Am visat? Visez?

Mic dejun la pat… un trandafir alb pe perna, atat de frumos inflorit … sarutari fierbinti … si nu ma satur, n-as putea sa ma satur niciodata de tine.

Ma uit in ochii tai si simt cum imi trec fiori in tot corpul. Ma tii in brate si uit de tot si de toate. Si stiu ca o sa ne fie bine. Trebuie. Plutesc. Da. E o stare atat de „de bine”. Simt cat ma iubesti. Cu fiecare sarut. Cu fiecare strangere de mana. Cu fiecare privire. Desi uneori ma copleseste acest sentiment puternic si parca nu stiu cum sa reactionez. Reusesti sa ma calmezi doar cu o privire, de mana cu tine simt ca pot muta muntii din loc. Te iubesc pentru asta! Te iubesc pentru ceea ce sunt cand sunt langa tine, te iubesc pentru ceea ce esti tu ca om! Culmea, ne potrivim si ne completam atat de bine. Pare prea frumos sa fie adevarat. Visez?! Ciupeste-ma sa stiu daca visez si daca visez,  vreau ca visul sa dureze o viata sau cand deschid ochii vreau sa te vad langa mine. Sa-mi spui „buna dimineata” si „te iubesc”. Pot? Cer prea mult? Mi-e frica sa nu se risipeasca vraja.

Doua brate ce ma cuprind si ma trag cu putere langa un corp fierbinte … doua brate ce ma tin asa de strans… un „te iubesc” soptit … era dimineata… m-am trezit ……………………….