Ma pregateam sa scriu partea a 11-a de roman. Eram chiar un pic revoltata de atitudinea lui tiger1 si vroiam sa o scot pe Eve la produs.. pe centura… pe urma am citit la Dono… si mi-am dat seama cat de imbecila sunt, pentru ca in momentul asta chiar ma simt asa. Ce „probleme existentiale” am si pentru ce ma enervez. Niste nimicuri… adevaratele probleme le simt altii, le simt cat pentru o mie de oameni la un loc. Eu simt ca e un capat de tara ca mi se intampla cine stie ce tampenie… o chestie minora… altii lupta sa traiasca. Si vreau sa simta ca exista speranta! Vreau sa simta ca mai exista omenie!
Luam viata ca pe ceva care ni se cuvine, trec zilele pe langa noi, nu apreciem sanatatea si viata decat in momentul in care suntem fata in fata cu ceva ce ne-ar putea afecta cele 2 comori (viata si sanatatea). Noua sau celor din jur.
Te-ai gandit vreodata cat de norocos/norocoasa esti? Pentru simplul fapt ca traiesti! Pentru simplul fapt ca esti sanatos!
Te-ai gandit vreodata cat de bogat/a esti? Pentru simplul fapt ca ai parinti? Te-ai gandit atunci cand te superi pe ei, tipi, ii minti sau te enervezi ca te intreaba unde esti sau ce faci, ca poate altii ar vrea sa aiba mama? sau tata? sau si mama si tata? Apreciati-va si respectati-va parintii, asa cum sunt ei, frumosi, urati, destepti, prosti… sau ai vostri. Multumiti-i lui Dumnezeu ca sunt langa voi! Ca aveti cui sa-i spuneti „mama” si „tata”.
Iubiti si apreciati oamenii care va sunt alaturi la bine si la rau!
Intrati si daca puteti, nu ezitati sa il ajutati http://davidmariangeorge.wordpress.com/
David Marian George 0722541510
Poate parea o poveste tragica.. una dintr-un morman de multe altele, din pacate… dar deschideti-va sufletul, incercati sa simtiti macar o mica particica din ce a simtit Marian si el are puterea sa vorbeasca despre asta. Pe mine m-a lasat fara cuvinte. Il admir. Si incerc sa ajut cum pot. Am speranta ca multi ca mine vor incerca sa faca tot ce le sta in puteri. Am speranta ca va fi bine… ca simt ca ziua de azi nu a trecut degeaba… ca se va auzi.. ca se va face ceva pentru el, ca va trai fericit pana la adanci batraneti. Ca va realiza tot ce si-a propus.
Sa fim sanatosi! Si intelepti! Si cu inima deschisa!
Fiti fericiti! 
foarte frumos ai scris.Te felicit!
Şi da,preţuim pe cei dragi,mulţumim Domnului că suntem sănătoşi.
Am citit la Dono despre acest tânăr,nu am rămas indiferentă…..mama s’a stins în urma unei afecţiuni asemănătoare.Cumplit.
lori, imi pare rau sa aud asta.
Si multumesc pentru aprecieri.
Da, sunt recunoascatoare in fiecare zi ca sunt sanatoasa, ca am familia si prietenii aproape, ca am unde sta, ce manca, ce imbraca si mai ales imi pot bucura sufletul cu oameni speciali ca cei intalniti aici pe bloguri! 🙂
De ce ma lacrimogenesti tu asa de dimineata?
Zambeste, si fii-ta te iubeste! 😀
Vă salut,fetele!Mamă si fetiţă 🙂
Buna joia, Lori! 🙂