Prima „pata”

Daca tot v-am povestit de basket si copilarie in post-ul anterior…. nu am putut sa nu-mi aduc aminte de prima mea „iubire”, mai bine spus, prima mea pata pusa pe un baiat 🙂

Hai ca prin clasa a 5-a nu imi prea ardea mie de relatii si nu vroiam sa ii cuceresc, aveam eu altele pe cap atunci, eram ocupata cu basket-ul, mersul la strand, invatatul, probleme existentiale 😛 dar prin clasa a 8-a deja eram o „tanara domnisoara”. Deja parca priveam cu alti ochi un baiat, venea cu prietenii la basket. Nu era foarte bun la basket, insa era dragutz, inalt, saten, avea niste ochi superbi, ce sa mai …. printzul meu calare la momentul respectiv, insa destinul ne-a fost potrivnic 🙂

Eu la 15 ani, el la vreo 20 ani…. diferenta nu era mare, doar daca eram si eu mai mare poate aveam sanse. Diferenta dintre mine si prietenul meu actual este tot de 5 ani, doar ca l-am cunoscut la 17 ani, nu ca as fost prea mare atunci, dar macar nu mai eram un copil. Ca o paranteza, si acum am problema asta, multa lume nu ma ia in serios pentru ca vede in mine un copil. Oricum, nu imi placeau baietii de varsta mea, imi pareau prea „copii”, eu vroiam pe cineva care sa ma respecte, sa fi trecut cat de cat de nebuniile varstei de 18-20 ani, sa fi experimentat destul cat sa nu ma faca sa plang, sa fie mai matur in gandire decat mine, ideea era ca nu aveam de gand sa cresc eu vreun barbat si sa il invat, mai bine sa ma creasca el pe mine 😛

Sa revenim la … Marius, ca asa il chema. Nu ne-am sarutat, n-am fost impreuna, n-a fost nimic, decat o nebunie din partea mea, insa traita cu  intensitate maxima.

Eu nu prea stiam sa ma ascund, se vedea de la o posta ca-s leshinata dupa el. El stia, se amuza, insa nu a incercat nici macar o singura data sa profite. Eu plangeam ca nu imi acorda atentie, ca iesea cu altele, ce sa mai…. o adevarata drama pe vremea aia 🙂 Stiam si cand e ziua lui de nastere, stiu si acum, 9 august 😛 si intr-un an chiar i-am luat cadou un parfum (Brut, de-abia aparuse atunci, era cel mai smecher 🙂 ), a ramas placut surprins… si probabil, gestul meu l-a pus pe ganduri ca m-a luat la o discutie intr-o zi. Mi-a zis „Esti foarte dragutza, te respect si tocmai d-aia vreau sa intelegi ca nu o sa fie nimic intre noi, pentru ca tu esti mica si eu vreau altceva de la o relatie”. Am apreciat foarte mult lucrul asta si m-a ajutat intr-un fel sa ma resemnez, insa am ramas prieteni, desi eu incercam sa ma controlez si mi-a prins bine, asa am invatat sa am autocontrol.

Ne-am intalnit o data in oras, intr-o sambata seara, ma plimbam prin parc cu niste prietene (acum nu imi mai misc fundul din masina, nu mai stiu sa ma plimb prin parc), si… il vad pe EL….nu-mi venea sa cred!!! Era Marius, pentru mine cel mai frumos, cel mai destept…. deja eram mai mare, ma schimbasem, mai sa nu ma recunoasca! Am stat la vorba putin, nu puteam sa tin fetele prea mult pe loc… si ne-am luat ramas-bun. Cand ne-am intors am trecut tot pe acolo din greseala (mint, logic, intentionat, disperam sa vad daca mai e acolo, sa-l mai vad o data 🙂 ) si era!!!! Inima batea, tare tare, incepea starea de idioteala…nu mai stiam ce zic, ma comportam ciudat, vorbeam numai prostii, si eu ma miram ce idiotenii scoteam pe gura… dar el a zambit, m-a vazut ca-s zapacita si zice „hai sa ne plimbam, poti sa le lasi pe prietenele tale putin?”. Atat asteptam, eram toata numai un zambet, nu mai vedeam, nu mai auzeam, si ne-am plimbat, imi spune cat m-am schimbat, in bine, normal. Si cum ne plimbam noi, m-a luat de mana… in momentul ala am simtit ca ma ia cu leshin, atat de fericita am fost! Si m-a dus acasa, am vorbit, am ras, asteptam sa ma sarute ca na, visasem la momentul ala numai eu stiu cat… si nu, m-a pupat pe obraz, mi-a zis ca inca nu s-a potolit si nu merit sa-si bata joc…. Iar am oftat prelung, m-am resemnat … De fiecare data cand il vedeam, ma lua batzaiala, dar invatasem sa ma controlez, sa zambesc si sa vorbesc normal in prezenta lui. A fost atat de puternica „pata”  incat si dupa ce l-am revazut ultima oara acum vreo 4 ani (nu ne mai vazusem de vreo 8 ani), tot am simtit golul ala in stomac, parca aveam iar 15 ani. Bine, ca nu m-am mai purtat ca la 15 ani 🙂 se schimbasera datele problemei cu mult.