Fusesem la marfa, masina burdusita, cheltuisem pana la ultimul leu, plec spre casa, fac si eu stanga ca omu’ spre Bucuresti linistita, stiam ca n-am voie la stanga, dar pentru ce sunt facute regulile? Pentru ca uneori, atunci cand e nevoie, sa fie incalcate 🙂 Doar mai intorsesem asa de zeci de ori si nu se intamplase nimic. Nu incurcam circulatia, doar cand era liber din ambele parti. Ziua asta trebuia sa fie mai speciala.
Nici nu intorc bine ca hop din tufisuri apare politia, cu sirenele puse, dupa mine. Imi fac semn sa trag pe dreapta. Mda. Dragut. Foarte tare. Tot ce imi puteam dori.
– Buna ziua, sunt X (ca eu nu ii ascult si nu retin niciodata cum ii cheama). Actele, va rog.
Era un politist tinerel. Ii dau actele.
– Stiti de ce v-am oprit, da?
– Nu (cu ochii mari si nevinovati si vocea suava)
– Chiar nu stiti?
– Nu, doar v-am spus ca nu stiu. Ce-am facut?
– De unde ati iesit n-ati vazut ca n-aveti voie sa faceti la stanga?
– Nu
– E un indicator cu obligatoriu la dreapta si pe sosea linie dubla continua.
Pe sosea nu prea se cunoasteau liniile, asta stiam, asa ca am bagat cu tupeu.
– Stiti, eu nu sunt de aici, indicatorul sincer nu l-am vazut, si pe sosea nu prea se vad liniile.
– Bine, domnisoara, mergeti pe jos de unde ati venit si o sa vedeti indicatorul.
– Domnule, eu va cred pe cuvant, dar chiar va rog sa ma credeti ca nu-s atat de imbecila sa vad ca n-am voie la stanga si eu sa o iau la stanga, mai ales ca nu-s cu masina mea, e masina de la firma, e bolnav soferul si a picat pe mine sa merg la marfa. Chiar nu l-am vazut. Asta e acum. Imi luati permisul, luati-mi-l, dar m-ati legat de maini si de picioare… Ce sa mai, am gresit, platesc (eu nevinovata si dand gales din gene).
Zice bine. Imi ia actele, pleaca la masina si imi zice sa astept in masina. M-am scormonit de bani, sa ii dau ceva sa ma lase in pace….nimic. Ma resemnasem… adio permis 3 luni, soarta!
La ceva timp aud claxoane, eu eram la telefoane, sunam in toate partile, poate era cineva prin zona sa vina sa imi dea un milion sa le dau astora. Nu am luat claxoanele in seama. Claxoane in continuu. Ma uit in oglinda, ma claxona politistul. Aveau masina parcata putin in spatele meu. Si imi face semn sa vin la ei la masina. Erau 2. Cel care mi-a luat actele, tinerelul, la volan si un nene mai in varsta in dreapta.
Am mers la geamul lu’ nenea mai in varsta. Il deschid si asta in varsta imi zice usor soptit „zi ca el”. Si ma ia asta tinerel la vorba:
– Domnisoara, nu v-am completat procesul verbal, dar o sa va rog ceva… spuneti-mi o poveste
Deja simteam ca-s la putere, am simtit ca e sensibilizat si e rost de intors cum vreau eu si incep:
– Poveste? Pai…. A fost odata ca niciodata…
– Ma luati si la misto!!!! Bineeeee, scrie mah procesul verbal, hai (ii zicea astuia batran)
– Ce vreti sa va zic, v-am zis ce s-a intamplat, daca nu vreti sa ma credeti, n-am ce sa fac, luati-mi permisul si gata.
Era cam racoare afara si eu eram cu mainile in buzunarele de la hanorac. Politistul asta tinerel zice:
– Nu vreti sa scoateti mainile din buzunar cand vorbiti cu noi?
Le scot.
– Stanga mai la vedere, va rog. Aaaaaa, n-aveti verigheta 🙂
– N-am.
– Prieten aveti?
Simtind eu care e treaba am intrat in joc.
– Nu am prieten, cum sa am prieten?!?!
– E bine atunci. Sa nu va maritati asa de tanara si de frumoasa.
– Promit (zambind)
– Ca sa nu plecati cu mana goala, va dau ceva.
– Ce?
– Numarul meu de telefon (politistul mie). Ce ziceti, ma sunati cand mai ajungeti prin Bucuresti? Sau puteti sa ma sunati oricum ca vin eu dupa d-voastra.
– Daaaaaa, cum sa nu, va sun!!!!
Pun mana pe acte repede, ma sui in masina si fugi nene. Am rasuflat usurata, multumita si flatata un pic 🙂
Bineinteles ca nu l-am sunat.
In ultima vreme, au tzipat urmatorii