Eu si Politia – Reloaded

Fusesem la marfa, masina burdusita, cheltuisem pana la ultimul leu, plec spre casa, fac si eu stanga ca omu’ spre Bucuresti linistita, stiam ca n-am voie la stanga, dar pentru ce sunt facute regulile? Pentru ca uneori, atunci cand e nevoie, sa fie incalcate 🙂 Doar mai intorsesem asa de zeci de ori si nu se intamplase nimic. Nu incurcam circulatia, doar cand era liber din ambele parti. Ziua asta trebuia sa fie mai speciala.

Nici nu intorc bine ca hop din tufisuri apare politia, cu sirenele puse, dupa mine. Imi fac semn sa trag pe dreapta. Mda. Dragut. Foarte tare. Tot ce imi puteam dori.

– Buna ziua, sunt X (ca eu nu ii ascult si nu retin niciodata cum ii cheama). Actele, va rog.

Era un politist tinerel. Ii dau actele.

– Stiti de ce v-am oprit, da?

– Nu (cu ochii mari si nevinovati si vocea suava)

– Chiar nu stiti?

– Nu, doar v-am spus ca nu stiu. Ce-am facut?

– De unde ati iesit n-ati vazut ca n-aveti voie sa faceti la stanga?

– Nu

– E un indicator cu obligatoriu la dreapta si pe sosea linie dubla continua.

Pe sosea nu prea se cunoasteau liniile, asta stiam, asa ca am bagat cu tupeu.

– Stiti, eu nu sunt de aici, indicatorul sincer nu l-am vazut, si pe sosea nu prea se vad liniile.

– Bine, domnisoara, mergeti pe jos de unde ati venit si o sa vedeti indicatorul.

– Domnule, eu va cred pe cuvant, dar chiar va rog sa ma credeti ca nu-s atat de imbecila sa vad ca n-am voie la stanga si eu sa o iau la stanga, mai ales ca nu-s cu masina mea, e masina de la firma, e bolnav soferul si a picat pe mine sa merg la marfa. Chiar nu l-am vazut. Asta e acum. Imi luati permisul, luati-mi-l, dar m-ati legat de maini si de picioare… Ce sa mai, am gresit, platesc (eu nevinovata si dand gales din gene).

Zice bine. Imi ia actele, pleaca la masina si imi zice sa astept in masina. M-am scormonit de bani, sa ii dau ceva sa ma lase in pace….nimic. Ma resemnasem… adio permis 3 luni, soarta!

La ceva timp aud claxoane, eu eram la telefoane, sunam in toate partile, poate era cineva prin zona sa vina sa imi dea un milion sa le dau astora. Nu am luat claxoanele in seama. Claxoane in continuu. Ma uit in oglinda, ma claxona politistul. Aveau masina parcata putin in spatele meu. Si imi face semn sa vin la ei la masina. Erau 2. Cel care mi-a luat actele, tinerelul, la volan si un nene mai in varsta in dreapta.

Am mers la geamul lu’ nenea mai in varsta. Il deschid si asta in varsta imi zice usor soptit „zi ca el”. Si ma ia asta tinerel la vorba:

– Domnisoara, nu v-am completat procesul verbal, dar o sa va rog ceva… spuneti-mi o poveste

Deja simteam ca-s la putere, am simtit ca e sensibilizat si e rost de intors cum vreau eu si incep:

– Poveste? Pai…. A fost odata ca niciodata…

– Ma luati si la misto!!!! Bineeeee, scrie mah procesul verbal, hai (ii zicea astuia batran)

– Ce vreti sa va zic, v-am zis ce s-a intamplat, daca nu vreti sa ma credeti, n-am ce sa fac, luati-mi permisul si gata.

Era cam racoare afara si eu eram cu mainile in buzunarele de la hanorac. Politistul asta tinerel zice:

– Nu vreti sa scoateti mainile din buzunar cand vorbiti cu noi?

Le scot.

– Stanga mai la vedere, va rog. Aaaaaa, n-aveti verigheta 🙂

– N-am.

– Prieten aveti?

Simtind eu care e treaba am intrat in joc.

– Nu am prieten, cum sa am prieten?!?!

– E bine atunci. Sa nu va maritati asa de tanara si de frumoasa.

– Promit (zambind)

– Ca sa nu plecati cu mana goala, va dau ceva.

– Ce?

– Numarul meu de telefon (politistul mie). Ce ziceti, ma sunati cand mai ajungeti prin Bucuresti? Sau puteti sa ma sunati oricum ca vin eu dupa d-voastra.

– Daaaaaa, cum sa nu, va sun!!!!

Pun mana pe acte repede, ma sui in masina si fugi nene. Am rasuflat usurata, multumita si flatata un pic 🙂

Bineinteles ca nu l-am sunat.

Eu iubesc Politia, Politia ma iubeste

Eu si Politia Rutiera Romana suntem prietene vechi, cam de cand mi-am luat permisul. Prietene in sensul ca nu prea mi-am luat amenzi, conduc cu bun simt si pe cat se poate de legal. De fapt am zile cand n-am chef sa conduc si nu ies din 80 km/h, si am zile cand daca vad ca am iesit din oras simt nevoia de viteza si sub 140 km/h nu ma vezi. Bine, nu sunt inconstienta, ca daca merg cu Matiz sau mai stiu eu ce masinuta firava, nu calc acceleratia prea rau. Ma aventurez daca am cu ce.

Experientele mele recente.

De 8 Martie, amenajam un restaurant si mergeam sa iau o fata de acasa, era 8 dimineata, eu adormita, cu ochii cat cepele. In drumul meu, vad in fatza un echipaj de politie. Imi dau seama ca n-am centura, dar am zis sa ma port normal, sa nu atrag atentia. Cand ajung in dreptul lor imi fac semn sa trag pe dreapta. Tot ce imi trebuia, nu vedeam bine de somn, de ei aveam chef. Stau in masina un minut… doua…. astept sa vina nea politistul sa-mi spuna ce treaba are cu mine, ca eram si grabita. Cand vad ca vine un alt nene politist din masina cu o zambila si un plic. Ca vai domne, politia rutiera romana imi ureaza o primavara frumoasa, la multi ani de ziua femeii… in plic era o felicitare. Eeeeee, foarte dragutz zic, multumesc, pot sa plec? nu de alta dar am treaba si mi-e si somn 🙂 Nenea zambeste si cica sa zambesc si eu ca vrea sa imi faca o poza cu zambila si felicitarea in mana, sa aiba dovada cum au impartit ei flori si felicitari. Le-am spus ” Va rog eu frumos, am ochii umflati de somn, mai peste 2 ore trec eu si va aduc poza cu zambila si felicitarea” 🙂 Si cat  vorbeam eu, deja ma trasesera in poza. Hai bine zic. O zi placuta va urez. Si plec la treaba mea.

Intr-o alta zi, de fapt seara, eram asteptata la restaurant si eram in intarziere. Ma asteptau si spagetele pe masa si riscau sa se raceasca si eu nu mai apaream. Sar repede in masina. Cand ajung la un semafor, mai erau 2 secunde la verde, am zis sa trec, cand colo, dupa intersectie nenea politistul care ma trage pe dreapta si incepe o interesanta discutie:

– Buna seara, domnisoara

– Buna seara

– Actele, va rog.

Ii dau actele. Se uita si zice:

– Domnisoara, de cati ani aveti permis?

– De 6 ani, scrie pe permis de cand il am. (de multe ori sunt aroganta, cand stiu ca n-am facut nimic, daca am comis-o asta e, nu ma iau in gura cu ei)

– Domnisoara, in astia 6 ani n-ati invatat ca nu e bine sa treceti pe rosu?

– Ah? Adica?

– Adica ati trecut pe culoarea rosu a semaforului.

– Serios? Simt nevoia sa va contrazic, intamplator chiar m-am uitat la semafor, am trecut de semafor in secunda 2 de verde, si hai sa zic cat am luat eu dreapta sa fi trecut pe galben, cel mult, dar pe rosu in niciun caz.

– Domnisoara, la dumneavoastra se facuse verde la pietoni deja.

– Domnule, nu pricepi ca daca era rosu cand am trecut eu, inseamna ca si ceilalti trebuiau sa porneasca, in schimb cand m-ati oprit d-voastra cred ca masinile au trecut pe langa noi la vreo cateva secunde.

– Bine, cum ziceti d-voastra, eu va spun ca ati trecut pe rosu.

– Spuneti ce vreti, eu va contrazic.

– Domnisoara, eu sunt aici sa constat, nu sa ma contrazic.

– Domnule, nu scrieti proces, ca nu semnez nimic pana nu imi dovediti d-voastra ca am trecut pe rosu. Ca tare curioasa sunt cum faceti asta.

Vazandu-ma incapatanata si tare pe pozitii, cica de data asta nu imi face nimic, dar sa nu mai trec pe rosu.

Intr-o alta seara, aveam un catel bolnav si vomita si mi se rupea inima, m-am suit in masina la ora 11 noaptea si m-am dus la o farmacie, ca stiam eu de la un alt catel ca pastilele pentru oameni asta contra vomei sunt bune si la caini. Ajung la singura farmacie de garda, opresc in fata ei. Sar din masina, cumpar, vreau sa urc in masina, cand ma simt claxonata. Ma uit in stanga, masina politiei, nenea politistul la volan incepe:

– Domnisoara, vedeti semnul ala?

– Da

– Si nu vedeti ca e stationarea interzisa?

– Domnule am o urgenta, ca altfel nu priponeam aici de placere. Am fost pana la farmacie.

– Avariile nu stiti sa le puneti?

– Ba stiu, dar am uitat, ca eram ingandurata.

– Si daca ati vazut semnul si stiti sa puneti si avariile, de ce ati parcat ca o nesimtita?

– Pardon? domnule, am parcat neregulamentar, foarte bine, dati-mi amenda, puncte, ce vreti, dar nu ma faceti nesimtita ca va arat eu nesimtire.

In conditiile in care nenea era la 3 benzi de mine, la volan cu geamul deschis, eu pe langa masina si conversam asa peste 3 benzi. Si ma iau nervii.

– Da’ dumneata atat de nesimtit esti de nu stii sa vii la masina sa te prezinti?

Si m-am suit in masina, am accelerat si am plecat.

Va urma 🙂