si ia privirea de la el. Parca se deruleaza toata relatia lor, cu bune si cu rele. Mult prea multe rele. Dar cand ajunge la prezent, isi da seama cat de schimbat e. Tresare … ii vibra telefonul, pe urma suna… tare… Alex deschide ochii.

A: Eve…

Eve se uita la telefon. Sebi. Parca niciodata nu se auzea asa tare telefonul, in salon, atunci parca se auzea si de la 2 strazi distanta. Ezita. Sa inchida, sa iasa sa vorbeasca…

A: De ce nu raspunzi?

E: Lasa, ca inchid, vorbesc mai tarziu.

Respinge apelul.

E: Cum te mai simti?

A: Sunt gata de valsul mirilor. Glumesc 🙂

E: Lasa valsatul, tu fa-te bine. Asta e mai important. E bine ca iti arde de vals, dupa ce ieri eram terminati.

A: Din cauza mea… scap de una, dau de alta… n-am vrut sa va pun sa treceti prin asa ceva

E: Shhht, ca nu e vina ta, o sa treaca si asta. Odihneste-te!

A: Eve, m-am gandit. Cred ca tu nu ma mai iubesti. Nu vreau sa stai cu mine din mila.

E: De unde naiba iti vin ideile astea? Nu mai gandi in starea asta, ca gandesti prost.

A: Am vazut in ochii tai cand te-am cerut de sotie. Si ce am vazut, nu era bucurie. Poate erai inca sub socul ca m-ai vazut bandajat si am inteles eu gresit reactia.

E: Aiurezi. Lasa… ca o sa ne si casatorim, o sa facem de toate.. deocamdata tu trebuie sa te faci bine.

A: Nu stii cat ma bucur ca esti langa mine. Faptul ca te vad si te aud e cel mai bun medicament. Faptul ca vad ca te-am facut sa suferi si sa stai cu griji din cauza mea, ma face sa fiu puternic, sa vreau sa ma fac bine si mai repede, sa te rasplatesc cumva.

E: Ia si dormi. Organismul tau e slabit.

A: Promiti sa nu pleci de langa mine?

E: Promit.

Alex adoarme. Eve iese din salon. Il suna pe Sebi.

E: Ai innebunit? Eram langa Alex.

S: Scuze, n-am stiut. Buna ziua, soare! 🙂

E: Soare… iar a avut parte de complicatii, nu iti explic acum, dar… ti-am zis… nu ma mai suna, ca nu prea pot sa vorbesc, te sun eu cand pot.

S: Eve, scuze, dar vroiam sa te salut, sa vad ce faci, n-aveam de unde sa stiu …

E: De fapt… cred ca e mai bine sa nu mai vorbim deloc, sa ne mai clarificam sentimentele, eu asa sunt intr-o situatie prea complicata, trebuie sa fiu langa Alex.

S: Eve… esti sigura ca asta vrei?

E: Da, o perioada cel putin, da! Trebuie! Altfel innebunesc! Si cu gandul la tine si cu gandul la el. Si nu vreau nici sa-l ranesc in momentele astea. E mai bine asa.

S: Te iubesc!

E: Sebi, nu face sa-mi si mai greu, te rog, si-asa nu mai pot. Orice as face as suferi, eu sau cei din jur. Asa am hotarat. Te rog sa-mi respecti decizia.

S: Bine, iubita mea. Daca tu crezi ca asa o sa iti fie mai bine, ma sacrific… voi face  ceea ce iti doresti, desi o sa mi se rupa sufletul sa nu te aud, sa nu te vad, sa nu mai pot sa te strang in brate.

E: Nu mai pot sa vorbesc. Trebuie sa inchid. Pa!

Lacrimile-i curg pe obrazi. Avea cea mai urata senzatie, ceva se rupsese in ea. Dar era cea mai buna solutie.


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

iulie 2009
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE