Pacaleala de iunie

Mi-am furat-o! Da’ nu rau, ba chiar am si dat-o la randul meu 🙂

Totul a inceput cam asa: Ada a zis ca are niste prieteni care au nunta in septembrie si care vor niscaiva consiliere in ale nuntilor. Si sa le trimit pentru inceput niste modele de text pentru invitatia de nunta pe care nu o aveau. Hai bine zic. Treaba e ca daca am tot fost plecata si aglomerata, n-am avut cand si chiar imi faceam probleme sa nu se fi suparat nenea ginerica. Ieri cand am ajuns, i-am trimis repede niste versiuni de text si 3 vorbe, sa-si faca omu’ cat de cat o idee despre mine si despre ce-mi pot manutzele si capsorul.

Si azi cand verific mailul, primesc urmatorul mail:

Buna seara,
Ma bucur ca primesc vesti de la dumneavoastra, chiar le asteptam. Ada ne-a scos dintr-o mare incurcatura, suntem „putin” in urma cu totul datorita unor nesincornizari, asa ca va multumesc pentru sugestii, totusi am dori ceva mai, cum sa va explic usor amuzant, ceva ce sa ne caracterizeze, oricum viitoare mea sotie o sa va explice mai detaliat ce si cum, are niste idei si poate le puteam pune in aplicare. Cat despre oraganizarea nuntii suntem pentru sa mergem cu dumneavoastra, oricum toate aceste detalii o sa le discutam impreuna. Va las numarul ei de telefon  075x xxx xxx, va rog sa o contactati si sa stabiliti o intalnire, eu sunt plecat din localitate, dar ea asteapta telefonul dumneavoastra.
Va multumesc mult pentru ajutorul acordat si sunt sigur ca o sa ne intelegem perfect.

O seara minunata!

Era 8:30, m-am gandit sa nu sun chiar asa dimineata si constiincioasa cum sunt, am zis sa bag numarul in memorie si sa sun dupa-amiaza. Tastez numarul, cand sa ii dau salveaza, telefonul meu destept spune ca acel numar exista deja in agenda… si imi spune ca e al lui suri. Deja aveam ochii cat cepele. Ce naiba e asta? Si m-am gandit eu ca sigur a gresit o cifra nenea, dar ce chestie sa se nimereasca taman numarul lui suri. Da’ daca suri chiar se marita? Da’ daca se marita, de ce mi-a recomandat-o Ada si de ce nu stiam? Si ca sa ma lamuresc pun mana pe telefon si formez la intermediar aka Ada 🙂 si incep interogatoriul ” Mai mama, tu stii cine e la numarul de telefon de mi l-a dat nenea ginerica? Suri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Cum e posibil asa ceva?”

Si mi-a explicat ce si cum, si am inteles ca ginerica e vinovat, ca suri si mama n-au cum, e clar, da? 😀 Dupa ce m-am luminat eu si am asigurat-o ca nu m-as fi suparat nici intr-o mie de ani pentru o farsa d-asta, ba chiar am ras, mama zice sa i-o intorc lui suri daca tot m-am prins. Zis si facut. Pun mana pe telefon, formez numarul si incepe show-ul:

– Alo…

– Alo … Buna ziua, am numarul de telefon de sotul sau viitorul sot

– Viitorul

– Am inteles ca aveti nunta in septembrie si ca inca nu v-ati ales invitatiile, textul si ca sunteti in criza de timp, dar totusi mai e destul timp, stati linistita.

– Pai nu, ca eu vreau sa stiu ca sunt toate in regula din timp

– Am inteles ca vreti o invitatie mai haioasa

– Da… vreau sa fie ceva mai simplu, nu prea incarcat

 (ne intelegeam de minune)

– Despre restaurant vorbiti, nu? Pai oricum sa renuntam la baloane, mergem pe flori, tull, satin, ceva elegant. Dar sa incepem cu inceputul, va alegeti invitatiile, pe urma textul, pe urma poate dam o fuga impreuna la restaurant si va dau cateva sugestii daca nu v-ati gandit la ceva anume.

– Pai da, ar fi bine.

– Ar fi bine sa ma inviti si la nunta, ca v-am prins :))

Cam asa a sunat o parte din conversatia noastra in care amandoua ne-am chinuit sa nu izbucnim in ras. Dupa ce s-a asigurat si ea de vreo cateva ori ca nu m-am suparat, ne-am pupacit si am inceput treburile zilei de marti.

Cum sa ma supar eu pe voi? Si doar pentru atat? 😛