Si ne-am gunoiarit …

Duminica… ora 8:00… suna alarma de la telefon, ma trezesc, imi vine sa arunc telefonul pe geam, ma razgandesc si doar opresc alarma, zic sa mai stau macar pana la si jumate, ca am timp sa ajung pana la 10:30 la Metro Voluntari. Dar cand sambata noapte dantuiesti pana pe la 3 dimineata parca nu-ti mai vine sa te trezesti la 8… sau 8:30 cum ma amagisem… asa ca m-am trezit pe la 9:10 si am intrat in criza de timp. Vroiam sa ma trezesc la 8 ca sa imi intind parul, ca seara am zis ca mi-e lene. Ce sa mai intinzi par, ce mai gateala. Nici nu stiu cand m-am spalat pe ochisori, dintisori, mi-am tras o rochita sa nu imi fac griji ce bluza imi iau, noroc ca bagajul imi era facut de cu seara si aruncat deja in masina. La 9:24 eram in masina, directia benzinarie si nu… nu ca sa bag benzina… ca sa bag motorina 😛

La 9:30 cred ca mi-am dat seama ca mi-e imposibil sa ajung la 10:30 la locul intalnirii, decat poate daca imi iau avion sau ma teleportez, drept urmare sun si anunt ca-s intarziata si adormita. Si vitezomana de mine a ajuns tocmai bine, cand deja se incarcasera cumparaturile in masini si ne indreptam spre locul cu pricina (a se citi mosia Adei). Ajung la Metro, parchez si o sun pe mandra sa vad unde sunt… nu imi raspunde. Asa ca o iau la picior prin parcare, ii gasesc eu… si i-am gasit repede… ca erau toti gramada 🙂 M-am pus pe pupacit obrajori. Ada, Asterix, Bulgaroaica, Eu, Mary, Marius Z, Varutza Adei, Sburlea, Sburlita, Cristina. Marius Z e nou-venit, pe Bulgaroaica, pe Varutza si pe Cristina de-abia le cunoscusem, dar n-am avut emotii… stiam ca suntem la fel de zuze si o sa ne simtim bine 🙂

Odata ajunsi, ne intampina cu caldura mama Adei (Doamnaaaaaa, multumim ca ne-ati suportat si ca sunteti asa dragutza). Si incepem mobilizarea, unii au scos apa din putz si s-au taiat in sfoara (Eu), unii au plecat in recunoastere, unii aranjeaza gratarul, fiecare cu ce-l doare.

Am gasit pontonul repede … a fost dragoste la prima vedere, mi-am balacit piciorusele, in timp ce altii s-au balacit cu totul. Am constatat cu drag ca nu sunt singura care nu stie sa inoate. Am ras, am glumit, ne-am hlizit. L-am cunoscut pe Tero, fratele Adei, un dragutz, cu niste ochi frumosi. Am facut salata, am facut si decor 😛 La gratar nu m-am bagat, nu-s talentata, prin tzara mea draga, de gratar se ocupa barbatzii. Ada a taiat si condimentat carnitza, varutza a fost gratargiu sef cu Asterix. Pana si Sburlita cu-Cumnatzica ei au dovedit micii. Mancare pentru 3 zile… si nici macar nu s-a pus tot pe gratar. Data viitoare daca luam mai putin, precis nu ajunge. 🙂 Aaaaaaaa, am avut si desert international, carat de Ada tocmai din Tunisia, bune rau alunele glazurate… si nuga… si chestiile alea cu susan (susan era, nu?)

Sa traiasca pontonul, ca a reusit sa ne tina pe toti. Caci dupa ce-am papat, ne-am mutat pe domnul ponton, sa ne mai rumenim, sa ne mai barfim, sa ne mai hlizim… sa ne arate Asterix cat de talentat e la tzopaitul pietrei pe apa. Si ne-a prins ora 17:00 acolo intinsi fiecare pe unde a apucat… batuti de soare in cap, dar simtindu-ne bine. Nu ne mai induram sa plecam.
Pe la 17:30, am reusit sa ne luam ramas bun si sa ne suim prin ce masini apucam. Pe drum m-am gandit iar ce oameni deosebiti, frumosi si destepti  mi-au inseninat duminica. Pe la jumatatea drumului, cum mergeam eu linistita vad in fatza ploaie. Dar unde eram eu nu ploua, la vreo suta de metri ploua, vedeam linia de unde incepea ploaia. Da’ ce ploaie…torentiala, mergeau stergatoarele non stop, am redus viteza pana la vreo 40 km/h si tot nu vedeam nimic. Dupa vreo 200 m, iar liniste… nu mai ploua, ma uit in oglinda, in spate ploua… cum sa va zic… a fost foarte tare!!!!

Mi-am facut un dush si am constatat ca m-am inrosit putin, de drag ce mi-era de mine asa colorata, mi-am tras un tricou alb ca sa se vada mai bine contrastul, m-am pus in pat…. a inceput ploaia…. si la 9 cred ca deja eram la primul vis.

V-am zis ca deja mi-e dor de ei? Si ca mi-s dragi? V-am zis? Oricum va mai zic, macar o data pe luna 😀