Despre fotbal

Nu sunt microbista. Nu tin cu nicio echipa in mod special, insa imi place fotbalul. Ma mai uit la meciuri care imi trezesc interesul. Cele mai „starnitoare” de interes sunt cele in care joaca nationala sau una dintre echipele noastre cu o echipa straina.

Asa ca… aseara, aveam o salata Capriciosa in fatza si urmaream meciul. Si mi-a parut ca au luat golul ala in minutul 2 asa aiurea. Dar m-am bucurat asa tare cand au egalat. Si nici n-am respirat cand a dat nenea arbitrul penalty, ba chiar tipam la televizor „Hai, Tudore, hai, mama, apara” si a aparat. Ba chiar m-am certat pe telecomanda cu toata lumea, sa nu carecumva sa mute cineva de la meci ca fac scandal.

Pe scurt, mi-a placut meciul de aseara. Jos palaria in fatza echipei Unirea Urziceni, cu tot cu antrenor si oamenii din spatele lotului care pun si ei umarul si creierul la munca. Am vazut o echipa care juca fotbal. Am auzit pentru prima oara de Onofras, de Galamaz, de Bilasco, de Varga (cum auzeam Varga stiam ca sigur da pasa gresita sau pierde mingea si ma luau nervii dinainte), dar desi nu erau mari vedete gen Mutu, mi-au oferit 90 de minute de fotbal si spectacol, mi-au oferit emotii si bucurie. Bravo voua!