Pai cum sa nu, pai sigur ca da

E 1 octombrie. E vineri. E frig afara si atat de evident ca… sunt racita 😆

Partea frumoasa, am stat acasica, am lenevit in patutz un pic, desi as fi putut sa ma lipsesc de leneveala asta si as fi preferat sa muncesc decat sa beau Fervex si sa imi suflu nasucul. Partea dragutza, daca tot am stat acasica, am calcat, am schimbat hainele de vara din sifonier cu cele de iarna.

Am fost pe la circuri. Primul, circul Orlando. E nea Orlando un talentat, mi-a dat emotii de cateva ori cat a fost prin aer sau pe cilindrii aia, mai ales ca nu avea nicio centura d-aia de siguranta. Am vrut sa-mi fac poza cu sarpele dupa gat si cu maimutica, dar na… m-au intimdat copiii… ca erau numai copii si eu lipseam de acolo, i-am lasat pe ei 🙂

A urmat circul Bellucci, pe vremea cand era in parcarea de la Billa Titan. Lume multa, nebunie. Prima jumatate de ora am zis ca ii bat de 100 lei pana ma satur ca ne tot puneau sa repetam dupa un pirat „ha ha”, „ho ho”, „he he”, hu hu”, de ma luasera nervii, bine… copiii erau incantati. Pe urma a meritat fiecare banut: rechini, pinguini dragutz ce puteai sa mangai, hipopotamul vesnic infometat, crocodili (poate si crocoditze, ca nu i-am cautat 😀 ), foca…daaaaa, foca… a fost geniala cum batea ea din aripioare si dansa tango si o giugiulea pe tantica aia, serpi de toate natiile, o anaconda gigant si furioasa de de-abia o tineau 3 barbati cat se zvarcolea cand a dat turul salii, piranha si piratii, niste talente. A fost un deliciu, interactiv, cusut cu fir de poveste. Am plecat de acolo un larg zambet pe bot, mai ceva ca aia mici.

Vreau sa imi treaca mai repede raceala asta, ca ma tine din treaba cu ametelile ei. In rest, toate bune si frumoase. Munca multa, da’ nu ma plang!

Aaaaa… si am reusit sa lecturez blogurile, dupa o indelunga chinuiala de  citit asa pe sarite sau la sfarsit de saptamana. Sunt la curent cu tot, asa ca… sunt cu ochii pe voi, stiu tot 😆

Traiasca si Facebook-ul ca e mai tare decat toti paparazii, Can-Can-ul sau mai stiu eu ce barfitoare de serviciu de stau pe banca, aflu si eu ce se ai intampla cu prietenii, pe unde merg, cu cine mai sunt, ce mai fac, cand mai vin in tara, cand e ziua lor 😆