Preludiul concediului

Dragii mei,

M-am intors mai plina de energie, mai odihnita, mai fara cearcane, mai linistita, mai lipsita de stres.

Totul a inceput joi… cand nu mai puteam de drag si imi faceam bagajul pentru mini concediul de la munte, 2 prieteni isi aniversau ziua de nastere acolo, unul vineri, unul sambata, dar pentru mine era escapada de care aveam nevoie. Departe de munca. Departe de agitatia mea zilnica. Si iata-ma cu un ditamai geamantanul pe care il taram dupa mine. Mai greu decat mine. Exagerez. Dar oricum, ca de obicei, mi-am luat o gramada de lucruri de care nici nu m-am atins, doar in caz ca poate vreau sa le iau si decat sa nu le am la mine si sa ma oftic, mai bine le car. Nu eu, masina, eu le car pana la masina. Traiasca nenea care a inventat rotitele la geamantan 😀

Dupa o prima petrecere in care am papat, am dantzuit si m-am retras destul de repede la somnic, fiind si obosita de pe drum, a doua zi am scos parleala. Dupa un mic dejun copios (m-am destrabalat cu unt si dulceata… mi-era dor de unt si dulceata pe paine), ne-am suit in masina, directia Brasov. Ne-am plimbat destul de mult dupa un loc de parcare liber, parcand pana la urma pe interzis la Primarie, datorita unui nene foarte dragutz care era acolo responsabil cu paza si ne-a lasat, crezand ca suntem invitati la una dintre multele nunti de pe ziua respectiva.

Si daaaaa… am revazut faimoasa stradutza pentru shopping 😛 Str. Republicii… si am luat-o usurel la picior prin magazine, am profitat de reduceri. Ma plimbam pe stradutza cu ochii lipiti de vitrine… si la un moment dat, m-am teleportat. Pe bune. Am auzit vorbindu-se romaneste si eram mirata. Adica eu eram undeva departe, prin strainatatzuri… cu gandul. Efectul strazii Republicii intr-o zi insorita de sambata. Aaaaa, si am aflat ca e Saptamana Ingerilor.

Ne-am oprit la o terasa ca shoppingul e obositor. Am savurat o super corcitura de limonada, adica o limonada cu portocale, cu menta si nu mai stiu ce. Si cum admiram furnicarul de oameni, parca se sparsese o conducta, observ o firma. Cinema 7D.

7? Bai, lasa-ma. Trebuia sa vad. Observ si un pliant. Ia sa lecturez eu ce stie sa faca 7 D-ul asta, ca la 5D experimentasem. Stropi de apa, efect de vant, fotoliu agitat. Deeeeeeci, asta e prosteala pe fatza. E tot ca la 5 D si astia zic ca-i 7D. 15 lei/1 film, 25 lei/2 filme, 35 lei/3 filme. Filmul de la 5D a durat cam 20 de minute. Ma gandeam… 3 filme… o ora… prea mult. Intreb cat dureaza un film. 5 minute. 5?!?!?!?!?!? Pai ce inteleg din el? Scot banii pentru 3 filme, cand vad alt afis cu alte preturi, alea dinainte erau preturi de luni pana vineri, pentru weekend aveau preturi speciale, 50 lei/3 filme. Ma execut. Am ales Haunted Raceway, Wild West Coaster si Enchanted Castle. Au meritat, am ras, am tipat, m-au stropit, m-a inghiontit fotoliul. I-as da un 6. 6D. Pe langa faptul ca se misca fotoliul, din sezut, te mai inghiontea ceva, de exemplu cand te mai loveai de cate o piatra sau cadeai, simteai. Vorba unui prieten „bine ca n-a fost porno” 😀

Dupa indelungi negocieri, s-a votat sa papam la Stana turistica din Poiana Brasov. Buna alegere. Am fost fascinata. Eu si muuuuuuuuuuulti straini, ca auzeam vorbindu-se in engleza, germana. De cum am intrat, am admirat tot. Numai lemn, blanitza, cat mai rustic, ba chiar in hol, de stalpii de sutinere erau pusi brazi, crengute pe jos, te simteai ca in padure, mirosea a brad. Super. Mancarea… excelenta si la preturi decente.

Seara, dans, papa bun, tort si mai bun. Somn de voie. Ca un bebelus.

Vremea superba. Atmosfera de vis. Compania deosebita. Muntele … galben, cu pete de verde si multe nuante de maro. Un colorit ce te anestezia. Aerul… nepretuit.  Te facea sa uiti de tot, sa stai sa privesti pur si simplu… sa nu simti cand trece timpul. La intoarcere mi-am luat sirop de zmeura bio 😀 (vroiam de pin, dar nu avea). Traficul la intoarcere… am facut o ora si un pic pana in Bucuresti. Liber. Bucuresti-ul… fara blocaje in trafic. Ajung acasa, merge netul. Ce poti sa ceri mai mult?!??!?!?

As cere un concediu in firea lui. Macar o saptamana. Asta a fost doar preludiul. 🙂

1 Mai muncitoresc

Asa e la mine anul asta. A picat cum nu se poate mai bine. Vineri. Cand suntem cu casa in lucru. Cand am o gramada treaba. Printzul meu vroia sa mergem la mare, se hotarase ieri, i-am zis sa mearga singur, ca eu azi mi-am planuit altceva. Adica voi munci. Ca sa fiu cat de cat mai libera zilele care vor veni. Ma gandesc ca maine poate recuperez cu un mers la balta sau macar un gratar acasa, stau la umbra unui copac, imi intra fumul in ochi, ascult manele peste gard de la vecinu’, o sa ma simt ca la padure. Nu stiu in alte paduri cum e, dar la padurea noastra de langa oras, numai de 1 Mai sa nu mergi, gratar langa gratar, manele in duet, fiecare pe limba lui, injuraturi de la toti smecherii, carnuri peste carnuri, si pana sa ajungi la partea verde, trebuie sa reusesti sa treci de multitudinea de tarabe care iti vind ciubuc, susan, baloane, palete, margele, seminte, sucuri, cred ca si puradeii ii vand daca iese pretul bun acum de 1 Mai. Ma pasioneaza mersul la padure, dar parca de 1 Mai e mai mult decat pot sa duc. Partea frumoasa e ca te mai intalnesti cu unul, altul, descoperi ca dupa boschetul din stanga e prietenul din liceu de nu l-ai mai vazut de 8 ani si tot asa.

Ma duc sa muncesc cu drag si spor pentru al tarii viitor.

Voi nu faceti ca mine, da? La munte, la mare, la paduri cu voi. Va urez distractie placuta! 🙂