Vine ziua cand Eve va lasa Ploiesti-ul pentru capitala noastra cea iubita. Va fi la facultate, singura… intr-un oras mare.
Bagajelul sus in masina. La drum. Nu prea lung, ce-i drept. Ajunge la noua ei casa. Eve e incantata. Proprietarii o asteptau ca sa o cunoasca. Oameni foarte dragutzi, s-au placut reciproc. Singurul lucru care o „deranja” e ca scara era plina de pensionari. Pana la urma nu facea petreceri… nu era asa o mare buba. Ba chiar vecina din fata ei cica o ajuta si sa ii lase ei banii de intretinere, ca ii plateste ea. Viitorul suna bine.
Dupa ce isi aseaza lucrurile in sifonier, se aseaza pe canapea, isi pune un pahar de suc, se face comoda … si se simte ca acasa. Era multumita. Incepea o noua etapa din viata ei. Il suna pe Alex:
E: Stii ce fac?
A: Nu stiu… ce faci?
E: Stau in canapeaua mea.. ma uit la televizorul meu si vorbesc cu tine la telefon.
A: Ce bine-ti merge.
E: Da… imi place tot. Sunt foarte entuziasmata.
A: Ma bucur ca iti place. Cand mergi la facultate?
E: Maine e ziua cea mare. Sper sa am niste colegi super. Hai ca vorbim maine si iti zic ce si cum.
A: Bine, Eve. Iti tin pumnii sa fie bine.
E: Te pup.
A: Si eu.
Dimineata urmatoare se trezeste plina de viata, se indreapta spre facultate, lume muuuuuuuuuulta, nicio fatza cunoscuta. Se aude in microfon „Facultatea de Drept – anul I” in Amfiteatrul 3. Unde e Amfiteatrul 3? Intreaba din om in om si ajunge. Isi gaseste un loc…. se aseaza… asculta…. socializeaza putin, pareau oameni ok. In sfarsit se impart pe grupe, ea e in grupa 1, cu inca 40 de oameni. Noii colegi. Se hotarasc sa se cunoasca mai bine, sa ramana la un suc la un restaurant din apropiere. Super ok colegii. De viata. Viata de student.
Incep cursurile. Zi de zi alaturi de colegi. Pixuri intregi consumate. Top-uri de coli. Se facea carte pe bune. Standardele erau inalte, profesorii exigenti. Eve avea un gand. Sa invete, sa reuseasca sa ia bursa.
Mai o zi de nastere, mai o petrecere cu colegii, mai un suc, Eve reuseste sa rupa o inima. El, Marius, un tip inalt, saten, ochi verzi, innebunit dupa ea. Era destul de discret, stia ca are prieten, o auzea cand vorbea cu colegele, nu a insistat, nu a intervenit. Eve si-a dat seama intr-un tarziu… in sesiune, cand se vaita intre 2 cursuri ca a vazut capsuni din tramvai si ca nu mai poate de pofta. Marius a lipsit de la curs si a mers sa-i cumpere capsuni. Eve a fost impresionata… de-abia atunci a realizat ca Marius o placea.
Fiti fericiti! 
prima!
oh, yeah, sunt prima, prima, prima xD
acu’ sa citim! 😀
cam scurtuta aceasta parte.
nu ai detaliat foarte mult despre marius,,
si emotiile care le avea..
hmm, bazeaza-te mai mult pe descriere, croco.
in rest, imi place! 😀
Madaaaaa, prima 🙂 bravos
Pai ce sa fac eu daca Eve nu e asa emotiva? 😀
Cam scurtuta ca nu prea am avut nici timp, nici inspiratiune si vroiam sa trec de momentele astea „moarte” de inceput de facultate, ca asa am idei de actiune 🙂
oh, ok, atunci asteptam. 😀
pun pariu ca alexutzu o sa’i sparga niste dintzisori lui marius>:)
Sună bine, începe să se profileze şi o posibilitate de răzbunare pentru toate făcutele şi nefăcutele de la Alex. Ba chiar ar putea deveni ceva serios şi mai pe inima Evelinei. Iar Alex n-are ce comenta, şi-a asumat trecerea în plan secund când a rămas în Ploieşti. Vorba aia: ochii care nu se văd… Spor la scris!
eu pun pariu ca „alexutzu” o sa ramana cu buza umflata, la propriu si la figurat
de unde stim daca marius nu e un culturist sau stie karate?
Văd că nu se înghesuie lumea cu titluri, toţi citesc fără să „plătească”. Încă mă mai gândesc şi eu la titlu, poate chiar ar fi bine să nici nu-l ai încă, să nu-ţi influenţeze cursul poveştii.
@ Xayide şi Rae: De ce trebuie să se termine cu cafteală? Vreţi voi să vedeţi sânge?
dorin, eu vreau doar ca fiecare sa primeasca ce merita. si marius ala daca o sa se atinga de femeia altuia, o sa o pateasca..ca imediat ma introduce si pe mine croco in carte (macar episodic):D!
ma dar tantaloaica rau eve asta a ta
in ploiesti exista upg-ul(univeristatea petrol-gaze din ploiesti)
dc mama naibii a trebuit sa plece in bucuresti,un oras mult mai scump si mai mare si mai poluant cand si la upg sunt o muyltime de facultati care-ti pot creea un viitor stralucit?
iar a cunoscut un baiat?
mi se pare mie sau e cam curva hoata gagica asta?
o fi si gravida de are pofte,parca facuse un avort,urneaza un al doilea sau cum?
titlu->viata unei personalitati
Neataa..
MA ce frumos suna primele zile de facultate. La naiba! Eu cred ca am nimerit in alt Bucuresti 😆
Draguta si partea asta..
Dorin subscriu referitor la partea cu titlul..cand e pe la final sa faca suri a mea un concurs sa ii punem titlu 😀
Aoleo… cat de heartbreaker e fata asta… dar tot degeaba daca se gandeste la golanul ala de acasa 😆 . Dar ce sa-i faci, inimii nu-i poti porunci! Mai cunosc eu pe una magnet pt barbati nepotriviti. 😛
Tiger1 mi se pare un picut cam misogin, judeca un pic cam repede, imi cer scuze daca nu e asa, dar la urma urmei e o poveste, trebuie sa urmaresti firul, nu sa judeci personajele si sa iei totul mot-a-mot.
xayide cea razboinica! 😀
Rae, o sa vezi … si LA MULTI ANI! 🙂
dorin, de aici cred ca imi place mult mai mult romanul
gasim noi un titlu 😀 daca nu si nu, ii zicem TITLU 🙂
tiger, esti rau acum… exista si in Ploiesti universitate, de acord cu tine, dar poate vroia sa fie mai departe de casa, sa se descurce putin singura, sa aiba mai multe posibilitati, in Bucuresti oricum ai mai multe sanse de afirmare
Si pe Marius l-a cunoscut la facultate, sunt colegi, nu s-a intamplat nimic intre ei, doar el e leshinat dupa ea si cam atat.
Cat despre avort, cred ca judeci mult prea aspru, a regretat mult inconstienta si naivitatea care au dus la acel avort, plus ca acum ia anticonceptionale 🙂
Mama, mai stii tu pe cineva? 😀
crocoditzo,te cam dai de gol gagico;)
„Si pe Marius l-a cunoscut la facultate, sunt colegi, nu s-a intamplat nimic intre NOI, doar el e leshinat dupa ea si cam atat.”
si cum zice o vorba din popor…”nicaieri nu e mai bine ca acasa”
tiger, nu am cu ce sa ma dau de gol, ii tineam partea lui Eve …
ce vrei, e tarziu… sunt obosita, mai greseste omul 🙂
Oricum, eu de multe ori ma pun in pielea ei, mai ales sa va cum as reactiona intr-o anumita situatie, situatie de care poate nu m-am lovit, dar se loveste ea. Chiar povesteam cuiva… mai ales cand am scris partea cu avortul, efectiv aveam lacrimi in ochi… m-am transpus cu totul, parca eram eu… si Eve e un pic din sufletul meu, ca e creatia mea 🙂
ecsacccttt!
eu, RAZBOINICA!
Croco..mersiiii >:D< :*
vrajeala
una e sa povestesti despre un personaj imaginar si alta e sa povestesti despre tine;)
tiger1, oricum povestea a inceput de la povestea mea de viata. Asta nu e un secret. Am mai spus-o. Dar am condimentat si o sa condimentez. Sunt chestii care nu mi s-au intamplat mie, dar crede-ma, le-am vazut traite de altii si le-am trait ca si cand mi s-ar fi intamplat mie sau pur si simplu le-am bagat in roman pentru intriga.
Nu e vrajeala. Nu pot si nici nu vreau sa te conving.
Esti baiat mare si vaccinat. 🙂