Arhivă pentru mai 2009



Copiii din ziua de azi

Ieri, printre alte lucruri, am fost invitata la o petrecere … de copii. Sarbatoritul a facut 10 ani, e baiatul unor prieteni care ne sunt dragi. Majoritatea prietenilor au copii, si eu sunt printre favoriti, ma tavalesc cu ei, ma tabara cate 3 sa ma bage la fund in piscina…eeee…circ 😀 Si ieri a avut invitata toata clasa (vreo 30 de copii). Care alergau in toate partile si care din 2 in 2 minute erau la mama sarbatoritului „Andrei m-a lovit”, „Maria m-a udat”, „a aruncat cu piatra in mine”, „s-a intepat la deget si ii curge sange”. Ziua a fost facuta la o pizzerie dintr-un parc, drept urmare copiii alergau peste tot, se certau pe minge, pe paletele de badminton. Le-am scos bucatile de la frigaruie de pe betisor ca sa poata sa manance. M-au alergat la badminton dupa fluturas… eu pe tocuri… frumos oricum.

Ce m-a socat, copii de 9-10 ani care erau obezi. Cand a venit tortul, am fost cu mamica sefa sa le dam portiile de tort, bine, dupa ce 30 de voci tipau la noi „eu vreau robotelul ala, eu vreau trandafirul ala, eu vreau aia, eu vreau aialalta” (a fost tort cu Power Rangers). Si una dintre fetitele la 1.20 m si 65 de kg, a venit sa isi ia portia de tort care continea o felie de tort si imi zice sa-i mai pun o felie in farfurie. Execut ordinul. Ma duc la mese sa ii mai intreb daca mai vor tort, si fetita asta zice „mai vreau eu”. Ii mai aduc o portie. La vreo 10 minute iar ma mai duc la mese sa le duc niste paie, nebunie mare „vreau si eu, vreau si eu, eu vreau 3 ca vreau sa beau cu 3”. Termin cu paiele si ii intreb daca mai vor ceva. Fetita cu stomacul imens zice „Mai vreau si eu o felie de tort”. Am facut ochii mari si i-am adus totusi.

A mancat pizza, frigaruie, 4 felii de tort, cred ca a baut 2 litri de Pepsi. La 10 ani, pai la 15 cred ca ma mananca si pe mine. Si tind sa cred ca totusi parintii sunt principalii vinovati si deja cand isi dau seama e prea tarziu.

 

Un altfel de drog

Baiatul meu nu le are prea mult cu pestele. Ii place, dar nu era obsedat. Noi mergeam la peste mai mult pentru un gratar, stat in aer liber, sa ma bata vantul, sa ma arda soarele, sa ii vad cum se bucura cand prind cate un peste, sa pazesc lansetele si sa tip cand sare bambina. N-am stat niciodata peste noapte pe balta.

Si am facut „greseala” sa ii cumpar 4 lansete si un scaun de pescar, rosu ca focul sa-i surada norocul 🙂

Acum, toata ziua sambata si duminica dimineata sunt singura. Ca baiatul meu pleaca de sambata dimineata la peste si ajunge duminica pe la 3. Dureaza de vreo 2 saptamani „drogul”, de-abia asteapta sambata sa plece la peste. Azi a plecat la 5 dimineata. Daca ii ziceam inainte sa se trezeasca la 5 dimineata, indiferent de motiv, cred ca ma injura, acum se trezeste singur, de buna voie si nesilit de nimeni. Si stau sa ma gandesc… cum sa fac sa-l bag la „dezintoxicare” 🙂

De la Google adunate …

… si la mine pe blog afisate 🙂

vise cu arme – nu pot sa descifrez acest vis… nu stiu daca arma e alba sau daca ai permis de port arma…

vreau sa ma marit – nu, nu sunt eu, de data asta si nu, tata lu’ suri, stati linistit, nu sunt spusele ei 😛

ascult muzica – da’ bine faci! bine ca ai la ce sa asculti si, mai ales, cu ce sa asculti! Sa nu fie manele, da?

de se uita femile la fundul barbatilor – da’ ei de ce se uita la fundul nostru?

cum se numeste relatia dintre un barbat si – si ce? ca iar sunt in dileme… ca sunt cam multe variante

jocuri cu oameni care fac secs – adica sa ne jucam de-a mama si de-a tata?

cum sa ati mearga bine an casa – faci niste farmece si citesti horoscopul, vezi cand se aliniaza macar 3 planete

salau rulat si lamaie – nu stiu sa fac, dar am un talent la mancaaaaaaat 😀

horoscop 2009 cifre norocoase – pe domeniul meu… cifra ta norocoasa … 69…

de dat in horoscop – vineri dau numai in bobi… sunt superstitioasa 🙂

barbati batuti de femei – saracutzii… las’ ca le trece

farmece si vrajitorii – pentru programari, va astept intr-o marti, pe 13, pe la ora 13, lasati aici un comentariu

ritualuri cu sare – daaa, sunt ultima fitza in domeniu si trebuie sa fie sare din import, neaparat! Succes garantat!

catei care vomita verde – eeee, aici e complicat, trebuie sa ma uit si in glob… la drum de seara… marca banul nene… ca nu se mai vede nimic, trebuie sa stimulam spiritele… asa….  vad catelul… da… saracutzul… vomita verde… mai trebuie bani… iar nu se mai vede nimic… nu pot, e cineva care citeste si nu crede in spusele mele, nu mi se mai arata nimic 🙂

am visat un vis – macar a fost frumos?

am visat ca eram ceruta de nevasta – asta da vis frumos! si eu mai visez… din cand in cand… dar imi revin repede 😀

To be or not to be …

Exista posibilitatea sa fiu insarcinata.

Primul gand a fost „aoleu, copil, nu e momentul acum, am atatea de facut, mi se va da toata viata peste cap”. Cand mai fac eu tot ce imi propusesem? Si-asa nu mai aveam liniste si odihna, darmite cu un copil in peisaj.

Pe urma m-am surprins cand ma mangaiam pe burta si ma gandeam ca daca asa a fost sa fie, asta e, poate e mai bine asa, ca poate altfel nu mi-as fi facut timp niciodata sa raman gravida, nu ar fi fost niciodata un moment potrivit. De avort nu s-a pus problema nici macar un minut. Ma gandeam ca la cum sunt, as fi in stare sa fac fatza si unui copil. Si as fi in stare sa stau cu caruciorul la birou, cu o mana sa il legan si cu una sa tastez 🙂 Chiar mai zilele trecute imi povestea un prieten ca oricat de obosit ar fi, cand ajunge acasa si ii sare baiatul de gat, uita de toate, ii ia toata oboseala. Si ma si vedeam preparand biberoanele.

Am fost la doctor sa aflu vestea, care o fi ea. Ei bine, nu-s. Dar pana am aflat, am fost cu un milion de ganduri si parca am fost si un pic dezamagita ca nu sunt.

Macar acum stiu ca-mi doresc, ca sunt pregatita si ca vreau un bebe 🙂 si mai ales ca o sa-i fac loc in viata mea oricand va vrea el sa vina. Poate sa fie fetita sau baietel, ce vrea Dumnezeu, nu-mi doresc ceva anume. Vreau sa fie sanatos, norocos, frumos si destept ca ma-sa 😀

A mai trecut o zi

Azi, zi plina, agitata, incheiata bine. Surprinzator, fara prea multi nervi, n-am dat peste specimene idioate. Astazi. Ca probabil a fost vreo promotie la ceva si se strang pe urma toate in aceeasi zi, sa-mi faca destui nervi cat sa-mi ajunga pentru toata luna. Oricum am zis ca incep sa salvez expresiile idioate sau mai stiu eu ce idiotenii mai fac unii indivizi, ca asa ceva nu e posibil.

Azi vine unu’ cu o copie de buletin facuta la copiator alb-negru si imi zice „vreau si eu asta color”, zic adu-mi buletinul, nu ca el pe aia o vrea color. De unde nene daca e alb-negru? Sa-ti arunc niste cerneala pe ea, poate asa sa se faca mai colorata.

Sau au poza foarte intunecata din diverse motive, cum ar fi ca au stat mai mult la soare si vor sa iasa in poza albi, unii mai cu simtul umorului chiar zic „nu ma faci si pe mine mai alb? ca mama m-a facut prea negru”.

De pe foile expuse cu preturile pentru serviciile prestate am scos cuvantul „laminare” ca deja facea victime si la citit, darmite la inteles ce e, asa ca l-am inlocuit cu ceva mai accesibil „plastifiere”. Si de bine ce l-am scris, tot il pocesc in toate felurile. „Auziti? Faceti si plastificheri?”, „Infoliati?”, „Plastificati?”,”Faceti d-aia asa cu plastic?”

Cel mai tare a fost un nene politist, vine el sa dea o comanda de autocolant, ii cer dimensiunile si zice „cam 100 cm pe 100 cm”, si incep sa schitez pe hartie patratul ca sa imi plaseze unde vrea scrisul, mai la stanga, mai la dreapta… termin eu si inchei „bun, deci ramane la 1 m, va sun cand e gata” si el sare ca ars „d-soara, chiar n-ati auzit ca vreau la 100 cm, nu la 1 m”. Si nu, nu glumea 🙂

Ce rau imi pare ca nu imi aduc aminte toate fazele … Dar promit ca de-acum inainte le scriu pe toate.

Sunt o criminala

Ora 22:30. Inca muncesc.

Inca mai trebuie sa muncesc, insa refuz sa mai muncesc, sunt prea obosita. Vreau acasaaaaaaaaaaaaaaaa, sa fac un dush, de mancat nici macar nu imi mai arde si sa dorm. Dupa ce ca-s vai mama mea, am carat marfa toata ziua prin soare, muncesc pana la 11 noaptea, maine trebuie sa vin de la 7 dimineata ca sa fiu cat de cat in grafic … ma mai chinuie si 2 tantari! 

Si m-au luat toate mancarimile si i-am alergat ce i-am alergat si daaaaaaaaa, am reusit, i-am omorat. I-am facut praf dintr-o lovitura, de fapt din mai multe, ca i-am si ratat de cateva ori 🙂

Sa va ganditi din cand in cand la mine … nu de alta, dar am o perioada foarte aglomerata.

LA JCOALAH =)

Eram datoare cu o poza cu pestele. Si aveti bonus pentru asteptare o poza cu lanseta care a prins pestele 🙂

Fotografii-0042Fotografii-0036

Si-acum …. vine minunea de luni:

SWScan00502

Ca sa va explic. La mine vin diversi copilasi sa le mai scot un referat, o fituica, o chestie, o figura. Si multi isi mai uita diverse minuni, aceasta fiind emblematica. Net-ul mai adauga un cuvant in DEX, si anume „OBIJNUITA” ca pe messenger nu se mai poarta sh-ul (na ca am scris si eu ca pe mess sau mirc, ca nu am diacritice), mai nou se scrie „ji”, „obijnuita”, „gajici”… jargoane, regionalisme, inca ma gandesc cum sa le zic 🙂

A se observa ca la un moment dat apare si un smiley, adica asta „=)” probabil simtea nevoia sa rada si cum profesoara era in fata ei, nu putea sa schiteze un gest, a zis sa-si exprime emotiile printr-un smiley, ca acasa cand sta ea pe mess. Initial am crezut ca e „rezulta” adica „=>” dar nu, am analizat indeaproape. E smiley!

Ma gandesc ce-or scrie prin lucrari „Ji eu cred k atat personajul principal q fratele sau …”

Nu sunt perfecta

Am inceput acest articol in urma comentariului de aici, cum ca ma iubeste politistii 🙂

Initial am vrut sa raspund printr-un comment care deja devenise prea lung, am zis ca mai bine fac un post.

Ideea ar fi asta: nu sunt perfecta, dar sunt multumita cu mine si poate asta se simte de catre ceilalti.

Nu sunt desteapta, insa as vrea sa cred ca stiu sa porti discutii inteligente despre multe lucruri, serioase sau nu.

Nu sunt bogata, dar imi permit micile capricii.

Nu ma consider nici macar frumoasa, ci o fata dragutza care stie sa atraga prin simtul umorului, care e deschisa la o gramada de trasnai, care zambeste si probabil cuceresc prin felul meu de-a fi, mai mult decat prin felul in care arat. Stiu ce sa zic si cand, in functie de persoana. Imi place sa cred ca detin o arta a comunicarii destul de buna, ca am un simt al persoanelor, in sensul de a-mi da seama cum sa le iau si ce le poate pielea. Si cel mai important eu sunt omul care gaseste solutii, nimic nu e imposibil, eu gasesc solutii cam pentru orice. Ma sucesc, ma-nvartesc, fac cumva sa ies la liman. Cred ca de vina e horoscopul, sunt zodia Gemeni si cica suntem maestrii comunicarii 😀

Sunt constienta de atuurile mele, atat cele fizice, cat si cele sufletesti. Pentru ca eu cand zambesc, de cele mai multe ori zambesc din inima. Am fost omul dintr-o bucata, adica daca nu imi placeai pur si simplu, nici o vorba nu schimbam, se simtea de la o posta. Nu puteam sa zambesc asa diplomatic. Viata m-a calit, m-a schimbat, am invatat sa si zambesc diplomatic. Decat dusmani, mai bine cu loc de buna ziua desi ma apuca greata cand vad unele persoane. Am invatat sa si zambesc fals, sa si gadil orgolii, sa si joc teatru… nu ma prea prinde. Insa daca e nevoie, actionez in consecinta.

Intotdeauna am pus celelalte persoane inaintea mea. Chiar daca eu nu aveam ceva de castigat. De multe ori cand am imprumutat bani, mi-a fost rusine sa ii mai cer inapoi. De multe ori am stat si pana la 12 noaptea sa lucrez pentru ceea ce aveau nevoie altii, de si mai multe ori m-am sacrificat pentru altii.

Sunt naiva si nu prea. Daca vreau ceva, ma dau peste cap si obtin. Stiu sa obtin ce vreau. Tot ce am realizat, am realizat muncind zile si nopti. Gandesc financiar … in sensul ca am simtul afacerii in sange. Sunt convinsa ca as vinde orice, as scoate bani si din piatra seaca daca ar nevoie.

De aceea, cred ca merit si eu sa ma iubeasca politistii, taximetristii 🙂

Farurile pornite dauneaza grav bateriei

Din seria „sunt femeie si profit” face parte si urmatoarea intamplare.

La prima mea masina, daca uitam farurile pornite, nu tzipa nimeni. Drept urmare le uitam deeees si tot de atatea ori ramaneam si fara baterie. Acum mi-am luat masina care bipaie rau cand vreau sa ies din masina si uit farurile pornite (destept ala care a inventat asta pentru uituci ca mine 🙂 ). Bun, ca veneam acasa si uitam farurile pornite, nu era problema, problema era ca in momentul in care nu mai aveam baterie, incepea alarma sa urle, auzea tot cartierul, numai eu nu ma sesizam, ca parcam masina in fatza blocului si eu am vedere pe spate.

Asa am patit intr-o zi in dragutza noastra capitala. Am plecat la 5 dimineata cu farurile pornite ca inca nu se luminase, am ajuns pe lumina pe la 7 si ceva-8. Bineinteles ca am uitat sa le opresc si am plecat sa-mi fac treaba. Apar peste vreo 3 ore, toata lumea disperata prin jurul masinii. Vine un nene si imi zice:

– Vai domnisoara, ce ne-ati facut, pana mai acum vreo juma’ de ora a urlat alarma, ati uitat farurile pornite.

Deja stiam. Bateria sigur era moarta leshinata. Incerc sa-i dau o cheie, ce sa mai, nu se mai aprindeau nici becurile in bord. Ma imping aia pe acolo, nimic. Eeeee si vine un nene cu ideea „Cabluri cu clesti”. Bine, bine, daca asa pot sa plec acasa, d-aia luam. De unde? Si pe strada unde eram eu parcata incepuse agitatia, toata lumea intreba vecinii, fratii, nevasta, catzelul, daca au cabluri ca sa imi dea si mie curent.

Intr-un final sa gaseste o pereche de cabluri, vine un nene cu duba, le pune si baga turatii, o lasam vreo 10 min cica sa se incarce bateria… nimic, trece o juma’ de ora… nimic, vine un alt nene mai luminat:

– Voi sunteti si prosti… ea ca e fata nu se pricepe, da’ voi? nu vedeti ca nu fac scanteie? sunt intrerupte!

Si iar incepe agitatia, agitatia se muta si pe cealalta strada si asa eram inconjurata de vreo 20 de barbati care incercau sa ma ajute. Apare si un taximetrist curios ce e cu atata lume. Ii explic eu cam ce s-a intamplat, am grija sa presar si vreo 2 glume si zice: Hai in masina sa te duc la un magazin de piese auto sa cumperi cabluri si te aduc.

M-a dus la magazin… zic „Auzi? eu nu ma pricep, hai cu mine sa imi zici care-s mai bune”

A mers cu mine nenea taximetristul, a ales el niste cabluri, cica sa fie mai groase, ca asa sunt mai bune si m-am intors la masina. Nu mi-a luat bani pe cursa. Ba chiar s-a oferit sa ma scoata spre centrul Bucurestiului pe scurtatura ca avea si el drum pe acolo. S-a incarcat si bateria mea in 5 minute, eram fresh, masinutza gata de plecare, le-am multumit, zambit si urat o zi buna.

Am invatat care e treaba cu cablurile si ca neaparat trebuie sa faca scanteie pe borna si mai ales sa fie cat mai groase 🙂

Eu si Politia – Reloaded

Fusesem la marfa, masina burdusita, cheltuisem pana la ultimul leu, plec spre casa, fac si eu stanga ca omu’ spre Bucuresti linistita, stiam ca n-am voie la stanga, dar pentru ce sunt facute regulile? Pentru ca uneori, atunci cand e nevoie, sa fie incalcate 🙂 Doar mai intorsesem asa de zeci de ori si nu se intamplase nimic. Nu incurcam circulatia, doar cand era liber din ambele parti. Ziua asta trebuia sa fie mai speciala.

Nici nu intorc bine ca hop din tufisuri apare politia, cu sirenele puse, dupa mine. Imi fac semn sa trag pe dreapta. Mda. Dragut. Foarte tare. Tot ce imi puteam dori.

– Buna ziua, sunt X (ca eu nu ii ascult si nu retin niciodata cum ii cheama). Actele, va rog.

Era un politist tinerel. Ii dau actele.

– Stiti de ce v-am oprit, da?

– Nu (cu ochii mari si nevinovati si vocea suava)

– Chiar nu stiti?

– Nu, doar v-am spus ca nu stiu. Ce-am facut?

– De unde ati iesit n-ati vazut ca n-aveti voie sa faceti la stanga?

– Nu

– E un indicator cu obligatoriu la dreapta si pe sosea linie dubla continua.

Pe sosea nu prea se cunoasteau liniile, asta stiam, asa ca am bagat cu tupeu.

– Stiti, eu nu sunt de aici, indicatorul sincer nu l-am vazut, si pe sosea nu prea se vad liniile.

– Bine, domnisoara, mergeti pe jos de unde ati venit si o sa vedeti indicatorul.

– Domnule, eu va cred pe cuvant, dar chiar va rog sa ma credeti ca nu-s atat de imbecila sa vad ca n-am voie la stanga si eu sa o iau la stanga, mai ales ca nu-s cu masina mea, e masina de la firma, e bolnav soferul si a picat pe mine sa merg la marfa. Chiar nu l-am vazut. Asta e acum. Imi luati permisul, luati-mi-l, dar m-ati legat de maini si de picioare… Ce sa mai, am gresit, platesc (eu nevinovata si dand gales din gene).

Zice bine. Imi ia actele, pleaca la masina si imi zice sa astept in masina. M-am scormonit de bani, sa ii dau ceva sa ma lase in pace….nimic. Ma resemnasem… adio permis 3 luni, soarta!

La ceva timp aud claxoane, eu eram la telefoane, sunam in toate partile, poate era cineva prin zona sa vina sa imi dea un milion sa le dau astora. Nu am luat claxoanele in seama. Claxoane in continuu. Ma uit in oglinda, ma claxona politistul. Aveau masina parcata putin in spatele meu. Si imi face semn sa vin la ei la masina. Erau 2. Cel care mi-a luat actele, tinerelul, la volan si un nene mai in varsta in dreapta.

Am mers la geamul lu’ nenea mai in varsta. Il deschid si asta in varsta imi zice usor soptit „zi ca el”. Si ma ia asta tinerel la vorba:

– Domnisoara, nu v-am completat procesul verbal, dar o sa va rog ceva… spuneti-mi o poveste

Deja simteam ca-s la putere, am simtit ca e sensibilizat si e rost de intors cum vreau eu si incep:

– Poveste? Pai…. A fost odata ca niciodata…

– Ma luati si la misto!!!! Bineeeee, scrie mah procesul verbal, hai (ii zicea astuia batran)

– Ce vreti sa va zic, v-am zis ce s-a intamplat, daca nu vreti sa ma credeti, n-am ce sa fac, luati-mi permisul si gata.

Era cam racoare afara si eu eram cu mainile in buzunarele de la hanorac. Politistul asta tinerel zice:

– Nu vreti sa scoateti mainile din buzunar cand vorbiti cu noi?

Le scot.

– Stanga mai la vedere, va rog. Aaaaaa, n-aveti verigheta 🙂

– N-am.

– Prieten aveti?

Simtind eu care e treaba am intrat in joc.

– Nu am prieten, cum sa am prieten?!?!

– E bine atunci. Sa nu va maritati asa de tanara si de frumoasa.

– Promit (zambind)

– Ca sa nu plecati cu mana goala, va dau ceva.

– Ce?

– Numarul meu de telefon (politistul mie). Ce ziceti, ma sunati cand mai ajungeti prin Bucuresti? Sau puteti sa ma sunati oricum ca vin eu dupa d-voastra.

– Daaaaaa, cum sa nu, va sun!!!!

Pun mana pe acte repede, ma sui in masina si fugi nene. Am rasuflat usurata, multumita si flatata un pic 🙂

Bineinteles ca nu l-am sunat.


ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Pentru orientare in timp

mai 2009
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE