Cunosc femei puternice, cu responsabilitati, care din 2 cuvinte pun la respect orice barbat, care din 2 cuvinte stiu sa se faca ascultate si respectate, care pot sa mute muntii din loc… si cu toate astea…. sunt niste tantaloaice cand vine vorba de iubire. Se poarta prosteste. Fac lucruri pe care nu le-ar face in mod normal, lucruri pe care nici ele nu le suporta la altii. Si totusi… nu se pot impotrivi, o comit, isi dau seama ca-s penibile cateodata si tot o comit. Soarta… nesincronizarea… astrele.. ceva sta in calea fericirii lor, pentru ca odata ce ai comis-o si ai fost perceputa ca „tantaloaica”…. barbatul respectiv va avea asa un instinct sa fuga … de zici ca nu e adevarat. Eu am o vorba… daca tot ai comis-o… iesi din situatia respectiva cu capul sus si cu zambetul pe buze! Toti suntem prostanaci cateodata, important e sa ne trezim. Ce te faci daca te trezesti, iti dai seama de tampeniile facute, incerci sa-i explici celuilalt ca nu esti un disperat de viata si ca nu incerci cu orice chip sa te bagi in seama aiurea sau sa te agati de vreo speranta ca poate vreodata va fi ceva cumva… pici in penibil, iarasi… dar macar fa-o cu stil 😀
Acum vine partea interesanta!
De ce suntem asa complicati? Noi, oamenii. Reformulez… de ce ne place sa ne complicam?
De ce nu putem sa facem ce simtim? De ce trebuie sa despicam firul in 1000? De ce suferim de scenarita? Nu zic sa nu gandim putin la rece si sa ne aruncam cu capul inainte, dar de cele mai multe ori ganditul in exces dauneaza grav!
Stim cu totii raspunsul: ne e frica sa nu ne-o furam rau… sa nu suferim si incercam sa evitam pe cat posibil. Dar oare putem?
Viata inseamna un lung sir de alegeri, mai inspirate sau nu. Trebuie sa avem puterea sa luam decizii, bune sau rele, important e sa iei decizii atunci cand simti ceva sau cand nu simti ceva. Si cam toti ne-am luat cate o tzeapa sentimentala. Cu rani mai adanci sau mai superficiale. Era o adevarata drama pe moment. Si pe urma am inceput sa suflam si in iaurt. Sa nu carecumva sa mai suferim, sa nu mai trecem prin asa ceva. Asa ca in momentul in care apare un posibil partener, incepe „circul”. Daca asa, daca invers, daca, daca, daca…. apar un milion cinci sute de scenarii, din care un milion patru sute nouazeci si noua pesimiste si unul singur cu o doza usoara de optimism.
De ce ne complicam? E atat de simplu! In cazul in care cel de langa tine iti inspira ceva de bine, e asa de simplu. Ori risti… ori esti comod si zici pas. Si poate o sa te intrebi cum ar fi fost daca…
Da… dar daca risti si te frigi iarasi? Orice alegere are o doza de risc. Chiar si o alegere care pare perfecta la momentul respectiv, mai tarziu se poate dovedi ca a fost una riscanta si poti sa te frigi oricum. De ce ti-e frica, nu scapi!
Da… dar mai demult… am patit nu stiu ce… Da… dar daca aleg asta, ce o sa se intample? Daca aleg invers, ce o sa se intample? Alege si o sa vezi!
Daca analizezi trecutul sau viitorul prea mult, trece prezentul, nu traiesti prezentul. Nu e pacat? Viata e asa de scurta si totusi frumoasa! Mergi cu valul… vezi la care mal te duce si cine te asteapta la mal… nu face valuri inutile! Traieste clipa si fa cum simti!
De multe ori n-am facut ceea ce am simtit… am regretat amarnic, lucru ce nu o sa se mai intample! Am zis ca decat sa regret ca n-am facut, mai bine sa regret ca am facut. Poate suna putin inconstient… dar daca priviti si din alt punct de vedere… poate veti ajunge la concluzia mea: JUST DO IT… orice ai simti, fata de oricine ai simti, oriunde ai fi… fara sa te intereseze ce zice lumea, cu riscul de a parea penibili uneori, cu riscul de a te frige, cu riscul de a suferi pe moment, cu riscul de a suferi altcineva, fa ce simti fara niciun regret, daca iti iei tzeapa… trece la capitolul experienta de viata. Faceti asa cum va e voua mai bine, cum credeti ca va e mai bine! Si faceti asta zambind si simtindu-va puternici. chiar daca faceti alegeri gresite, sunt alegerile voastre, ati avut curajul sa faceti alegeri, nu sa fiti doar un spectator in show-ul asta de-l numim viata. Nu suntem perfecti, nu avem de unde sa stim daca e bine sau nu ce alegem, dar avem puterea sa alegem!
Unde te incadrezi? Suferi de scenarita si sucesti „problema” pe toate partile sau esti gata sa risti?
Fiti fericiti! 
prima!
a douaaaaaaaaaaaaaaa 😀
crocoditzo, felicitari, un post de o profunzime absoluta. eu zic pas. nu stiu ce sa zic. ma reculeg 😆
reculege-te 😀
sa sti ca eu incerc sa ma educ sa nu-mi para rau pentru alegrea facuta. daca la momentul respectiv asa am crezut ca-i bine inseamna ca asa a fost bine.
Problema e ca in timp din cauza esecurilor, din cauza experientelor avute, ajungem inevitabil sa facem miliarde de scenarii, sa suflam si in iaurt sau sa devenim inconstienti si sa ne aruncam cu capul inainte plini de speranta.
totusi cred ca lucrurile bune se obtin greu si cine nu risca nu castiga! ca de suferit oricum mai devreme sau mai tarziu o sa suferim 🙂
just do it! un slogan bine ales 🙂
eu sufar de scenarita-tampitita-dobitocita-fraierealo-timiditate-lasitate cronica in unele situatii, si am cateodata un curaj de-mi vine sa ma pup singura. probabil cel mai important sa incerci sa remediezi ce nu merge, sa te re-educi in ceea ce priveste modul de a actiona si de a lua decizii. Asta o spun acum dupa ce am invatat ca mai bine regret cele facute decat pe ce ce nu le-am facut.
Lilly, da… asta incercam si eu sa subliniez, sa nu regretam alegerile facute, bune sau rele… e mai bine sa alegi decat sa fii las si sa alegi sa nu alegi!
Blondo, bine ai venit in club! 😀
Pai, mamico, care pe mine cel mai bine(fas!) ma cunosti, unde crezi ca ma incadrez? La scenarita, evident:)) Desi io, fata de mama mea vitreaga sau de-a doua ce o fi:)), am tupeu si curaj si ma ard ca prostutza:D Da’ mergem inainte, garbovite si-amarate…
A, siii apropo…in primele 2-3 alineate…pff, ce m-am mai regasit:))
Croco cred ca fiecare invatam din greseli si in timp devenim mai intelepte
just do it!
Hubba :*
Lilly, asa e
Eu merg cu capul înainte, prefer sa vad cum iese decât sa ma gândesc cu ar fi fost dacă…
un lucru bun 🙂
risc
Cornel, varule, ma bucur ca risti 🙂
de unde stii ca-s varul tau? 🙂 dar asa sunt eu…risca aiurea..chit ca ma dau cu capul de pereti dupa aia….dar stii cum e ..mai bine iei odecizie decat sa nu o iei…tu sa fii sanatoasa..verisoara…
cred ca cel mai bine te arunci cu capul inainte daca dupa ce faci un calcul rapid al riscurilor posibile, iti da cu plus 😀
Croco, tare ma bucur sa vad ca esti atat de bine si tare dor mi-a fost de voi 😀
Eu zic JUST DO IT!
Adica eu asta am facut cam toata viata ca sa zic asa. Zic ‘viata’ referindu-ma la ultimii mei 11 ani de viata. A trebuit sa ma maturizez repede, sa iau taurul de coarne si sa intru in randul adultilor. Poate prea devreme , poate ca nu era necesar dar s-a intamplat si nu am cum sa mai schimb asta. SI NU REGRET! imi place viata pe care am avut-o , la un anumit nivel imi place viata pe care o am acum si stiu sigur ca orice as alege de acum incolo va fi perfect , fie ca a fost o alegere buna sau rea. Mie tot o sa imi placa viata mea.
So din partea mea… JUST DO IT! 😀
Eu le cam sucesc… pt ca m-am saturat de tzepe. Dar am decis sa risc, merg cu valul, nu fac valuri… eventual doar victime si admiratori 😛 … si regret ceva ce-am facut daca e cazul. Asta sunt si daca mi se pune o pata, nu mai iese nici cu Ariel!
De cele mai multe ori risc, insa se intampla sa am momente de indoiala si atunci stau si despic firul de parul nu in 1000 ci in 5000 . Pana in final iau o decizie, dar nici atunci nu sunt pe deplin impacata pana nu vad rezultatul. De cand mama m-a facut regrete nu prea am avut ( si am facut si o rima :p ) cel putin pe partea asta sentimentala au fost putine. Am facut cateva prostioare, m-a luat valul si mi-am dat seama abia cand faptul era consumat ca facusem o tampenie mare de tot.
p.s.Neata si o saptamana frumoasa suri!
principiul meu: nu te arunca niciodata,decat sa cazi in penibil mai bine suferi in tacere
Depinde de situatie. Daca riscul e al tau doar, poti merge pe principiul „orice sut in fund, un pas inainte”. Iar oamenii, in majoritatea lor, nu invata decat din greselile proprii (din pacate!). Asa ca riscul, asumat inteligent, este o optiune viabila.
Pe de alta parte, daca implici si pe altcineva in respectivul risc, nu stiu daca iti poti asuma riscul esecului (si) in numele respectivei persoane. Daca poti.. then just do it!
vulpele – e posibil si sa suferi in penibil – daca intelegi ce zic 😛
Nu ma arunc in ape tulburi ca o capiata, inainte tre’ sa aflu cam cat sunt de adanci apele astea,ah, ca exista riscul sa ma traga la fund la un moment dat, partea a doua, imi asum riscul, pana acum nu m-am perpelit, nu am suferit, am ales bine, nici regretele nu ma impung la capitolul asta, cat despre timiditate…eiii asshhh! 😀
Toţi suntem prostănaci şi copilăroşi mai toată viaţa, fiindcă trebuie să învăţăm atâtea lucuri până realizăm ce tăntălăi am fost tot timpul! Dar tu Crocoditzo, tu ai uitat să precizezi un amănunt important pentru acest post!
Şi anume că femeile iubesc toate cu aceeaşi intensitate în vreme ce bărbaţii iubesc la intensităţi total diferite (unii mai mult, alţii deloc)!
Unii bărbaţi nu pot aprinde nici o lanternă cu puterea dragostei lor! În vreme ce alţii sunt adevărate faruri de noapte care luminează perfect şi la zeci de kilometri în largul mării!
Ca femeie, dacă ai trecut pe lângă un far în viaţă şi nu l-ai lăsat să te „lumineze” măcar un pic, e de rău! Iar dacă aplici regula „just do it” şi aprinzi toate lanternele de buzunar care îţi ies în cale… E tot de rău!
I was born to hit the wall :)) Că, deh, mi-s Berbeacă 😀 Am riscat întotdeauna, am și suferit, dar nu regret nici măcar o secundă din tot ce a fost sau vreo alegere făcută. Iar din experiențele alea nasoale, în cele din urmă am rămas cu lecțiile învățate. Pupez 🙂
Cornel, de acord cu tine
Buratina, lasa ca ne vedem sambata!!! Mai reglam conturile la capitolul dor 😀
Vianne, that’s the spirit! Let’s do it! 😀
Mama :*
Suri a mea cea poiata, toti mai facem prostioare, important e sa invatam din greseli
vulpele, permite-mi sa te contrazic… daca o sa cazi…chiar si in penibil… trebuie sa fii suficient de puternic si de destept sa te ridici cu capul sus, asa daca stai si suferi in tacere… suferi degeaba!
inexprimabil, bun venit!
Din pacate, nu invatam decat din propriile greseli… avem „talentul” asta
D-sorico… d-aia ai bata! 😀 eu stiu ca e o bata fermecata… ca un glob de cristal, te ghideaza sa faci alegeri bune!
Xenonisis, bun venit si tie! si da… am ratat un far… aprind multe lanterne… dar in ultima vreme am schimbat asta… merg pe JUST DO IT! 🙂
Lia, mai suferim, mai mergem mai departe, mai suntem fericiti… asa e viata! Frumoasa ca noi 😀 Ti pupa si fata!
Bre…e frumos sa te lasi dus de val…cam pe ideea asta am mers si eu, dar sa vezi cand valu` ala e un tzunami, cum te ia si da cu tine de pamant de nu mai stii de unde sa te mai aduni.Eu am prins si valu` asta si m-am mai domolit oleaca.Poate si varsta e de vina…si faptul ca am doi copii si tre` sa fiu mai cumpatata…zic! 🙂
Monique, ai vorbit ca un om mare 😀
Si da… copiii ne schimba, ne responsabilizeaza, gandim de 100 de ori inainte de a face ceva pentru ca trebuie sa le fie lor bine
Ti pup!