Ai putea?

Sa va fac o mica introducere, din articolul asta:

„Ei bine, da. Suntem ocupati. Femei, barbatzi, toti. Suntem ocupati. Si numai timpul e de vina. E prea scurt ca sa reusim sa facem tot ceea ce ne dorim intr-o zi, intr-o luna, intr-un an, intr-o viata.

De ce suntem asa ocupati? Muncim. De ce muncim? Pentru bani. Incep si eu ca-n reclama, nu ziceam ca oamenii bogati nu sunt neaparat mai buni? Nu zicem noi ca banii n-aduc fericirea?

Muncim. In ce ritm muncim? De nebuni. Ne neglijam iubitul/iubita, ne neglijam prietenii, ne neglijam pe noi. Pentru bani.”

Vreau sa vorbim despre bani. Ai putea sa-ti sacrifici viata personala, prietenii, ceva ce are importanta pentru tine, pentru bani? Cat de mult conteaza banii?

Am avut posibilitatea sa muncesc in alta parte, asta insemnand sa-mi schimb domiciliul, al meu iubit din acea perioada nu a vrut sa se mute, drept urmare am zis „pas” considerand ca-s suficient de desteapta incat pot sa fac bani oriunde, insa o relatie nu o pot face sa mearga de la distanta. Invinsese dragostea, avea 1-0.

Am muncit mult, desi par uneori o pretioasa si o rasfatata. Si n-as putea sa nu muncesc, nu neaparat pentru bani, cat pentru a ma simti utila, pentru a-mi fi apreciata munca, pentru a face ceva, plus ca nu-s genul de femeie-casnica…n-as putea sa stau acasa si sa robotesc toata ziulica prin casa, prefer sa bag munca mea si 24 de ore, decat 8 ore de menaj.

 Pentru mine, banii nu-s vitali, in sensul ca pot sa am si o suma bunicica in buzunar, sunt aceeasi si cu doua sute de mii in buzunar. Nu m-au schimbat! Banii nu sunt scopul meu in viata si nu sunt atat de „atasata” de ei. Banii vin, se duc… ii fac la loc. Sunt necesari, nu zic nu! Si mereu am muncit cat sa am sa imi fac micile capricii, sa imi pot permite un concediu, o chestie, o figura.

Bun… alta era ideea. Cat de mult conteaza banii in o relatie? Intre un barbat si o femeie? Se merge pe principiul „banii mei sunt banii mei, banii tai sunt banii nostri”?

Cel de langa tine, ar putea trece printr-o perioada mai dificila. Si da, n-am nimic impotriva sa platesc eu in oras sau sa avem concediul dorit. N-am scos ochii, nu m-am simtit nici mai buna, nici mai frumoasa, nici mai desteapta, n-am asteptat nimic in schimb, am facut-o pentru ca asa mi s-a parut normal. O relatie presupune si bune si rele, sa ai pe cineva alaturi si la bine si la rau. Atat timp cat nu e un intretinut. N-as putea sa muncesc si sa intretin un trantor. Ca e o perioada mai nefasta… asta e de inteles.

Dar noi, atat barbatii, cat si femeile, avem orgoliu. Femeile vor sa fie ele cele rasfatate, barbatii nu ar suporta sa primeasca o mana de ajutor de la o femeie. Teoretic, ca practic stim doar ca sunt tot felul de specimene ce umbla libere prin lume.

Tu ai putea? Ca femeie, sa platesti o cina romantica? Sa suporti cheltuielile unui concediu in 2?

Dar tu, ca barbat, ai putea renunta la orgoliu si sa te bucuri de mici capricii, desi sunt platite de cea de langa tine?