Nu sunt perfecta

Am inceput acest articol in urma comentariului de aici, cum ca ma iubeste politistii 🙂

Initial am vrut sa raspund printr-un comment care deja devenise prea lung, am zis ca mai bine fac un post.

Ideea ar fi asta: nu sunt perfecta, dar sunt multumita cu mine si poate asta se simte de catre ceilalti.

Nu sunt desteapta, insa as vrea sa cred ca stiu sa porti discutii inteligente despre multe lucruri, serioase sau nu.

Nu sunt bogata, dar imi permit micile capricii.

Nu ma consider nici macar frumoasa, ci o fata dragutza care stie sa atraga prin simtul umorului, care e deschisa la o gramada de trasnai, care zambeste si probabil cuceresc prin felul meu de-a fi, mai mult decat prin felul in care arat. Stiu ce sa zic si cand, in functie de persoana. Imi place sa cred ca detin o arta a comunicarii destul de buna, ca am un simt al persoanelor, in sensul de a-mi da seama cum sa le iau si ce le poate pielea. Si cel mai important eu sunt omul care gaseste solutii, nimic nu e imposibil, eu gasesc solutii cam pentru orice. Ma sucesc, ma-nvartesc, fac cumva sa ies la liman. Cred ca de vina e horoscopul, sunt zodia Gemeni si cica suntem maestrii comunicarii 😀

Sunt constienta de atuurile mele, atat cele fizice, cat si cele sufletesti. Pentru ca eu cand zambesc, de cele mai multe ori zambesc din inima. Am fost omul dintr-o bucata, adica daca nu imi placeai pur si simplu, nici o vorba nu schimbam, se simtea de la o posta. Nu puteam sa zambesc asa diplomatic. Viata m-a calit, m-a schimbat, am invatat sa si zambesc diplomatic. Decat dusmani, mai bine cu loc de buna ziua desi ma apuca greata cand vad unele persoane. Am invatat sa si zambesc fals, sa si gadil orgolii, sa si joc teatru… nu ma prea prinde. Insa daca e nevoie, actionez in consecinta.

Intotdeauna am pus celelalte persoane inaintea mea. Chiar daca eu nu aveam ceva de castigat. De multe ori cand am imprumutat bani, mi-a fost rusine sa ii mai cer inapoi. De multe ori am stat si pana la 12 noaptea sa lucrez pentru ceea ce aveau nevoie altii, de si mai multe ori m-am sacrificat pentru altii.

Sunt naiva si nu prea. Daca vreau ceva, ma dau peste cap si obtin. Stiu sa obtin ce vreau. Tot ce am realizat, am realizat muncind zile si nopti. Gandesc financiar … in sensul ca am simtul afacerii in sange. Sunt convinsa ca as vinde orice, as scoate bani si din piatra seaca daca ar nevoie.

De aceea, cred ca merit si eu sa ma iubeasca politistii, taximetristii 🙂

Farurile pornite dauneaza grav bateriei

Din seria „sunt femeie si profit” face parte si urmatoarea intamplare.

La prima mea masina, daca uitam farurile pornite, nu tzipa nimeni. Drept urmare le uitam deeees si tot de atatea ori ramaneam si fara baterie. Acum mi-am luat masina care bipaie rau cand vreau sa ies din masina si uit farurile pornite (destept ala care a inventat asta pentru uituci ca mine 🙂 ). Bun, ca veneam acasa si uitam farurile pornite, nu era problema, problema era ca in momentul in care nu mai aveam baterie, incepea alarma sa urle, auzea tot cartierul, numai eu nu ma sesizam, ca parcam masina in fatza blocului si eu am vedere pe spate.

Asa am patit intr-o zi in dragutza noastra capitala. Am plecat la 5 dimineata cu farurile pornite ca inca nu se luminase, am ajuns pe lumina pe la 7 si ceva-8. Bineinteles ca am uitat sa le opresc si am plecat sa-mi fac treaba. Apar peste vreo 3 ore, toata lumea disperata prin jurul masinii. Vine un nene si imi zice:

– Vai domnisoara, ce ne-ati facut, pana mai acum vreo juma’ de ora a urlat alarma, ati uitat farurile pornite.

Deja stiam. Bateria sigur era moarta leshinata. Incerc sa-i dau o cheie, ce sa mai, nu se mai aprindeau nici becurile in bord. Ma imping aia pe acolo, nimic. Eeeee si vine un nene cu ideea „Cabluri cu clesti”. Bine, bine, daca asa pot sa plec acasa, d-aia luam. De unde? Si pe strada unde eram eu parcata incepuse agitatia, toata lumea intreba vecinii, fratii, nevasta, catzelul, daca au cabluri ca sa imi dea si mie curent.

Intr-un final sa gaseste o pereche de cabluri, vine un nene cu duba, le pune si baga turatii, o lasam vreo 10 min cica sa se incarce bateria… nimic, trece o juma’ de ora… nimic, vine un alt nene mai luminat:

– Voi sunteti si prosti… ea ca e fata nu se pricepe, da’ voi? nu vedeti ca nu fac scanteie? sunt intrerupte!

Si iar incepe agitatia, agitatia se muta si pe cealalta strada si asa eram inconjurata de vreo 20 de barbati care incercau sa ma ajute. Apare si un taximetrist curios ce e cu atata lume. Ii explic eu cam ce s-a intamplat, am grija sa presar si vreo 2 glume si zice: Hai in masina sa te duc la un magazin de piese auto sa cumperi cabluri si te aduc.

M-a dus la magazin… zic „Auzi? eu nu ma pricep, hai cu mine sa imi zici care-s mai bune”

A mers cu mine nenea taximetristul, a ales el niste cabluri, cica sa fie mai groase, ca asa sunt mai bune si m-am intors la masina. Nu mi-a luat bani pe cursa. Ba chiar s-a oferit sa ma scoata spre centrul Bucurestiului pe scurtatura ca avea si el drum pe acolo. S-a incarcat si bateria mea in 5 minute, eram fresh, masinutza gata de plecare, le-am multumit, zambit si urat o zi buna.

Am invatat care e treaba cu cablurile si ca neaparat trebuie sa faca scanteie pe borna si mai ales sa fie cat mai groase 🙂