Arhivă pentru 5 iunie 2009

In excursie prin tzara

Daaaaaa, de cand am zis sa va povestesc cap-coada si iaca a venit magicul moment.

Intr-o frumoasa zi de joi, mi-am suit geamantanul imens si funduletul in masina, destinatia Ardeal. Drumul lung, mult prea lung pentru mine, dar a meritat. Dupa ce am trecut de Brasov, drumul mi-a captat atentia. La un moment dat vedeam de departe ceva frumos, o cetate, niste case, era Sighisoara. Cand am intrat in Sighisoara am avut un sentiment d-ala ciudat, da’ bun, cand am vazut stradutele, parca totul parea dintr-o poveste, de pe vremuri, ma mai trezea la realitate cate o vila-pensiune mai moderna. Odata ajunsi la destinatie, deja ne gandeam ce sa vizitam, pe unde sa mergem, ca aveam o zi libera inainte de a merge la nunta. Am uitat sa va spun am prins o vreme bunaaaa… ploaie non stop. Si cea mai tare faza a fost ca noi am plecat in pantaloni scurti, bretelute ca na, doar prin capitala erau 35 de grade si cand am ajuns acolo si ne-am dat jos din masina a inceput toata lumea sa rada si noi sa tremuram de nu ne mai opream. Bineinteles ca am avut juma’ de sifonier la mine, dar n-am nimerit jumatatea buna, trebuia sa o iau pe aia mai de iarna 🙂

Intr-un final ne-am hotarat sa mergem la o pastravarie si plecam noi mai pe ploaie, mai pe innorat, cu gandul sa pescuim, sa papam, sa ne simtim bine. Dupa aventuri, ne-a luat un radar ascuns bine cu 97 km/h in localitate, platit in puncte (6 la numar) + 540 lei amenda platita pe loc, adica la jumatate 270 lei, am ajuns la pastravaria din Campul Cetatii, undeva la vreo 17 km de Sovata. V-o recomand cu drag. Cum ploua si nu pescuia nimeni, am zis sa mergem direct sa papam. Mi-am luat un pastrav la gratar cu  cartofi nature si mujdei cu boia reteta casei, desi una lume a preferat ceafa de porc cu cartofi prajiti 🙂 Pastravul a fost foarte bun, am papat tot, mi-am comandat si clatite cu finetti (v-am zis ca sunt clatitoholica, da?), ca dupa pastrav sunt excelente, dupa care am simtit ca nu mai pot sa ma misc si eram buna de rostogolit la cat mancasem. Langa Hanul asta Pescaresc era o dugheana cu chestiute micute cum sunt targuletele alea de la munte cu rummy, table, lingurite, cani, tot felul de minuni si mi-am luat 3 sobolani facuti manual, care ulterior au fost si personaje principale pentru niste portii bune de ras (i-am pus in pantofii nashului, in camera finilor si s-au speriat 🙂 ). Tot in fata hanului, o rulota cu fantasticul kurtos. Daca stiti zona, atunci trebuie sa stiti ca peste tot este scris in 2 limbi, respectiv romana si maghiara. Nu ca asta ar fi o problema sau ca m-ar fi deranjat in mod special, dar una lume nu vroia sau nu stia sa vorbeasca romaneste. Buuun, plecam, pe drumul de intors, cu burtica plina parca vedeam altfel viata. Am remarcat portile masive din lemn cu diverse motive incrustrate. Le-am pozat cat am putut de mult. Si am oprit la niste sere…. cu milioane de flori, de toate culori, mi-am luat si vreo 5 ghivece ca n-ai cum sa opresti acolo si sa rezisti sa nu iti cumperi ceva, mai ales ca preturile erau super acceptabile, de la 1 leu la vreo 30 lei. Aaaa, pana si statiile autobuz erau din lemn, ca si portile. Foarte interesant mi s-a parut.

De nunta v-am povestit cam cum a fost. A doua zi fiind soare, am zis sa vizitam o salina de prin zona, ba sa mergem la Cluj, ba sa vizitam Sighisoara si pana la urma ne-am hotarat sa mai dam o fuga la pastravarie ca tare ne placuse si fiind vremea frumoasa, poate si pescuim. Toata lumea s-a imbarcat in masinute, de data asta ne-am luat si detectorul de radar cu noi, am scapat de amenda, tot in acelasi loc fiind amplasat radarul, si am ajuns la pastravarie. Lume multa in jurul baltii. Undite din 5 in 5 metri. Primul care si-a luat undita a fost izbitul, am zis ca vreau si eu, fiind prima oara cand dau la peste, ca asa act de prezenta am mai facut pe balti. Mi-am ales eu o undita, costa 2 lei sa o inchiriezi, si m-am pus pe marginea baltii. La vreo cateva minute, hopaaaaaa pestele in undita mea. Fericire mare, am tras asa de tare undita din apa de am plimbat pestele prin aer de l-am ametit. Toata balta se uita la mine ca eu tipam „am prins un pesteeeeeeeeeeeee, mama catamai pestele” 🙂 Asta a fost doar inceputul, norocul incepatorului ati zice, ca pe urma de pe toata balta numai eu prindeam peste. Simteam invidia din ochii celor de pe langa mine cand ei stateau cu undita degeaba si eu scoteam pestii, dar a gasit tata explicatia, ne-au auzit pestii ca vorbeam romaneste si au venit de curiozitate sa vada ce se aude si d-aia 🙂 Ca tata mi-a fost asistent, imi aducea momeala si se concentra cu mine sa vina pestilu’ si sa se infiga in carligul de la undita mea. Am invatat sa bag si ramele, sunt experta, deja nu mai puneam doar rama, facem combinatii de rama si boaba, ce sa mai… talent din nastere 😀 Ce prindeai, se cantarea si se platea, 23 lei/kg. Dupa ce am stat vreo 3 ore pe balta, am zis ca am prins macar cate un peste de fiecare, adica sa ne ajunga de un gratar si am mers sa-l cantarim. Aproape 7 kg. Uauuuuuuu. Eram mandra nevoie mare, tinand cont ca izbitul prinsese 4 pesti (cei mai mari si mai monstri) si restul eu (vreo 12) dar mai micuti, la vreo 20 cm. Si intrebam cat ne costa. Calculeaza nenea care ne-a cantarit pestele si zice in ungureste, noi nu pricepeam. Ne arata pe calculator 139 lei. Si noi il intrebam „da’ tu nu stii romana?”, si el macar a stiut sa zica „nu”. Chestia asta chiar m-a enervat, e posibil sa fii nascut, crescut in Romania si sa nu stii romana? Sau altfel spus, e posibil sa stii romana si sa nu vrei sa vorbesti? Ete ca e. Nu mi se pare normal. In momentul ala daca as fi avut putere, as fi schimbat toate placutele bilingve, sa-i satur, sa invete sa vorbeasca romaneste. Ca suntem in Romania.

Oricum a fost foarte frumoasa micutza noastra excursie. Dealurile inverzite m-au cucerit. Mai vreau o portie de Ardeal!

Cadoul de noapte

Si cum munceam eu de ziua mea, cu drag si spor, imi suna telefonul, pe ecran scria „Ada„, spusese ea ca ma mai suna si mai pe seara sa-mi zica La Multi Ani, dar dupa ce vorbisem mai toata ziua, credeam ca se saturase de mine 🙂

Si raspund. Si na de vezi surpriza, era in Grecia, adica la mine acasica, in orasel. Ce puteam sa fac cand am auzit? Am tipaaaaaaaaaaaaaaaat de fericire, nu-mi venea sa cred. Am asurzit-o nitzel, da’ si-a revenit. Ne-am intalnit, m-a prins cand eram la Ermi pe blog de unde a si citit cea mai recenta patanie a ei, si la Dono, unde ne distram in haita (prietenii stiu de ce 😀 ). Am primit niste cercei fluturei mumosi-mumosi, un sutien leopard agatatoare, arata intr-un mare fel in dormitor 😛 un buchet de flori care miroaseau bestial si mai era un plic maaaaaaaaaaaaaaare pe care scria FRAGIL, GUNOIERI INAUNTRU sau ceva de genul ca inca nu mi-am revenit. 🙂 Si incep ca un copil mic sa ma bucur de toate si sa deschid, sa imi pun cerceii, sa citesc randurile scrise de Ada, Marmo si Mihi si deja eram facuta praf. Si cand credeam ca deja sunt data pe spate, imi zice mama ca mai e ceva in plic, sa ma mai uit si scot un colaj mare si frumos. De ce era frumos, ca au complotat ei (Ada, Marmo si Mihi) si mi-au facut cel mai frumos cadou posibil, pozele tuturor gunoierilor, cu scris La Multi Ani, Crocoditza noastra cu umbre si cu rosu (sa nu ma deochi 😛 ) si cu flori, si erau si Nasa, Ermi, Pisic, Marul, Sburlea cel voinic, Mihi, Ada, Andrei, Eu, Asterix cu Bulgaroaica, n-am colajul in fatza, dar cred ca era mai toata lumea 🙂

Va multumesc tuturor pentru ca v-ati stors nervii sa imi faceti mie surpriza, Adei si lui Andrei vreau sa le multumesc ca si-au rupt din timpul lor liber sa vina sa imi ofere surpriza si sa stea pana mai tarzior, desi azi de dimineata au facut act de prezenta la serviciu. Si simt ceva… si nu stiu cum sa va spun… SUNTETI DEOSEBITI si IMI SUNTETI TARE DRAGI si sper sa nu va fi suparat vreodata si sa nu va supar. V-as spune VA IUBESC, dar poate suna deplasat, insa sunt foarte recunoscatoare ca am niste prieteni asa deosebiti si care sunt convinsa ca mi-ar fi alaturi indiferent de situatie. Ma bucur ca v-am cunoscut si promit sa va fac mandri de mine 🙂

Barbatii

Sa va explichez: fiind femeie moderna, respectiv ma intretin singura, intru in contact cu diversi clienti, diversi ca si sex, fie ca-s femei, fie ca-s barbatzi. 99,99% sunt foarte multumiti de colaborare, revenind la locul meu de munca special pentru mine, adica pentru a le prelucra eu ceva, pentru a le face eu ceva. Aia din categoria de 0,01% sunt nebuni, inculti sau nesimtiti, una din ele sigur.

Fiind femeie, avand incredere in mine, mi-e mult mai usor sa „manevrez” barbatzii-clienti. Stiu ce si cand sa le zic, cand sa zambesc si cand sa le tai macaroana. Acelasi lucru intamplandu-se si cu furnizorii cu care lucrez. Cand sun, imi dreg glasul, imi iau vocea de serviciu si sunt cea mai dragutza si mai gingasa si pe care nu poti s-o refuzi. Pentru ca de cele mai multe ori am comenzi urgente. Nu ma intelegeti gresit, sunt o dragutza si o zambareata de fel, fara sa astept ceva in schimb, dar cu cine pot sa imi permit mici glume sau intepaturi, intru in joc.

Am un client care imi zice „puiutz”, asa imi zice el. Am avut un altul care imi zicea „iubita” si cand am fost la restaurant cu el in ziua nuntii lui si mi-a zis „iubita” aia toti au crezut ca-s mireasa 🙂 Cred ca simte lumea ca la randul meu simt nevoia sa fiu rasfatata si alintata.

Si acum 2 zile dau o comanda la o firma cu care mai lucrez. Tipul caruia ii dau comenzile incearca sa ma scoata in oras de mai mult timp, i-am explicat ca nu vreau sa imi complic viata inutil, ca am o relatie si nu vreau sa ii fac nici lui probleme, ca daca eu mai glumesc sau sunt mai zapacita sa nu ma inteleaga gresit. Ma rog, toate bune si frumoase, mi-a rezolvat toate comenzile mele imposibile de care aveam nevoie ca de aer, nu zic nu, a cerut clatite, i-am trimis clatite 🙂 Ca l-am vazut mai obosit sau trist, l-am intrebat ce are, ca am mai vorbit asa pur si simplu, nu-s salbatica si nici absurda. Adica stiu sa multumesc omului ca ma ajuta, sa si glumim, sa si muncim.

Dau comanda si ca de fiecare data cand dau comanda pe mail, il sun sa-i si spun. Nu mi-a raspuns, ma suna mai tarziu si imi spune ca nu poate sa vorbeasca pentru ca e la dentist. Ok. Seara cand eram acasa il vad pe mess si il iau la vorba sa-i spun de comanda si el imi spune ca tocmai imi citeste mailul. I-am spus ca d-asta il si sunasem si el foarte intrigat ca sunt pe interes ca altfel nu il sunam, ca il sun numai cand am nevoie, ba chiar mi-a repetat chestia asta de cateva ori ca sunt pe interes. Frate, iti platesc ceea ce imi lucrezi, da? In natura, nu pot sa platesc, adica pot, da’ nu vreau, soarta, resemneaza-te! Si imi spune ca ii sunt simpatica, altcineva daca i-ar fi facut asa ceva nu mai vorbea cu el. Si eu cu ochii cat cepele, nu pricepeam. Ce-am facut? Si imi spune ca uraste femeile care sunt pe interes… iar… si i-am zis ca m-a omorat cu atata interes, unde o vede interes la mine, nu stiu… si cica-ca sa nu ma mai omoare, imi zice pa. Eu am fost mai gingasa, i-am urat o seara placuta. N-a mai zis nimic, in schimb aveam emotii pentru comanda de azi. A fost gata. Si totusi… de ce atata frustrare si orgoliu?

 


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

iunie 2009
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE