Sezatoarea de octombrie

Dupa fiecare gunoiareala, am o mancarime de degete si scriu rapid. Ei bine, azi sunt intr-o pana de idei, adica am pus titlul si ma uitam in gol. Si parca nu gaseam cuvintele sau ele nu ma gaseau pe mine. Si ma gandeam cum sa va spun ca aseara am ras aproape non stop, cum sa va spun ca-s cu gura deschisa in toate pozele (pentru ca radeam), cum sa va spun ca am pupat ce-am apucat (obrajori de gunoieri), am mangaiat blanitza lui suri, i-am simtit mainile reci, am cunoscut-o pe Buratina (un pic timida si plina de bun simt, dar o sa isi intre ea in mana). Cum sa va spun toate astea ca sa simtiti ce-am simtit si noi.

La orele 20:00 trecute fix, ies pe usa. Ma sui in leutza si opresc la Rompetrol. Eu nu mi-am bagat benzina singura decat o singura data, intr-o vara, cand am apasat pe pompa fara sa fie bagata in rezervor si mi-am umplut slapii de benzina, eram o deosebita, am zis ca nu mai pun mana pe pompa. Si ajung la Rompetrol, ma uit in jur neajutorata, de obicei, venea un nene si imi baga motorina. De data asta nici urma. Asa ca mi-am luat inima in dinti. La astia trebuie sa apesi intai un buton, pe urma sa alimentezi. Si ma apuc de treaba, moment in care suna suri. Cu pompa intr-o mana, telefonul in alta, merg sa platesc, nu se deschidea usa aia pe senzori, tzopai in fatza usii cu mainile pe sus, se deschide, platesc, suri tot la telefon cu mine si decolez spre intalneala.

Bineinteles ca noua ne pica reteaua (mie si lui suri) si intr-un final ne-am intalnit direct acolo, ca planul de rezerva era sa o iau eu din drum.

 Pe la 21:05 parchez neregulamentar pe trotuar, in apropierea restaurantului „La Scanteia”. Intru. Vad scari care duc in directia jos, scari care duc in directia sus, nu ma baga nimeni in seama, asa ca merg cu tupeu la bar, intreb ce si cum, cica sa o iau pe scari in jos. Haida bine. 2 usi maaaari, albe, mi-au adus aminte de sala mea de clasa din liceu, avea usi la fel. Le deschid usor, bag capul pe usor, ii vad. D-soara cu bata, Buratina, Marius si Elif, Alexu’, Asterix si Bulgaroaica, Marul intreg si indragostit si asortat (cerceii Joaninhei se asortau cu camasa lui KS). Si ne-am pus pe vorba….cand simt cum se misca toti peretii…. aoleu… ce e asta? cutremur? nuuu, doar tramvaiul 34 (am aflat mai tarziu numarul 😛 ). Si treceau tramvaiele pe acolo, era ceva de speriat, la fiecare 5 minute ne zguduiam, pe urma ne-am obisnuit, nici nu le mai luam in seama, vorba Buratinei, daca venea cutremurul, nici nu ne mai sinchiseam sa ne miscam de acolo ca noi credeam ca e tramvaiul.

Merg sa imi iau ceva de baut, bineinteles ca am alunecat pe presul de la intrare, era sa ma duc gramada pe scari, asa de inceput. Se deshid usile si apar Pisica si Motanul. Intre timp ma mai suna suri, ii spun sa faca stanga cand vede pe partea dreapta Gogoasa Infuriata. Si cum vorbeam noi la telefon si ma intreaba in care parte sa o ia, ma ridic de pe scaun sa ies pe usa ca sa tzip dupa ea, hopa daram scaunul. Il ridic. Intra suri si dl. marmot, ne hlizim, isi da haina jos, ce credeti ca face? Darama acelasi scaun :))) Suntem suri, ce sa facem. Intr-un tarziu, au aparut si Sburlitii. Au stat putin, dar prezenta lor a fost de milioane. Sburlea la fel de intelept si plin de „sfaturi” bune, mai ales pentru Motan.

Prin telefon au fost prezente cele 2 racite, Ada si Ermi. Sper sa nu fie porcina 😛 … gripa!!! Ada ne-a facut nesuferiti, Ermi ne-a zis ca ne uraste, dar noi tot le-am pupat si am tipat ca am vrea sa fie cu noi. 😀 Ermi a facut poza cu mine, ea la telefon, i-am zis sa si zambeasca, s-a pus pe ras, d-aia rad eu la telefon in poze.

L-am surprins de cateva ori pe Asterix cu ochii inchisi pret de vreo 2 secunde, casca, era obosit. Suri, la fel… era o cascata dupa ora 23:00. Toti eram dupa o zi incarcata, unii au muncit, altii cu alte treburi, dar ma bucur ca am putut sa ne rupem cateva ore, sa ne intalnim si sa ne hlizim.

Tort…. tort? tort! tort? nu, tort! tort! 😀 (doar pentru cunoscatori)