Incepe romanul

Acum vreo cativa ani buni, am inceput sa scriu un fel de roman, un ceva, o poveste mai lunga, din cand in cand o sa mai bag cate un episod. Personajele sunt fictive, ca sa nu incepeti sa suferiti si voi de scenarita 🙂

A fost odata ca niciodata o fata, Evelina. Plina de visuri, plina de sperante, stia ca o reuseasca in viata, era hotarata sa ii fie bine, sa aiba principii, sa nu lase niciun barbat sa ii franga inima. Vazuse prea multe lacrimi in jurul ei. In clasa a 11-a l-a cunoscut pe Cristi. Era blond, inalt, slabut, atent. Traiau povestea lor… un pic cam simpla pentru ea, vroia ceva ca-n filme, cu emotii, cu surprize, cu declaratii. Si el nimic din astea. Trecusera 3 luni de cand isi petreceau dupa-amiezile impreuna. A venit ziua cea mare:

C: Eve, stii … nu vreau sa te superi pe mine, dar …

E: Zi… stii ca poti sa vorbesti orice cu mine.

C: Stiu. Eu nu mai pot… vreau sa fac dragoste cu tine.

Urmeaza un moment de tacere. Cristi stia ca aceasta tacere e un raspuns, ca poate daduse cu bata in balta.

E: Cristi, stii… eu nu pot… nu vreau… nu ma simt pregatita

C: Eu nu pot sa fiu cu tine si sa ma culc cu alta, n-as putea, nu mi se pare corect.

E: Nici eu nu pot sa fac dragoste cu tine daca nu simt asta.

C: Ce facem in cazul asta?

E: Ce sa facem… ne vedem de viata in continuare… separat. Eu nu pot sa iti ofer ceea ce vrei, tu nu poti sa ramai la nivelul la care imi doresc eu o relatie. Cred ca e mai bine asa.

Cristi a aprobat. Parea cea mai buna solutie. S-au sarutat pentru ultima oara, unul a plecat in stanga, unul in dreapta. Parea banal, ceva ce fusese intre 2 adolescenti. Ea se chinuia sa verse 2 lacrimi, parea aiurea, de ce nu sufera. Ai grija ce-ti doresti, ca ti se poate intampla. La cateva zile il vede de mana cu alta fata… parca nu mai auzea nimic. Avea un gol un stomac, de ce ii face asta? Nu putea sa mai astepte putin? Trebuia sa se afiseze in fatza ei cu alta fata imediat? Si pe urma s-a gandit, ca poate e mai bine, ca asa ii va trece sigur. S-a adunat, a zambit, i-a salutat, s-a comportat normal.

Un fel de … leapsa

Am primit un fel de leapsa de la Mada, mai degraba un chestionar si o sa il/o onorez.

1) Luaţi cartea cea mai la indemână, deschideţi la pagina 18 si scrieţi aici al 4-lea rand – pai sunt la birou, chiar nu am carti prin jur, decat carti de vizita 😀 si agenda mea, si un meniu de facut… din ce sa va citez? la a 18-a pagina in agenda, nu e nimic si meniul nu are decat 10 pagini 😀 cred ca e ceva la mijloc, sa nu pot onora leapsa…. aaaaaaa, am mai gasit o revista distribuita gratuit, de publicitate, ia sa vedem… 15, 16, hahahaha, are 19 pagini, a 19-a fiind coperta si pe pagina 18 are glumite si culmi. Sa numar randurile. Avem asa: Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.

2) Fara sa verificati, cat e ora? – N-am cum sa nu verific, ca fix cu ochii la ceasul de la laptop m-am dus 🙂

3) Verificati – 20:30

4) Cum sunteti imbracat? – blugi trei sferturi si tricou

5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati? – pe blog, sa vad care e leapsa 😀

6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului? – televizorul

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva? – pe la 15:00 am fost pana acasa sa pap

8 ) Ce-ai visat ieri noapte? – Chiar nu imi aduc aminte

9) Cand ati ras ultima data? – Acum vreo 10 minute

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti? – aerul conditionat, tricouri, un milion de foi cu tot felul de preturi, indicatii etc., termometru, ceas, panouri

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara? – bautura si mancare pentru o petrecere

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut? – nu stiu cum ii zicea, aseara pe Acasa Tv, nu era telenovela, film artistic, cu o tipa la vreo 40 de ani care se indragosteste de fiul primei ei iubiri care a murit… complicatiuni d-astea

13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi? – Nu… trebuia?!?!?

14) Ce parere aveti despre acest chestionar? – Asta cu parerea e profunda 🙂

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca – Numerele de la 6/49

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita? – Evelina imi vine in cap acum….

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat? – ceva cu M

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate? – de gandit da, de pus in practica, nu

19) Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului? –  Si asta e grea rau…. „Poftiti… bine ati venit!”.. zic si eu

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba? – Rautatea, bolile, se gasesc destule.

21) Va place sa dansati? – Ador sa dansez

22) George Bush? – Eu? Nu! 🙂

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor? – ultima chestie a fost un videoclip pe UTV

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar? – Mama, te bagi? Mama face cat 4 😛

Inventii si curiozitati

De pe la 2 ani, incepe perioada „De ce”-urilor. La copii ma refer. Stim cand incepe si de terminat nu se termina toata viata, avem o viata plina de intrebari. Nu fac exceptie.

De cand eram mica ma chinuiau tot felul de intrebari, eram ca un buretel care absorbea informatia si am avut noroc de parinti care mi-au explicat pe cat posibil pe intelesul meu, nu s-au ferit si nu mi-au bagat replica „Esti mica, o sa intelegi tu cand o sa cresti”. Cand eram pe la vreo 4 anisori, auzisem eu prima oara cuvantul „homosexual” adresat unui barbat. Mi-a sunat intr-un fel si l-am bagat la cap. Intr-o zi cand ma luptam cu tata (ca aveam partide de lupte si de gadilat, amandoi gadilandu-ne pana leshinam de ras) ii zic, Auzi, si tu esti homosexual? Va dati seama ce ochi a facut tata, m-a intrebat unde am auzit si ce cred eu ca inseamna. I-am spus ca am auzit cand un baiat ii zicea altui baiat si ca nu stiu ce inseamna, dar inseamna ca e pentru baieti. Si mi-a spus tata ca da e pentru baieti, ca asa cum el o iubeste pe mama, un alt baiat iubeste un baiat si ca nu e cazul lui 🙂 si ca nu e normal. Buuun, bagat la cap. A mai fost un hop la „majoritatea” nu prea pricepeam eu de ce si cum si mai ales expresia „marea majoritate”, eh pana am invatat si de pleonasme. M-a fascinat gramatica. Si am avut o invatatoare destul de „tzapana”, in sensul ca-ti preda, dar nu prea intelegeai de la ea sau cel putin eu nu pricepeam destule si acasa o tocam pe mama cu intrebarile. Mi-aduc aminte cat de suparata era cand ne dadea lucrare si imi vedeam incercuite cu rosu „s-au” sau „sau”, „s-a” si d-astea ca nu intelesesem. Si imi dadea mie cu radical, de ce o data se foloseste cu liniuta, de ce alta data legat. Pana mi-a explicat mama cat mai simplu: sau cand poate fi inlocuit cu ori, s-au cand e urmat de un verb. Buuuuuuun, lumina.

Pe drum spre scoala, mergeam singura pe jos, fiind aproape, si imi treceau tot felul de intrebari prin creieri. De ce rosia e rosie? De unde stim noi ca albastru e de fapt culoarea albastru, daca albastru inseamna de fapt televizor. Cine le-a numit asa si de ce? Si cand? Intrebari existentiale, nu asa orisicum. Sau repetam un cuvant tot drumul pana parca isi pierdea sensul. Ati patit-o?

 Tot mica fiind, ca sa vedeti cat eram de geniala, ma chinuiau inventiile, doar la nivel imaginar, ca n-as fi pus eu mana sa mesteresc ceva. Si ma gandeam… cum ar fi daca s-ar inventa un sampon cu care sa te speli pe cap si sa nu mai fie nevoie de apa (aveam parul lung si uram sa mi-l usuce mama, si acum urasc sa-mi usuc parul). Inca nu s-a inventat nimic, dar mai sper. 😀 Cum ar fi ca rufele cand le speli sa le scoti uscate? Pentru asta s-au inventat masinile de spalat care si usuca. Cand ma spalam pe dinti si ma punea mama sa dau cu periuta in sus, in jos, stanga, dreapta… pfuai ce oboseam… si ma gandeam daca s-ar muta singura periuta, sa nu mai dau eu din mana atat, si a aparut periuta aia de se invarte singurica.

Cea mai tare inventie „a mea” a fost cand ma gandeam cat de incomode sunt absorbantele si ce bine ar fi daca ar fi asa mai subtiri, sa fie absorbante tanga. Si minune, au aparut.

Ieri m-am hotarat sa fac o mica investigatie prin sifonier. Care s-a finalizat cu scosul tuturor lucrurilor si aruncatul lor in pat, plus ca mai aveam haine de calcat ca bagasem toata saptamana la spalat si nu calcasem nimic. Buuuun, aveam un pat cu haine pana la vreo 2 m inaltime, ca nu reuseam sa vad dupa ele. Cele din sifonier aveau ca soarta sa fie inlocuite cu cele de vara, care cele de vara trebuiau sa fie si ele calcate.

Si de pe la orele 17:00 pana pe la 00:50, am calcat, mai cu pauza 2 minute sa vad ce mai e pe mess, mai sa dau un comentariu. Si dupa ce am calcat vreo 70 de tricouri si maieuri, pantaloni scurti, vreo 5 perechi de blugi, stateam si ma gandeam ca prostu’ …. ce bine ar fi daca s-ar calca astea singure, ca de spalat cum se spala singure? Si stiu ca s-a inventat chestia aia verticala cu aburi si ca e mai usor, dar tot muncesti. Si mi-a venit ideea. O camera cu bara d-aia lunga din perete in perete. Sa agat fiecare haina pe umeras si umerasul sa-l agat pe bara. Si sa ies, sa programez camera si din pereti, podea, plafon, sa iasa jeturi de abur fierbinte care sa netezeasca tesaturile si sa le iau pe urma direct pe umeras deja calcate. Astept sa vad cand se va materializa 🙂