Povestea gentii

A fost odata ca niciodata o fata. Satena, gingasa si deosebita. Si mai acum vreo 3 ani a plecat in Franta.

Intr-una din zile s-a hotarat sa mearga la cumparaturi. In Tati, un hypermarket de acolo cu de toate.

Cum topaiam eu fericita printre rafturi… zareasc un lung sir de incaltaminte sportiva. Ochii imi luceau, imi place sa ma uit, desi eu nu stiu daca port adibasi de 10 ori pe an. Bun. Si ma hotarasc sa imi iau o pereche, era pacat sa nu imi iau, aveau miros de Franta. 🙂

Ma pun pe probat, vreo 15 modele de adibasi. Intr-un final ajung la 2 favorite. Nu ma hotaram pe care sa ii aleg, drept urmare le-am aruncat pe amandoua in cos. Si plec mnai departe zuza si fericita. Se umple cosul cu de toate… haine, incaltaminte, mancare etc… Dupa vreo 2 ore ajungem la casa. Ne trece tanti toate produsele …. zice cat face, mi se cere portofelul care era in geanta mea, care geanta nu o mai aveam. In 3 secunde am simtit ca ma ia cu leshin. Nu de portofel, cat de pasapoarte. Pasapoartele tuturor erau in geanta mea. Toata lumea era cu ochii pe mine. Eu nu stiam ce sa zic. Si incep reconstituirea…. Cand am coborat din masina, aveam geanta, ca imi aduc aminte ca am luat-o… Deci am intrat in hypermarket cu ea… Buuun… Am intrat, am fost acolo, nu…. am fost dincolo… nu… s-a aprins beculetul!!!!

Cand am probat adibasi, ma incomoda. Ca e mare. Mai era si grea. Si am dat-o jos de pe umar ca sa pot sa imi folosesc ambele maini usor. Si am lasat-o acolo 🙂

Am luat-o intr-un suflet spre rafturile respective, unde am si gasit-o in pozitia in care o lasasem.