Portia de incredere

Azi am vorbit pe mess cu o prietena draga 5 minute, atat. Noi vorbim la telefon o ora cel putin si cand ne intalnim nu ne mai dezlipim, conversatia pe mess nu ne caracterizeaza, dar din lipsa de timp, agitatia zilnica, munca multa, responsabilitatile, ne fac sa profitam de orice ocazie. Ne-am intrebat de sanatate, ce mai facem si am raspuns la fel „muncesc”, m-a intrebat „esti bine?” si in momentul ala stiam ca sunt bine si chiar daca nu sunt, o sa fiu.

Sunt perioade si perioade in viata noastra, dar in alea in care simti ca parca toate ti se intampla numai tie, cand parca nu iti iese nimic sau iti ies toate numai pe dos, cand esti dezamagit, ce faci? Eu, daca sunt chestii marunte, vreau sa fiu singura, sa ma linistesc, sa ma uit in oglinda si sa nu-mi placa de mine asa cum sunt in momentul respectiv, sa ma dezmeticesc si sa ma incurajez sa merg mai departe. De multe ori imi iese.

Daca e ceva care ma lasa fara puteri sau se strang prea multe deodata si nu le mai fac fatza, apelez la „terapeut” 🙂 Sun sau ma intalnesc cu prietenele de suflet … unde pot sa ma plang in voie … Prietena de care va spuneam mai devreme e terapeutul-sef, e cea mai cea, dupa o discutie cu ea ma simt atat de puternica incat as putea sa mut si muntzii din loc, nu stiu, ma umple de energie, imi reda increderea in mine atunci cand ma simt depasita de unele situatii si de unde ma simteam depasita, trec peste ele cu brio, ma face sa gasesc mereu putere in mine!  Are ea ceva numai al ei!

Familia (parintii)… nu stiu …. de multe ori nu vreau sa ii mai incarc si cu problemele mele care poate mi se par doar mie probleme, poate am exagerat atunci si acum cand ma gandesc la unele „probleme” sunt chiar niste copilarii, ce sa mai … nu vreau sa isi faca si alte griji decat cele pe care le au oricum. Desi, de multe ori i-am sunat sa le zic ca sunt racita sau ca ma doare ceva, doar ca sa ii aud cum zic „iepuras” (mama) si „fata lui tata cea frumoasa si desteapta” (tata evident 🙂 ) si sa ma rasfate putin macar cu vorba, sa pupe mama sau tata si sa treaca tot ce e rau sau doare. Ei ma fac sa ma simt bine, sa ma simt iubita neconditionat, sa stiu ca orice s-ar intampla vor fi alaturi de mine.

Iubitul e si el o varianta (asta numai daca nu e raspunzator pentru starea mea 🙂 ).

La randul meu, incerc sa dau mai departe din ceea ce primesc, adica vreau sa insuflu incredere altora. Nu stiu… prea multi nu au incredere in ei, in ceea ce pot, nu sunt constienti de adevarata valoare. Ne lovim de niste complexe idioate „de ce sunt creatza si nu cu parul drept”, ” am fundul prea mare”, „sunt prea mica de inaltime/prea inalta”, niste chestii de ma lasa cu gura cascata. Cred ca sunt eu mai altfel, niciodata n-am fost stresata ca am fost slaba sau ca m-am mai ingrasat, sau ca imi sta parul valvoi de fiecare data dupa ce fac baie sau mai stiu eu ce alte tampenii d-astea, am fost multumita cu mine, m-am acceptat asa cum am fost lasata si ma preocup de alte lucruri, sa ma multumesc ca sunt sanatoasa, ca sunt inconjurata de prieteni care ma accepta asa cum sunt si ma inteleg, ma ajuta, ca am casa, ca imi permit concediile pe care mi le doresc, multe lucruri care ni se par normale, dar la care altii doar viseaza.

Ma rog, ideea era ca fiind complexati sau axandu-ne pe micile defecte, nu mai reusim sa ne evaluam la adevarata valoare, sa ne percepem cat suntem de puternici si de norocosi ca suntem asa cum suntem, indiferent cum! Am cunoscut o persoana care era complexata ca avea palmele prea mari, numai ea vedea asta, mie mi se pareau normale, dar asta o facea sa stea mereu stresata, sa se gandeasca numai la asta, sa-si ascunda mainile, sa stea cu privirea in pamant. Capul sus (ala de pe umeri 🙂 )! O prietena de-a mea e complexata ca e inalta, cand sta dreapta parca toata fatza i se schimba, radiaza, e altceva, dar nu, ea sta mereu mai cocosata, nu poarta tocuri. Si e atat de frumoasa si de desteapta, mereu ii repet lucrurile astea, pana i-or intra in cap. Am fost cea mai mandra cand am reusit ca schimb o prietena (acum) care o apucase cu curentul Emo, breton in ochi, negreala la ochi si pe unghii cat cuprinde. Ne stiam din vedere dar nu schimbasem 2 vorbe fata in fata, cand am avut prima ocazie i-am spus ca are cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut si e pacat ca isi tine bretonul ala sa ii acopere, ca e atat de finutza si nu i se potriveste in niciun fel (si asta era adevarul). A simtit ca vorbesc din suflet, a simtit nevoia sa ii dau mai multa incredere, am devenit prietene, a aruncat oja neagra, si-a scos cercelul din limba si mi-e draga.  Am atatea exemple concrete incat pot sa scriu lejer 50 de pagini. Trezirea la realitate! Nu suntem perfecti! Daca tu te simti bine in pielea ta, daca tu ai incredere in tine asa vei fi perceput si de catre ceilalti.  Suna a lectie standard, ati mai auzit cuvintele astea de atatea ori …

In ultima perioada m-am „imbogatit” cu si mai multi prieteni, persoane deosebite, pe care le admir pentru ceva-ul acela al lor. Am insa un mare regret! Munca, alergatura continua dupa bani, familia, poate si  rutina, uneori comoditatea, ma fac sa nu ma intalnesc atat de des pe cat mi-as dori cu prietenii. Si multe prietene imi sunt dragi si stiu ca daca le-as suna la orice ora din zi sau din noapte mi-ar fi alaturi, si totusi ma trezesc de multe ori ca poate nu vorbim cu saptamanile … trece timpul asa repede, nici nu ne dam seama!

Si uite asa am sarit de la una la alta, ce sa fac, vreau sa scriu ceva, imi vine in cap altceva. Nu sunt nici eu perfecta, nu pot fi mereu coerenta, nu pot fi mereu spirituala, dar macar azi pot fi racita si fara somn 😛 Ideea principala, daca faceti analiza pe text, era ca vreau sa aflu reteta, cum sa facem cu increderea asta sa fie multa, gratis, la indemana oricui!

Anunțuri

2 Responses to “Portia de incredere”


  1. 1 partizan 86 Iunie 10, 2009 la 3:36 pm

    este o vorba care spune ca cea mai mare bogatie a unei persoane sunt prietenii. chiar vorbeam cu prietenii mei si mai toti ziceau ca cel mai nasol lucru de care poti da e singuratatea. Nu de a nu avea iubit/iubita, ci de a nu avea cui sa i te descarci, cui sa-i spui lucruri pe care nu le-ai spune oricui. E cel mai naspa .
    Si asa e cum zici tu,cand nu vorbesc saptamani cu prietenii plecati la facultati prin alte orase imi dau seama cat de repede trece timpul.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Top articole

Pentru orientare in timp

Martie 2009
L M M M V S D
    Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE