despre … oameni

Ieri am iesit cu o prietena la un pahar de vorba, de unde m-am ales si cu raceala 🙂 … vorbeam de barbati, in general si in particular 🙂

Si am ajuns la niste „specimene”, copiii de bani gata, care nu stiu valoarea banului, care asteapta ca mamica si taticul sa-i scape de toate belelele in care intra cu capul inainte si cu ochii inchisi. Daca-s fete, parca mai treaca-mearga, dar daca-s barbatzi la 20 si ceva de ani si sunt niste paraziti (doar consuma si nu produc decat nervi si palpitatiile bietilor parinti care sunt principalii vinovati), ma ia scarba, la propriu si la figurat.  Cred ca in ziua de azi copiii uita sa mai fie copii, sa se joace, sa se murdareasca, sa se juleasca in genunchi, se grabesc sa creasca, sa-si puna silicoane, sa experimenteze pozitii, sa isi ia cea mai tare decapotabila, sa se mandreasca cu numarul de femei care i-au trecut prin pat, masina, pe sub masa, pe langa masa, pe unde apuca.  Unde sunt relatiile cand te plimbi de mana prin parc, cand simti acele goluri in stomac, cand te gandesti cum sa faci sa il/o vezi (nu doar sa ii arati patul din dormitor)? Zici ca sunt baba, dar tineretul din ziua de azi ma sperie … RAU! Parca sunt niste animale, cu hormonii in permanenta colcaiala, care dupa ce au schimbat 3 vorbe, se si reped sa „finalizeze” relatia in asternuturi.  Si de parca asta nu ar fi de ajuns, nu au pic de cultura generala, au decat cultura „banului” si acel ban sa fie facut de altii (parintii, de preferat, ca sunt mai la indemana si usor de manipulat). Mi se pare ca nu sunt incapabili sa se descurce singuri, ca au facut un cult pentru bani, ca altceva nu mai vad, altceva nu ii mai incanta, e groaznic sa te gandesti ca sunt fericiti ca numai daca au bani, ca isi iubesc parintii doar daca le dau bani, muuuulti bani, cat mai multi bani.

N-am fost crescuta asa si ma bucur! Sincer! Ai mei n-au avut bani, au muncit mult, s-au chinuit sa puna ceva pe picioare, sa am eu tot ce imi trebuie. Cand eram mai mica nu era situatia chiar pe roze si mi-aduc aminte ca nu stiu ce vroiam sa imi cumpar si cand am vazut-o pe mama ca nu stia cum sa imi explice ca nu se poate sa imi ia lucrul respectiv, mi s-a facut rusine ca o pusesem in aceasta situatie si de atunci nu am mai cerut nimic, oricum ei imi luau ce aveam nevoie si cand considerau. Nu am fost un copil care sa ma pun in fund si sa dau din picioare ca vreau aia, sa tip sa ma auda tot cartierul, de mica am avut rusine si respect pentru parintii mei.

Au avut incredere in mine totala (fata fiind si singura la parinti), plecam in excursii cand vroiam, cu cine vroiam, nu aveam ora de intrat in casa, nu mi-au interzis niciodata nimic si poate tocmai de aceea nu am vrut sa ii dezamagesc si nu am facut nimic care sa ii supere. Cand am intrat la facultate (la particulara) era taxa de platit, chirie, curent, mancare etc. am tras din greu sa iau bursa, sa ii mai scutesc de cheltuieli, desi isi permiteau sa ma intretina si ar fi facut-o fara niciun repros. Din anul 2 de facultate m-am gandit asa: ce vreau eu sa fac in viata, sa lucrez in domeniul in care am facut facultatea exclus. Facultatea am facut-o mai mult pentru mine nu pentru o slujba anume si unul dintre principii a fost sa nu fie matematica in programa 🙂 la drept am zis ca merge toata lumea, psihologie sau d-astea nu imi sunau mie bine si asa am ales administratia publica. Si stateam si  ma gandeam eu ce sa fac in viata asta, ca oriunde m-as angaja imi trebuie experienta, ca sunt un copil si oricum pana se pune o afacere pe picioare dureaza. Mai era un inconvenient, uram sa fiu la ordine, daca toata viata mea am avut libertate deplina, nu suportam sa fiu la program, asa ca am ajuns la concluzia ca trebuie sa am afacerea mea, sa fiu pe picioarele mele, sa am banii mei, nu doar sa cer la ai mei, ci sa ii si ajut pe cat posibil. Cu multa ambitie, curaj si determinare am reusit si azi ma mandresc! Si ma doare inima sa dau 1000 euro pe o pereche de blugi ca-s de nu stiu care firma (poate doar brandul Dono 🙂 ) cand stiu ca muncesc uneori si 15 ore pe zi, cand stiu ce sacrificii am facut ca sa ajung cine sunt  (naveta pentru facultate, plecam la 5 dimineata ca sa ajung la 8 la facultate, stateam la cursuri, pe urma cand ajungeam acasa si munceam – uneori ma prindea si 12 noaptea, in sesiune INVATAM CARTI INTREGI, nu grile, numai noaptea si nu ma mai vaitam). Faceam toate astea desi ai mei m-ar fi tinut acasa, desi m-ar fi intretinut, am refuzat. Muncesc de la 19 ani, sunt mandra si imi fac scarba diversi barbati care la 25 de ani cer bani de iesit in oras de la parinti, vor masina de nu stiu care, stau cu parintii, nu au nicio soarta in viata asa si se complac in aceasta situatie, nu misca un deget, nu fac nimic, doar cer. Cred ei ca li se cuvine, doar pentru ca respira! Vi se pare ca-s revoltata? DA, ma revolt, iau foc de fiecare data cand dau ochii cu astfel de oameni.Admir oamenii care sunt destepti, se pun in valoare, muncesc, au bun simt si respect pentru bani, care stiu ce inseamna sa muncesti fiecare banutz.

Anunțuri

2 Responses to “despre … oameni”


  1. 1 partizan 86 Iunie 10, 2009 la 3:19 pm

    Din ce am citit pana acum(iau posturile de la coada la cap), esti genul de fata pentru care am un mare respect, genul pe care nu le-as vedea niciodata „obiect decorativ” la bratul vreunui barbat cu bani, genul acela independent care vrea sa faca ceva in viata prin munca, si nu prin alte metode . Te asemeni mult cu o prietena foarta buna de-a mea :D. Revin sa mai citesc dupa ce imi asez ghivecele de pe balcon daramate de vant.

    PS:intr-o perioada in care mai toate imi merg pe dos, am descoperit ceva frumos : blogul tau :D.

  2. 2 crocoditza Iunie 10, 2009 la 3:30 pm

    partizan, bine ai venit si… ce sa-ti zic, mi-ai luminat ziua 🙂
    Multumesc pentru apreciere si sper sa te inseninez si eu macar putin cat m-ai facut tu sa zambesc la citirea comentariului tau 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




ORGANIZARI EVENIMENTE

One Night Dress

Abonati-va prin e-mail

Top articole

Pentru orientare in timp

Martie 2009
L M M M V S D
    Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

SA O SALVAM PE ALEXIA!

DANIEL RADUTA ARE NEVOIE DE NOI!

Îl susţin pe Daniel Răduţă

DARUITI!

DECAT SA FII TRU, MAI BINE FII TU!

RECLAME

Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Hai sa ne … twitterim

Ochi care citesc acum (x2)

Click-uri

stat counter

DE PRIN LUMEA MARE, AU AJUNS DIN INTAMPLARE